Propuneri de modificare a admiterii la INM

Nicolae Cîrstea: Stimată doamnă director, vă mulțumesc pentru disponibilitatea dumneavoastră de a discuta cu noi despre provocările poziției de director al Institutului Național al Magistraturii, dar și despre satisfacțiile pe care activitatea de zi cu zi le aduce pentru dumneavoastră și, de asemenea, despre cel mai important examen de admitere în profesiile juridice.

Cristina Rotaru-Radu: Si eu vă mulțumesc pentru invitație și pentru interesul constant pe care îl arătați față de Institutul Național al Magistraturii.

Nicolae Cîrstea: S-a împlinit un an de la momentul numirii dumneavoastră ca director al INM. Cum vă raportați, înainte de a fi numită, la activitatea INM, la lucrurile care se întâmplau acolo și cum le apreciați acum, la un an de mandat?

Cristina Rotaru-Radu: Înainte de a fi numită director aveam prilejul să cunosc din calitatea de formator aspectele legate de pregătirea auditorilor, de pregătirea continuă a magistraților, de programele internaționale în care era implicat institutul. Eram și atunci preocupată de modul în care se dezvoltă noile generații de magistrați, și nu mă refer doar la pregătirea juridică a acestora, dar acum, în calitate de director INM consider că aceasta este nu doar o obligație, ci și cea mai mare provocare. Institutul nu are rolul de a transmite auditorilor doar cunoștințe juridice, ci și un set de valori care să îi călăuzească de-a lungul carierei. De altfel, și în mentalul colectiv Institutul este asociat cu o școală de pregătire a viitorilor magistrați și mai puțin cu o instituție de pregătire continuă a magistraților. Este și motivul pentru care toate nemulțumirile și toate aprecierile referitoare la tinerii magistați fac inevitabil referire și la INM.

Nu este suficient să știi ce trăsături ai dori să dezvolți pentru viitorii judecători și procurori, pentru că aici părerile nu diferă foarte mult, din postura de director ești pus în situația de a găsi metodele, programe prin care ai putea stimula dezvoltarea unei anumite atitudini.

Dar atribuțiile unui conducător de instituție nu se limitează la a face strategii și la a găsi soluții pentru activitățile prin care se legitimează instituția, ci cuprind și aspecte care, privite din afară pot părea mărunte, dar, fără de care, funcționarea instituției nu ar fi posibilă (fluctuație de personal, salarii, funcționalitatea bazei materiale etc.) și care ocupă cea mai mare parte din timp.

Nicolae Cîrstea: Cât de mult a durat acomodarea în această nouă poziție? Este foarte diferit să fii judecător, în comparație cu a fi în continuare judecător, dar ocupând poziția de director al INM?

Cristina Rotaru-Radu: Este diferit, uneori este nevoie să te reinventezi ca persoană. O asemenea transformare necesită timp și are șanse de reușită când nu ai alte probleme foarte presante. Perioada pe care o traversăm nu este însă una în care să ai răgazul să meditezi la propria imagine. Dacă ar fi să vă dau doar un exemplu, ca judecător ai deprinderea să fii foarte reținut, sobru, să relaționezi cu un cerc restrâns de persoane. Ca director însă ai o funcție de reprezentare, ca atare trebuie să fii foarte deschis, să ai disponibilitatea de a participa la activități sociale, să călătorești mult, să ai o lejeritate în a intra în contact cu diverse persoane. Poate schimbarea nu ar fi foarte dificilă, dacă nu ai avea mereu în minte că această activitate este una pasageră și că în primul rând ești magistrat.

Și ca judecător lucrezi cu oamenii, dar într-o altă manieră, mai puțin directă. Aici vezi mai repede impactul deciziilor tale, deși în realitate relevanța pentru viața altora a deciziilor pe care le iei ca magistrat este mai mare.

Ca judecător este suficient să fii implicat în cee ce faci și lucrul acela să îl faci bine. Ca director nu este suficient să fii preocupat și să schimbi lucruri. Contează foarte mult cum ambalezi totul, cum prezinți schimbările, cum îi pui pe oameni în valoare astfel încât să se simtă implicați și nu obligați să le facă. Contează cât de bună este relația cu alți parteneri instituționali astfel încât activitatea Institutului să fie cunoscută și să nu intre într-un con de umbră, iar magistrații și auditorii să profite profesional de pe urma acestor colaborări, fără a fi expuși unor vulnerabilități viitoare. Trebuie să fii mereu conștient că există două planuri în care trebuie să performezi, cel intern – relația cu angajații institutului și unul extern – pentru care important nu este doar să faci lucruri, ci să știi și cum să le prezinți și să le popularizezi. Probabil că în această direcție mai este de lucru.

Dar lăsând la o parte aceste aspecte care țin de o anumită diplomație și care cred că pot fi învățate în timp, chiar dacă structural nu ai asemenea calități, este cert că profesia de magistrat te pregătește pentru orice funcție de conducere. Obișnuința de a lua decizii într-un timp foarte scurt, de a analiza toate consecințele posibile, de a-ți asuma aceste decizii chiar și atunci când știi că nu vor fi bine primite cred că sunt foarte importante în economia actului de conducere. Din perspectiva aceasta, funcția de magistrat și cea de director sunt foarte asemănătoare.

Nicolae Cîrstea: Ați avut deja experiența unui prim examen de admitere la INM din această poziție. Cum a fost perceput în interiorul INM examenul de admitere din 2017, ce reacții v-au venit din partea candidaților și, eventual, din partea celor care au fost declarați admiși și ce reacții au fost din exteriorul instituției pe care o coordonați?

Cristina Rotaru-Radu: Lumea este nemulțumită de acest examen, indiferent că vorbim de candidați, mediu universitar, magistrați cu experiență sau avocați.

Dacă ne referim la candidați, o critică întâlnită constant în ultima vreme este cea a lipsei de obiectivitate în cazul probei interviului. Cred că nici nu putem avea pretenția că o probă orală, care nu testează cunoștințe juridice sau alte cunoștințe tehnice, poate fi 100% obiectivă. Nu înseamnă că pentru proba interviului nu există criterii de notare. Membrii comisiei întocmesc și pentru această probă subiecte de examen, candidații sunt chemați să soluționeze o speță de etică și să comenteze un text la prima vedere (de regulă un proverb). Faptul că nu există, ca în cadrul unei probe tehnice, răspunsuri predeterminate considerate de toată lumea corecte, îi face pe unii să considere că notele se dau aleatoriu. Membrii comisiei nu punctează în cazul acestei probe răspunsuri corecte sau false, ci mai degrabă capacitatea candidatului de a raționa, de a face anumite conexiuni, de a se exprima, de a motiva o soluție. De altfel o asemenea probă există și în cazul recrutării făcute de alte școli de magistratură din Europa, cum ar fi spre exemplu cea franceză, dar acolo nimeni nu se gândește să o conteste pentru că nu este obiectivă.

În ceea ce privește testul-grilă de cunoștințe juridice, aceasta este o probă ce corespunde pe deplin criteriului de obiectivitate, în ceea ce privește marja de apreciere a corectorului. Prezintă de asemenea avantajul că poate fi corectată într-un timp rezonabil, indiferent de numărul candidaților și ca atare întinderea perioadei în care se desfășoară concursul este una rezonabilă pentru noi și pentru candidați. Nu înseamnă că nu au existat critici de-a lungul vremii cu privire la această probă, de la cele privind neadecvarea dificultății subiectelor la nivelul candidaților, care sunt de multe ori absolvenți de facultate care nu au experiență practică, până la cele privind faptul că această probă îi favorizează pe cei cu o memorie foarte bună și mai puțin pe cei capabili să facă raționamente și să argumenteze. Criticilor formulate de candidați li s-au alăturat de-a lungul anilor criticile celor implicați în instruirea magistraților și criticile avocaților. Spre exemplu formatorii INM au constatat că persistența acestui tip de examinare modelează în sens nesatisfăcător pentru viitoarea profesie modul de gândire, în sensul că auditorii sunt predispuși să analizeze în cheia adevărat-fals orice întrebare și sunt mai puțin dispuși să caute argumente sau să accepte posibilitatea că și o altă soluție poate fi susținută. Mai mult, unii dintre candidați reușesc să treacă această probă pregătindu-se pentru concurs doar prin exersarea unor teste-grilă și memorarea codurilor, fără să mai consulte cursuri sau tratate de drept. O asemenea pregătire este probabil eficientă din prisma concursului la care se prezintă, dar total neproductivă pentru cerințele viitoarei profesii. Avocații pun tot pe seama admiterii în baza unui test-grilă faptul că judecătorii care au intrat de curând în profesie pronunță hotărâri în care de multe ori motivarea soluției este lapidară sau lipsește.

Testul de raționament logic este de asemenea o probă obiectivă. Trebuie însă precizat că pentru această probă comisia nu elaborează întrebări noi, că există o bază de teste-grilă din care se extrag subiectele care sunt revizuite pentru respectivul concurs. Această bază a fost constituită cu mulți ani în urmă și dacă inițial a fost o probă surpriză, considerată a fi foarte dificilă, în special pentru noutatea ei, de-a lungul timpului piața a fost invadată de culegeri de teste asemănătoare celor cuprinse în baza de date, pe care candidații le exersează, astfel încât și această probă s-a transformat din una menită să testeze raționamentul logic într-una de memorie. Notele asemănătoare obținute de candidați la această probă confirmă faptul că ea nu este de natură să facă o departajare a candidaților în funcție de aptitudini.

Nicolae Cîrstea: Care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, cel mai important aspect legat de pregătirea viitorilor candidați, în vederea acestui exigent examen. Cum ar trebui ei să se pregătească pentru a spera la o reușită?

Cristina Rotaru-Radu: Cred că doar o instruire multidisciplinară poate asigura o bună pregătire pentru examen și pentru viitoarea carieră de magistrat. Există tendința în rândul studenților ca, atunci când iau decizia să se prezinte la concursul de admitere la INM, să se pregătească doar la cele patru materii de examen, neglijând celelalte discipline din facultate, unde depun doar minimul de efort necesar pentru a trece examenul. O asemenea abordare afectează nu doar dezvoltarea ulterioară în carieră, oricare ar fi aceasta, dar poate avea repercusiuni și asupra prestației la acest concurs. Ramurile dreptului nu pot fi privite izolat, iar conexiunile care trebuie de multe ori făcute nu se pot opri între granițele unei materii.

De asemenea, pregătirea juridică ce nu este dublată de o cultură generală care să permită înțelegerea unor realități, analiza unor fenomene, luarea unor măsuri adecvate situației, nu poate asigura reușita la un astfel de concurs.

Cauzele aflate astăzi pe rolul instanțelor și parchetelor sunt foarte complexe. Doar litera textului de lege nu te poate ajuta, dacă nu ai minime cunoștințe de economie, istorie, psihologie etc. Nu înseamnă că magistrații trebuie să fie specialiști în toate aceste domenii – ar fi și imposibil, ci să aibă capacitatea să înțeleagă anumite lucruri să facă niște raționamente valide, să poată manevra un limbaj minimal folosit în alte sfere de activitate. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă un judecător ar audia un martor și nu ar înțelege sensul spuselor sale pentru motivul că acesta folosește un limbaj elevat.

Lipsa unui orizont cultural nu este o problemă doar pentru viitoarea profesie, ci și pentru reușita în cazul probei interviului. Am constatat că mulți dintre candidați apelează pentru pregătirea acestei probe la un „antrenor”. Poate că unii simt nevoia unor sfaturi care țin de modul în care se vor adresa, de ținuta pe care trebuie să o aibă, de temele pe care trebuie să le abordeze. În acest caz o consultare cu o persoană avizată ar putea fi benefică. Cred însă că sunt și candidați care încearcă să „vâneze soluții de succes” și să mascheze anumite goluri în educație, oferind comisiei rețeta pe care au exersat-o cu meditatorul. Nu cred într-o astfel de soluție. În primul rând, pentru că nu este interesată comisia sa audă o poezie învățată pe de rost și ori de câte ori va identifica o astfel de situație va schimba subiectul discuției. În al doilea rând, pentru că nu e recomandabil ca un candidat să vorbească de pasiuni pe care nu le are, să își atribuie calități pe care nu le deține, cu alte cuvinte să se prezinte în alt fel decât este în realitate. Se întreabă unii candidați de ce nu au trecut de proba interviului, deși au dat aceeași soluție la speța de etică pe care a dat-o un coleg care a luat notă foarte mare. Răspunsul ar putea fi – pentru că proba interviului are cu totul altă filosofie decât cea a testului-grilă, ca atare uneori nu interesează soluția, ci mai degrabă argumentele care au stat la baza opțiunii pentru această soluție. Au fost ani când comisia a constatat că aproape jumătate din numărul candidaților la proba interviului la întrebarea „care este ultima carte citită?” au indicat aceeași carte și au rezumat subiectul în același mod. Din întrebările puse a rezultat clar că mulți nu o citiseră. Probabil că se pregătiseră cu aceeași persoană, care a considerat că indicarea unei lucrări din literatura clasică drept ultima carte citită ar putea impresiona comisia și că memorarea rezumatului acesteia de către candidat ar fi suficientă pentru obținerea unei note foarte bune. Cam ce ar trebui să constate comisia într-o asemenea situație despre onestitatea candidatului, trăsătură esențială pentru un viitor magistrat?

Nicolae Cîrstea: În spațiul public au fost vehiculate o serie de posibile modificări în legătură cu examenul de admitere. Este posibil să fie implementate, măcar în parte? Aveți dumneavoastră, împreună cu echipa și Consiliul științific, în vedere o serie de propuneri de modificare a examenului de admitere?

Cristina Rotaru-Radu: Conducerea Institutului Național al Magistraturii intenționează să propună o schimbare în ceea ce privește probele pentru concursul de admitere la INM și concursul de admire în magistratură.

Principala modificare ar fi introducerea unei probe scrise de verificare a cunoștințelor juridice prin intermediul căreia ne propunem să testăm capacitatea de analiză a candidaților, raționamentul logic, rigoarea exprimării juridice, capacitatea de sinteză și de aplicare a cunoștințelor teoretice la un caz particular. Ne dorim ca această probă să nu fie una prin care să se testeze exclusiv memoria.

Cel mai probabil va fi păstrat testul-grilă care va fi eliminatoriu și va avea rolul de a asigura bazinul de selecție a celor care vor participa la proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice. Pentru a da relevanță și greutate probei scrise, cel mai probabil nota de trecere pentru testul-grilă va fi mai scăzută decât în prezent, astfel încât ea să asigure doar o triere a candidaților. Dorim să dăm posibilitatea unui număr mai mare de candidați să intre la următoarea probă, prin care se pot testa mai multe aptitudini. Un prag ridicat al notei de la testul-grilă ar elimina din competiție candidați care au un bun raționament logic, juridic, dar care nu au o memorie extraordinară. Nota de la testul-grilă nu va intra în media finală.

Intenția noastră este aceea de a renunța la testul privind raționamentul logic pentru motivul că în prezent nu are mare relevanță și pentru că ar prelungi inutil o procedură care și în prezent este destul de solicitantă pentru candidați.

Vom păstra în continuare interviul printre probele de concurs, căruia îi vom da, probabil, o pondere mai scăzută în nota finală.

Bineînțeles că aceasta este doar o propunere a conducerii INM, numai în cazul în care ea va fi îmbrățisată de Consiliul științific al Institutului și acceptată de CSM va putea deveni realitate. Poate nu este lipsit de relevanță să amintesc faptul că acest concurs se anunță cu cel putin 60 de zile înainte de data stabilită pentru susținerea primei probe, astfel încât, dacă CSM va considera ca o astfel de modificare este o prioritate pentru sistemul judiciar, ea ar putea opera chiar din această toamnă.

Nicolae Cîrstea:Ați putea detalia argumentele pentru care aceste schimbări ar fi importante?

Cristina Rotaru-Radu: Deși nu s-a intenționat aceasta, exigențele legate de obiectivitatea acestui concurs, au condus în ultima vreme, prin schimbări succesive, la alegerea unei formule de selecție care nu avantajează sistemul judiciar.

Practic, selecția în prezent se bazează foarte mult pe acumularea de cunoștințe, fără prea mare accent pe modul în care sunt ele folosite. Realitatea ultimilor ani ne-a demonstrat că informația este importantă, dar nu primordială. Astăzi accesul la informație este mult mai facil decât în trecut. Acumularea de informație este un lucru obligatoriu, dar nu și suficient pentru un magistrat. Testul-grilă verifică în special capacitatea candidaților de a reține tot felul de amănunte. Este adevărat că dacă ai o gândire logică, în general memorarea este mai facilă, dar reversul nu este valabil, în sensul că dacă ai o memorie bună aceasta nu este o dovadă că ai o gândire structurată. Ca magistrat ai totdeauna legislația la dispoziție, ca atare este importantă cunoașterea esenței, istoricului unor instituții, conexiunea ei cu altele, urmând ca pentru chestiunile de detaliu să consulți textul de lege. Rapiditatea cu care se schimbă astăzi legislația ne face să ne întrebăm dacă memorarea în amănunt a unor texte de lege mai este utilă. Viitorii magistrați trebuie să cunoască mai degrabă principii care să îi ajute să interpreteze texte de lege, astfel încât modificările sau abrogările unor texte să nu îi aducă în impas. Este foarte relevant ce s-a întâmplat la momentul intrării în vigoare a noilor coduri. Au existat foarte multe solicitări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru interpretarea unor texte de lege, nu doar în cazurile în care textul era neclar, ci și acolo unde nu se mergea la o reglementare în amănunt și unde interpretarea ar fi putut fi făcută prin aplicarea unor principii sau prin corelarea unor instituții. Există în ultima vreme o tendință de analizare excesivă a înțelesului gramatical al textului de lege, de interpretare a lui izolată, fără o analiză a scopului pentru care a fost introdusă acea reglementare și a legăturii ei cu alte dispoziții legale. Se știe însă că o normă este cu atât mai bună cu cât reușește să se mențină la un nivel de generalitate mai ridicat, fără a prezenta exhaustiv situații particulare.

De aceea concursul de recrutare a viitorilor magistrați trebuie să fie construit astfel încât să-i identifice și să îi selecteze pe cei capabili să interpreteze texte de lege, să le aplice unor situații particulare și nu doar să memoreze și să reproducă soluțiile altora.

Propunerea de modificare pe care am prezentat-o trebuie văzută ca un prim pas. Consider că în viitor accentul în recrutarea viitorilor magistrați trebuie să se mute de la identificarea și selectarea celor mai buni juriști, cum este în prezent, la recrutarea unor buni juriști care să aibă calitățile, abilitățile necesare unui bun magistrat. Adică pe lângă faptul că trebuie să fie persoane care să aibă solide cunoștințe de drept, să fie în același timp persoane oneste, echilibrate psihic, emoțional, responsabile, capabile să ia decizii în timp scurt și să înțeleagă magnitudinea acestor decizii, persoane care să poată comunica și care să se poată integra într-un colectiv. Deși exigențele pot părea la prima vedere prea mari, sau ca făcând parte dintr-o formulă ideală, eu cred că există suficient de multe astfel de persoane printre absolvenții de facultate și ține doar de noi dacă reușim să îi identificăm și să îi atragem spre această profesie.

Este o iluzie să credem că o persoană care structural nu posedă astfel de calități poate fi modelată pe parcursul anilor de studii la INM, unde se ajunge la o vârstă când caracterul este deja format. În INM se pot șlefui anumite trăsături, se pot dobândi cunoștințe juridice, se pot oferi soluții pentru modul în care să reacționezi în situații limită, dar nu se pot clădi caractere pe un teren gol.

Preocupați ca activitatea desfășurată în timpul INM să fie cât mai intensă, complexă, să răspundă cât mai bine nevoilor din primii ani de profesie, am dus poate în ultimii ani spiritual competitiv la niște cote mult prea înalte și am dat o relevanță mult prea mare cunoștințelor juridice. A nu se înțelege de aici că viitorii magistrați nu trebuie să știe drept. Vreau să spun doar că oricâte cunoștințe juridice vor acumula în această perioadă ele vor fi insuficiente. Așa cum spunea un reputat profesor: drept înveți toată viața și la sfârșitul ei constați cât de puțin știi.

De aceea poate că preocuparea noastră ar trebui să se mute din zona „cât drept învață auditorii în INM”, care nu trebuie nici ea abandonată, în zona „pe cine anume și cum anume recrutăm în INM”, astfel încât să avem siguranța că cei aleși vor face față tuturor provocărilor acestei profesii.

Observațiile acestea sunt valabile și pentru cei care dau concursul de intrare în magistratură și care au o experiență de cel puțin 5 ani în alte profesii juridice.

Nicolae Cîrstea: Cum credeți că vor reacționa candidații, dar și mediul juridic în general, la aceste schimbări pe care le propuneți?

Cristina Rotaru-Radu: Eu cred că mediul juridic va primi bine această schimbare, pentru că o reclamă de multă vreme. Poate, cei care își doresc să se înscrie la concurs, mai ales cei care nu sunt la prima încercare vor avea reticențe, pentru că modificările sunt primite în general cu rezervă.

Este posibil ca ecourile să nu fie mai bune nici după această modificare, dar atâta vreme cât opinia generală este că lucrurile nu funcționează bine, cred că avem obligația sa încercăm o schimbare.

Nicolae Cîrstea: Din punct de vedere al strategiei pe termen mediu și lung, cum vedeți rolul INM în interiorul sistemului judiciar acum și cum credeți că va fi el în viitor și prin aportul și contribuția întregului staff pe care îl coordonați în interiorul INM?

Cristina Rotaru-Radu: Eu cred că INM a avut în ultimii 25 de ani un rol determinant în sistemul judiciar și va avea în continuare. Trebuie să facem însă mici schimbări ca o activitate foarte bogată, cum a fost cea desfășurată până acum, să devină mai eficientă. De altfel, nu e nimic nou, de la înființare până în prezent INM a trecut prin tot felul de transformări, care l-au consolidat ca instituție și i-au crescut importanța nu doar în sistemul judiciar, ci și în ansamblul instituțional din România.

Nicolae Cîrstea: Care ar fi recomandarea dumneavoastră pentru viitorii candidați la INM?

Cristina Rotaru-Radu: Pentru cei care se pregătesc pentru concursul de anul acesta recomandarea este să consulte manuale, tratate, articole, jurisprudența instanței supreme în materiile care vor fi examinate și să nu-și limiteze pregătirea doar la exersarea unor teste-grilă.

Studenților din anii I-III, pentru care perspectiva unui asemenea concurs pare ceva mai îndepărtată, le recomand să învețe pentru toate examenele din timpul facultății, să-și viziteze părinții, să se întâlnească des cu prietenii, să citească, să meargă la spectacole, să meargă la petreceri, cu alte cuvinte să se bucure de vârsta pe care o au. Numai așa pot cunoaște viața cu adevărat și ar putea să devină în viitor buni magistrați.

Universul Juridic dorește să vină în sprijinul candidaților. Punem la dispoziția cititorilor noștri dornici de a-și testa cunoștințele generale juridice, o serie de grile, de dificultate medie la disciplinele Drept civil, Drept procesual civil, Drept penal și Drept procesual penal.

👍Vezi aici mai multe detalii !