Criptomonedele și drepturile omului: o „notă de plată” aproape ignorată

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Criptomonedele și drepturile omului în abordări de principiu și legislative la nivel internațional și regional-european

Aspectele tehnice expuse în rândurile de mai sus nu par să evoce, prima facie, problematici de drepturile omului. Cu toate acestea, constatăm că, atașarea conținutului economic instrumentelor financiare de tipul criptomonedelor determină implicații în materia drepturilor omului prin efectele pe care acestea le pot produce asupra vieții indivizilor. Întorcându-ne către teoria celor trei generații de drepturi dezvoltată de Karel Vasak (drepturi civile și politice- de generația I, drepturi economice, sociale și culturale –de generația a II-a și drepturi de solidaritate-de generația a III-a) constatăm că implicațiile economice sunt prezente în mod vizibil în exercitarea drepturilor de generația a II-a și în mod implicit în exercitarea drepturilor de generația a I-a și de generația a III-a. Teoria indivizibilității și interdependenței drepturilor omului determină ca elementul economic specific unei generații de drepturi să se extindă, de plano, inclusiv în exercitarea altor generații de drepturi al căror specific nu este, în primul rând, de natură economică.

Literatura de specialitate a analizat legătura dintre utilizarea criptomonedelor și problematicile circumscrise domeniului drepturilor omului pornind de la aspecte ce țin de asigurarea bunăstării indivizilor, a progresului și a repartizării echitabile a bunurilor. Corelând elementele economice cu cele politico-juridice, în doctrină s-a apreciat că utilizarea bitcoin și a altor criptomonede este benefică (și chiar necesară!) în situații de conflict armat sau de criză socio-politică dat fiind faptul că, prin sistemul descentralizat ce le este specific dar și prin faptul că pot fi tranzacționate fără autorizație provenind de la o entitate predeterminată (bănci sau guverne ale statelor) cu păstrarea confidențialității donatorilor, criptomonedele pot fi transmise populației care, aflându-se sub guvernare autocrată, suferă crize umanitare în absența unor ajutoare imediate.

Cazul Venezuelei a fost evaluat în strânsă legătură cu resursele financiare de tip bitcoin având în vedere situația dificilă în care se găsește populația începând cu anul 2014: În orașul de frontieră Cúcuta, refugiații venezueleni se îndreaptă spre Columbia, căutând alimente pentru a-și hrăni familiile. Anii de inflație ridicată, (…), au transformat monedele naționale. Peste 3 milioane de venezueleni au fugit începând cu anul 2014 (…). Potrivit Organizației Națiunilor Unite, exodul este „la scara Siriei” și constituia, la epoca faptelor, una dintre cele mai grave crize ale refugiaților din lume. Când venezuelenii părăsesc țara de origine, ei pleacă aproape fără nimic, disperați și vulnerabili. Deoarece trăiesc sub autoritarism, venezuelenii nu pot să reformeze politicile care le-au distrus economia. Aceștia nu își pot trage la răspundere conducătorii prin alegeri libere și corecte sau prin campanii pentru schimbare fără teamă de represalii. (…)Venezuelenii adoptă și utilizează bitcoin pentru a evita hiperinflația și controalele financiare stricte. Pentru persoanele care trăiesc sub guverne autoritare, bitcoin poate fi un instrument financiar valoros ca mijloc de schimb rezistent la cenzură^[12].

Pe coordonatele descrise în rândurile de mai sus, utilizarea criptomonedelor contribuie la asigurarea unui sprijin real în favoarea cetățenilor confruntați cu regimuri dictatoriale și profunde crize umanitare, fiind astfel configurate premisele asigurării solidarității. În consecință, o primă aplicație a criptomonedelor în domeniul drepturilor omului constă în asocierea acestora cu implementarea unui climat de solidaritate și cooperare în vederea ocrotirii grupurilor vulnerabile aflate în situații de conflict.

Experții Organizației Națiunilor Unite evaluează utilitatea folosirii criptomonedelor în situații de conflict sau în crizele umanitare create pe fondul exercitării guvernărilor autocrate din perspectiva avantajului transparenței. În accepțiunea ONU tehnologia asociată criptomonedelor este rezistentă la manipulare și fraudă și poate oferi o înregistrare transparentă și de încredere a tranzacțiilor. Acest lucru este deosebit de important în regiunile cu instituții friabile și cu niveluri ridicate de corupție^[13].

Rămânând în sfera drepturilor de solidaritate, Organizația Națiunilor Unite raționalizează utilitatea criptomonedelor în direcția protecției și promovării dreptului la un mediu înconjurător sănătos. Prevenirea și combaterea schimbărilor climatice constituie un subiect de actualitate care se conjugă în mod firesc cu tehnologia inovativă prin intermediul căreia ființează criptomonedele. Corelativ domeniului schimbărilor climatice, experții ONU identifică 3 direcții de acțiune în care poate fi utilizată tehnologia bazată pe blockchain: transparența, finanțarea problemelor legate de climă și organizarea piețelor de energie curată.

Beneficiile utilizării monedelor digitale de tipul bitcoin în procesul de promovare și protejare a dreptului la un mediu ambiant sănătos și echilibrat din punct de vedere ecologic sunt demonstrate de experții ONU prin apel la următoarea argumentație: Soluțiile blockchain ar putea oferi un mod transparent și fiabil de a demonstra modul în care acționează națiunile pentru a reduce impactul impactul schimbărilor climatice. Finanțarea climei ‒ investiții care contribuie la încetinirea ritmului schimbărilor climatice ‒ ar putea fi stimulată, dacă piețele carbonului vor fi extinse, permițând întreprinderilor și industriilor să treacă la tehnologii cu emisii reduse de carbon. Și blockchain-ul ar putea fi o parte importantă a accelerării utilizării surselor regenerabile de energie, cum ar fi cea eoliană și solară. Deoarece aceste surse sunt, prin natura lor, intermitente și descentralizate, sunt necesare noi forme de piețe energetice[br_fnoteUP 14].

În domeniul drepturilor de generația I – civile și politice, situațiile de conflict sau criză resurgente pe fondul regimurilor autoritare se caracterizează prin limitarea libertății de gândire, conștiință, religie, asociere sau exprimare în virtutea instituirii unei dominații ideologice specifice guvernării. Deși libertățile enunțate sunt cuprinse, în mod tradițional, în sfera drepturilor civile și politice caracterizate prin cristalizarea unui set de valori și idei ale individului care compun forul său interior (forum internum) manifestarea acestora va fi lipsită de eficiență și efectivitate în absența unui construct exterior care să permită exercițiul acestor idei și valori. În acest context, devin relevante criptomonedele – care, prin mobilitate și confidențialitate, reprezintă instrumente financiaro-economice adecvate pentru furnizarea, în favoarea cetățenilor regimurilor totalitare, a infrastructurii necesare în vederea organizării mișcărilor de rezistență ideologică.

Liberalizarea conștiinței este un demers dificil însă acesta poate fi susținut în mod adecvat prin blockchain care, astfel cum este caracterizat la nivelul ONU, este cu adevărat transfrontalier și nu cunoaște granițe naționale nici ca monedă digitală, nici ca tehnologie care stă la baza criptomonedelor^[15].

În aceeași cheie, literatura de specialitate subliniază conexiunea dintre libertățile având ca spațiu de manifestare forum internum respectiv forum externum și flexibilitatea sistemului digital de tranzacționare prin bitcoin: (…) o tranzacție în sistemul bitcoin este un transfer de informații de la expeditor la rețea, inclusiv la destinatarul tranzacției bitcoin. Ori de câte ori sunt transferate informații, libertatea de exprimare și informare ar putea fi afectate^[16].

Deși influențează, în mod cumulativ, „libertățile personale” evidențiate în rândurile de mai sus, se impune o distincție calitativă care operează la nivel substanțial, în funcție de conținutul efectiv al libertății de exprimare și de informare. În mod clar, cele două libertăți sunt corelative, neputând fi disjunse. După cum atestă articolul 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale^[17], precum și articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Cu toate acestea, în implementarea modului de acțiune al bitcoin, o distincție se impune: Prima facie, o tranzacție bitcoin intră în sfera ambelor libertăți de exprimare și de informare, deoarece este un transfer de informații de la un subiect la multe altele (rețeaua). Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că, deși tranzacția de bitcoin transmite informații, scopul său principal este de a transfera valoare în loc de conținut comunicativ^[18].

Algoritmul digital care stă la baza tranzacționării criptomonedelor permite menținerea confidențialității referitoare la toți actorii implicați în tranzacții, protejând în acest sens dreptul la viață privată și de familie în dimensiunea referitoare la dreptul la identitate. Deși în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu s-a impus o definiție clară și distinctă a noțiunii de viață privată și de familie, s-a ajuns la concluzia comună potrivit căreia dreptul la nume reprezintă un element component al sferei private, având vocația de a individualiza persoanele în societate^[19]. Astfel, fiecare individ poate exercita conform propriei voințe dreptul la nume, menținând sub confidențialitate, în anumite situații, numele prin care aceasta se identifică în societate. Având în vedere caracterul descentralizat și transparent al uzului de criptomonede, există posibilitatea ca persoanele implicate în tranzacție să opteze pentru menținerea sub confidențialitate a datelor de identificare. Reamintind faptul că materializarea tranzacției de criptomonede implică manipularea unei chei publice, respectiv a unei chei private, experții în tehnologie au concluzionat în sensul în care cunoașterea, de către public a cheilor utilizate în tranzacționare nu determină în mod necesar identificarea tuturor părților la tranzacție. Cel care deține în mod legitim cheia publică și angrenează tranzacția de criptomonede nu trebuie să își dezvăluie identitatea. Utilizatorii de monede bitcoin pot fi calificați drept „persoane identificabile în mod indirect” dat fiind faptul că tehnologia de utilizare a bitcoin permite ca blockchain-ul de date să poată fi combinat cu seturi de date din alte surse (de exemplu web forumuri, înregistrări de anchetă etc.) pentru a identifica respectivul utilizator^[20].

Angrenarea criptomonedelor și, în mod special, a bitcoin-ului, nu poate fi disociată de libertatea de întrunire și de asociere. Caracterul voluntar și descentralizat al utilizării bitcoin implică faptul că sistemul tranzacțiilor realizate prin bitcoin cuprinde totalitatea utilizatorilor care contribuie în mod voluntar la rețea, participând în moduri specifice (prin furnizarea puterii de calcul urmare a îmbunătățirii protocolului bitcoin sau prin transfer/primire de monede digitale). Rețeaua bitcoin reunește oameni care pun în comun dorința de colaborare și de înfăptuire de tranzacții, asigurând atât o platformă virtuală de întrunire cât și premisa unei asocieri digitale^[21].

Entuziasmul însoțitor al tranzacțiilor folosind criptomonede comportă anumite limite care, în mod inevitabil, își pun amprenta asupra domeniului drepturilor omului. Cu toate că spațiul digital – ca suport specific de utilizare bitcoin ‒ susține caracterul atipic al acestei criptomonede, suscitând curiozitatea și interesul publicului larg, există anumite limitări conexe digitalizării. În primul rând, digitalizarea limitează accesibilizarea folosirii bitcoin. Această limitare este, la rândul său, legată de ermetismul și opacitatea specifice operațiunilor desfășurate în lumea virtuală. Populația este, la momentul actual, puțin sensibilizată cu privire la modul de creare și de funcționare a criptomonedelor – aspect care produce o distribuție și o utilizare inechitabilă a acestora, adâncind vulnerabilitățile dintre grupurile sociale și menținând unele fricțiuni. Este clar că, în condițiile în care informarea aferentă manipulării bitcoin rămâne apanajul elitelor sociale care, fiind instruite în materie, înțeleg algoritmii de implementare și tranzacționare a criptomonedelor, folosirea criptomonedelor va fi discriminatorie în funcție de nivelul educațional și de statutul social al participantului la tranzacționare.

În măsura în care transparența și accesibilitatea nu vor fi instrumentate ca principii fundamentale ale utilizării criptomonedelor, acestea din urmă vor fi percepute de publicul larg ca forme ezoterice, purtătoare ale unui potențial de criminalitate ridicat, care sunt puse la dispoziția segmentului social instruit și sensibilizat în domeniu cu scopul consolidării resurselor financiare ale acestuia și, implicit, cu scopul dominării celor care, din lipsă de resurse materiale și know-how, vor fi excluși de la tranzacționări. Așadar, rămâne în sarcina societății să sporească gradul de vigilență în obținerea de informații în relație cu utilizarea criptomonedelor prin conștientizarea și deschiderea către provocările viitorului.

Criptomonedele și drepturile omului în abordările naționale

La nivel național, criptomonedele sunt juxtapuse drepturilor omului din perspectiva protejării și promovării dreptului de proprietate. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, analiza articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale presupune adoptarea unei conceptualizări autonome a noțiunii de „bun”, diferită de cea consacrată de dreptul național. Astfel, se menține doar teoria generală acceptată la nivelul statelor părți la Convenția Europeană conform căreia obiectul dreptului de proprietate constituie orice element susceptibil de a fi apropriabil și, deci, de a fi obiectul exercitării dreptului de proprietate; identificarea efectivă și punctuală a fiecărui element susceptibil de a fi apropriabil în natură se raportează, în raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului, la orice active/creanțe față de care reclamantul poate susține o așteptare legitimă. Dacă noțiunile de „active” și „creanțe” sunt facil de asimilat, „așteptarea legitimă” a fost prezentată în jurisprudența Curții în termenii unei stări bazate pe o prevedere legală/pe un act juridic care să fie în legătură directă cu dreptul patrimonial în cauză^[22].

Aplicând raționamentul de mai sus la uzul criptomonedelor, tranzacțiile presupuse de acestea sunt susceptibile de a crea o așteptare legitimă prin verificarea tehnică și științifică a algoritmului care le determină, demersurile de reglementare efectivă a uzului criptomonedelor reprezentând, la momentul actual, o chestiune suis generis. Caracterul particular al recunoașterii legale a bitcoin ca monedă legală (legal tender) derivă din lipsa unui consens la nivelul statelor în această materie și dezvoltarea unor modalități diferite de interpretare și alocare a unui statut în favoarea acestei criptomonede. Conform datelor oferite de Banca Națională a României statele europene exprimă poziții cvasi divergente în legătură cu monedele virtuale. În Belgia, Cehia sau Danemarca bitcoin nu este catalogată drept o monedă legală, electronică sau scripturală; în Germania, bitcoin este acceptat ca instrument financiar, iar în Estonia este calificat ca instrument alternativ de plată. În Suedia, bitcoin este activ și nu monedă, iar în Marea Britanie, monedele virtuale sunt recunoscute și utilizate ca atare de un număr restrâns de utilizatori^[23].

Exemplul legislativ oferit de San Salvador este edificator pentru evoluția criptomonedelor și asigurarea utilizării acestora în contextul exercitării dreptului de proprietate dat fiind faptul că San Salvador este primul stat din lume care adoptă, în anul 2021, legislație specifică în materia criptomonedelor, transformând astfel bitcoin în monedă legală (legal tender). După cum remarcau experții financiari, adoptarea unei legi prin intermediul căreia bitcoin dobândește statutul de monedă oficială generează obligativitatea companiilor/firmelor de a accepta plata în bitcoin pentru bunurile sau serviciile oferite, iar contribuabilii pot achita taxele și impozitele folosind criptomonede^[24].

În România, limitările exercitării dreptului de proprietate în legătură cu criptomonedele rezultă din două rațiuni care deși distincte, sunt interconectate: (1) absența unor reglementări juridice clare; (2) ermetismul propagat în legătură cu crearea și utilizarea criptomonedelor. Cetățenii experimentează confuzie și temere vizavi de investiția în criptomonede, iar ermetismul subiectului determină potențialii utilizatori să fie reticenți la această posibilitate economico-financiară, observându-o în subsidiar.

La aceste aspecte, se adaugă opinia Băncii Naționale a României – instituție de specialitate care, în analiza impactului criptomonedelor asupra investițiilor cetățenilor români- emite poziții prin intermediul cărora subliniază mai degrabă riscurile asociate utilizării monedelor virtuale, omițând în totalitate beneficiile acestora: Banca Națională a României semnalează o creștere a interesului populației față de monedele virtuale, în special Bitcoin, atât din perspectiva deținerii și tranzacționării acestora, cât și ca afacere. Pe fondul lipsei reglementărilor și a lipsei supravegherii schemelor de monede virtuale, la nivel global, precum și a diversificării acestora, s-au amplificat riscurile financiare și reputaționale la nivelul deținătorilor. Totodată, având în vedere creșterea exponențială din ultima perioadă a prețului majorității monedelor virtuale, și a fluctuațiilor foarte mari înregistrate de acestea pe perioade foarte scurte, Banca Națională a României clasifică monedele virtuale, cum ar fi Bitcoin, drept active speculative, extrem de volatile și riscante. În scopul evitării manifestării riscului reputațional la nivelul instituțiilor de credit, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere a acestora, descurajează orice fel de implicare în legătură cu monedele virtuale, inclusiv din perspectiva furnizării de servicii pentru entitățile care oferă servicii de investiții sau de tranzacționare a acestor monede^[25].

La nivel național, din păcate, conexiunea dintre criptomonede și exercitarea dreptului de proprietate rămâne apanajul cetățenilor multilateral informați, având o bună înțelegere a mecanismului de creare a criptomonedelor și a modului de utilizare al acestora și deschiși la asumarea riscurilor aferente realizării investițiilor în criptomonede.

De asemenea, în condițiile existenței unei realități sociale autohtone caracterizate printr-o puternică segregare și diferențiere a veniturilor, cu niveluri record ale sărăciei, nu este desigur inadecvat să ne gândim la faptul că eventualele oportunități ale criptomonedelor pot lesne să se sublimeze în vulnerabilități care să contribuie la afectarea mecanismelor de solidaritate și progres ale corpusului social. Aceste pericole pot fi diminuate prin politici adecvate economico-financiare, dar și prin programe eficiente de educație largă financiară și digitală.