Criticarea modalității prin care instanţele inferioare au stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 30 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat. Respingerea recursului ca fiind nefondat

• NCP: art. 188 alin. (1)-189 alin. (1) lit. f)
• NCP: art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. a)
• NCP: art. 371
• NCP: art. 57
• NCP: art. 58
• NCP: art. 60
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 236 din 7.10.2022 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 30 (treizeci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1)-189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 57 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen., s- a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 769/RC din 16 noiembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 05.10.2023, Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa (principală ori complementară) stabilită și aplicată, este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Verificând, în acest context, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanța de fond, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedepsele principale de: 30 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1)-189 alin. (1) lit. f) C. pen., 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C. pen., 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C. pen. și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și linștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

În recursul în casație promovat, inculpatul A. a criticat modalitatea prin care instanțele inferioare au stabilit în sarcina sa pedeapsa de 30 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, apreciind că se impunea aplicarea unei pedepse cuprinse între 15 și 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat sau aplicarea pedepsei cu detențiunea pe viață, urmând, ca ulterior, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen. și pedeapsa detențiunii pe viață să fie înlocuită cu pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Dispozițiile art. 57 C. pen. prevăd că dacă la data pronunțării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, în locul detențiunii pe viață i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.

Potrivit dispozițiilor art. 58 C. pen., în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa inerzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă (…).

Prin urmare, vârsta persoanei condamnate (65 de ani) produce aceleași efecte, respectiv stabilirea unei pedepse cu închisoarea pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.

Așadar, aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen. sau art. 58 C. pen. se face în raport de momentul la care condamnatul împlinește vârsta de 65 de ani, respectiv înainte de condamnare sau după condamnare.

În acest context, constatând că inculpatul A. a împlinit vârsta de 65 de ani anterior pronunțării hotărârii de condamnare, în mod corect, în cauză, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 30 ani închisoare și nu la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, interdicția aplicării detențiunii pe viață în această situație fiind obligatorie.

Ulterior, după stabilirea în modalitatea anterior prezentată a pedepselor principale pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea în cauză a regulilor concursului de infracțiuni, iar, după contopirea pedepselor a redus, în temeiul art. 60 C. pen., pedeapsa principală rezultantă de 37 de ani și 4 luni închisoare la maximul general al pedepsei închisorii prevăzut de lege, respectiv 30 ani închisoare.

Ca atare, se constată că, instanța de fond, soluția fiind menținută și de către instanța de apel, a individualizat în mod corect pedepsele aplicate inculpatului A., pedeapsa rezultantă fiind în limitele prevăzute de lege.

Cu privire la apărarea formulată la momentul dezbaterilor, în sensul că moartea celor două victime nu poate fi imputată în exclusivitate inculpatului, Înalta Curte observă că susținerile invocate nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., dispozițiile fiind de strictă interpretare și vizează, astfel cum s-a arătat anterior, doar situația în care s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei, în condițiile în care, situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel nu mai poate fi reexaminată prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Pentru considerentele anterior expuse, constatând că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 371 din 25 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021 și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.