Creanţa fiscală în procedura insolvenţei

11 iun. 2019
Articol UJ Premium
Vizualizari: 8186
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Majoritatea acestor măsuri afectează în egală măsură toți creditorii, inclusiv cei bugetari.

O abordare diferențiată este cu privire la măsura prevăzută la lit. J – emiterea de titluri de valoare. La lit. K se constată că pentru creanțele bugetare s‑a prevăzut o interdicție. Aceasta intra în contradicție cu dispozițiile art. 264 alin. (5) C. pr. fisc., potrivit cărora „La contribuabilii/plătitorii cu capital integral sau majoritar de stat la care s‑a deschis pro­cedura insolvenței, potrivit legii, conversia creanțelor bugetare în acțiuni poate fi prevăzută prin planul de reorganizare, în condițiile legii, cu acordul expres, în scris, al creditorului”.

Sesizându‑se această neconcordanță prin O.U.G. nr. 88/2018, lit. K a art. 133 a fost modificată, introducându‑se însă niște condiții pentru acceptarea prin plan a conversiei creanțelor bugetare. Textul actual menține prevederea ante­rioară în sensul că „prin excepție de la prevederile lit. J, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanțelor bugetare în titluri de valoare”, dar continuă cu dispoziții care prevăd excepția la excepție:

„Cu consimțământul creditorului bugetar exprimat prin vot, planul de reorganizare poate prevedea doar conversia creanțelor bugetare ale statului în acțiuni, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) să rezulte din conținutul planului de reorganizare, pe baza analizei economico‑financiare, faptul că societatea debitoare își poate continua activitatea, măsura propusă fiind una viabilă pentru societate;

b) să rezulte din conținutul planului de reorganizare faptul că această modalitate de stingere a creanței bugetare duce la maxi­mizarea recuperării creanței statului, față de situația intrării debitorului în faliment;

c) conversia să fie integrală și efectuată la valoarea cre­anței bugetare a statului, ea neputând fi cumulată cu măsura reducerii creanței bugetare.

Creditorul bugetar poate contracta serviciile unui evaluator sau specialist independent pentru realizarea unui raport de evaluare asupra condițiilor de la lit. a) și b), pe baza căruia să își exercite votul asupra planului de reorganizare care cuprinde propunerea de conversie a creanței bugetare a sta­tului. Preve­derile art. 5 alin. (1) pct. 71 rămân aplicabile”.

Deci, se impune consimțământul creditorului bugetar care poate fi dat doar dacă sunt întrunite cumulativ condițiile indicate de lege. Cu siguranță este nece­sar testul creditorului privat, dar și o evaluare de specialitate dificil de realizat cu privire la viabilitatea măsurii de conversie pentru societatea debitoare, a maximizării creanței statului în acest mod.

Prin O.U.G. nr. 88/2018, la art. 133, după alin. (5), s‑au intro­dus trei noi alineate care reglementează situația în care prin planul de reorganizare se propune reducerea creanței bugetare negarantate.

Considerăm că aceste dispoziții ar trebui să se regăsească în legislația fiscală, deoarece cuprind proceduri de aprobare a planului de către creditorul bugetar, condițiile pe care acesta trebuie să le aibă în vedere atunci când votează planul.

3.3. Votarea planului de reorganizare

Planul propus se depune la tribunal, la registrul în care este înregistrat debitorul, se trimite debitorului, administratorului judiciar și comitetului creditorilor și se publică un anunț în BPI, conform dispozițiilor art. 136 și art. 137 din Legea nr. 85/2014. Se votează ulterior în ședința adunării creditorilor.

Art. 138 din Legea nr. 85/2014 stabilește 5 posibile categorii de creanță:

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

a) creanțele care beneficiază de drepturi de preferință;

b) creanțele salariale;

c) creanțele bugetare;

d) creanțele creditorilor indispensabili;

e) celelalte creanțe chirografare.

Precizăm că numai creditorii care au înscrise creanțele în tabelul definitiv de creanțe pot vota. Creditorii cu creanțe trecute sub condiție rezolutorie votează cu privire la plan, spre deosebire de cei cu creanțe sub condiție suspensivă.

Creanțele fiscale se pot regăsi fie în prima categorie: creanțe care beneficiază de drepturi de preferință, fie în a treia categorie, cea a creanțelor bugetare, fie în ambele categorii.

Ca reguli de vot, reținem că:

Fiecare creanță beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanțe din care face parte creanța respectivă.

La votarea planului de reorganizare, creditorii bugetari trebuie să aibă în vedere și testul creditorului privat, dar și regulile din materia ajutorului de stat.

Am arătat că prin O.U.G. nr. 88/2018 s‑au introdus trei alineate noi la art. 133 după alin. (5), care reglementează criteriile ce trebuie îndeplinite pentru a aproba un plan creditorul bugetar, atunci când se propune reducerea creanței bugetare negarantate.

„(51) Creditorul bugetar poate aproba planul de reorga­nizare în care este propusă reducerea creanței bugetare neg­a­rantate, reducere fundamentată în cuprinsul planului, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

a) măsura de reducere reprezintă modalitatea optimă de recuperare a creanței bugetare negarantate, față de situația intrării debitorului în faliment;

b) debitoarea deține un fond de comerț care să îi permită continuarea activității;

c) măsura de reducere conduce la viabilizarea societății debitoare.

(52) În cazul în care prin planul de reorganizare se propune măsura reducerii creanțelor bugetare negarantate cu până la 50%, creditorul bugetar aprobă planul în situația în care sunt îndeplinite cumulativ criteriile prevăzute la alin. (51) și cel puțin încă un criteriu din următoarele:

a) să rezulte un nivel de cel puțin 50% al obli­gațiilor fiscale curente datorate pe perioada execu­tării planului de reorganizare față de nivelul mediu anual al acestora înaintea intrării în insolvență;

b) societatea debitoare trebuie să desfășoare o activitate de interes public;

c) societatea debitoare trebuie să desfășoare o activitate strategică într‑o anumită ramură economică.

(53) În situațiile prevăzute la alin. (51) și (52) rămân incidente prevederile privind realizarea testului creditorului privat, astfel cum este definit de art. 5 alin. (1) pct. 71”.

Criteriile sunt dificil de verificat și de îndeplinit. Testul creditorului privat rămâne singura dovadă obiectivă. În prima situație s‑ar putea încadra mai mulți debitori în insolvență chiar dacă condițiile sunt restrictive.

Situația de la alin. (52) restrânge și mai mult posibilitatea aprobării unui plan de reorganizare atunci când se propun reduceri de creanțe bugetare. Cerințele pe care le impune legea cumulativ ca societatea să desfășoare o activitate de interes public și strategică într‑o ramură economică ne conduc cu gândul la societățile cu capital majoritar de stat aflate în dificultate și pentru care s‑a impus reglementarea.

Art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 prevede că un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanțe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanțelor din acea categorie.

Trebuie să precizăm că un creditor bugetar trebuie să respecte la votarea planului de reorganizare a unui debitor în insolvență și regulile privind ajutorul de stat, respectiv dispozițiile O.U.G.
nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 și ale Regulamen­tului (CE) 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene[22].

Art. 2 lit. d) din actul normativ național prevede că ajutor de stat este „un avantaj economic acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție, în măsura în care acesta afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

Iar avantajul economic constă în orice formă de acordare a unui avantaj cuantificabil în bani, indiferent de forma acestuia: subvenții, anularea de datorii sau preluarea pierde­rilor, exceptări, reduceri sau amânări de la plata taxelor și impozitelor, renunțarea la obținerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea unor împru­muturi cu dobânzi preferențiale, garanții acordate în condiții preferențiale, participări cu capital ale statului, ale autorităților publice centrale sau locale ori ale altor organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităților locale, dacă rata profitului acestor investiții este mai mică decât cea normală, anticipată de către un investitor privat prudent, reduceri de preț la bunurile furnizate și la serviciile prestate de către autorități publice centrale sau locale ori de către alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colecti­vităților locale, inclusiv vânzarea unor terenuri aparținând domeniului privat al statului sau autorităților publice locale, sub prețul pieței, crearea unei piețe sau întărirea poziției beneficiarului pe o piață etc.

În acest context legislativ, efectuarea testului creditorului privat devine o obligație, nu o facultate pentru creditorul fiscal care este chemat să voteze un plan de reorganizare. Am arătat anterior că legiuitorul a impus și verificarea întrunirii altor criterii, nu doar testul creditorului privat, respectiv comparația între ce poate obține în reorganizare, raportat la ce ar obține în faliment.

După votarea planului de către creditori, judecătorul‑sindic procedează la confirmarea acestuia în conformitate cu dispo­zițiile art. 139 din Lege.

3.4. Derularea planului

După confirmarea planului de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul‑sindic va dispune, motivat, fie încheierea proce­durii insolvenței și luarea tuturor măsurilor pentru reinserția debito­rului în activitatea de afaceri, fie încetarea reorganizării și trecerea la faliment.

Este posibil ca pe parcursul desfășurării planului de reorga­nizare confirmat să se dispună recuperarea unui ajutor de stat acordat anterior debitorului.

Art. 412 din O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 prevede că:

„În cazurile în care s‑a dispus recuperarea unui ajutor de stat/de minimis, iar beneficiarul ajutorului se află în procedură de insolvență, instanța națională ce derulează respectiva pro­cedură de insolvență va accepta să înscrie creanța privitoare la restituirea ajutorului în cauză în tabelul creanțelor și va asigura recuperarea imediată a ajutorului de stat/de minimis, chiar dacă acest lucru presupune încetarea activității între­prinderii”.

Este o derogare de la regulile generale care poate conduce la imposibilitatea respectării în continuare de către debitor a obligațiilor asumate prin planul de reorganizare.

Plata datoriilor curente se realizează conform docu­mentelor din care rezultă. Art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2018 dispune în acest sens. Sancțiunea pentru neplata datoriilor curente și acumularea de noi datorii este trecerea la procedura falimentului. Art. 143 în redactarea inițială[23]cuprindea dispoziții echilibrate și asigura egalitate de tratament între creditori.


[22] Regulamentul (CE) 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, publicat în JOUE nr. 83 din 27 martie 1999.

Art. 143 modificat prin O.U.G. nr. 88/2018 dispune în prezent astfel:

„(1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului‑sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul‑sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada proce­durii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită”.

[23] Art. 143 din Legea nr. 85/2014 inițial:

„(1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricând judecătorului‑sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere.

(2) Înregistrarea cererii prevăzute la alin. (1) nu suspendă continuarea activității debitorului până când judecătorul‑sindic nu hotărăște asupra ei, prin încheiere.

(3) Titularul unei creanțe curente, certă, lichidă și exigibilă mai veche de 60 de zile și un cuantum peste valoarea‑prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul‑sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor”.

Creanța fiscală în procedura insolvenței was last modified: iulie 2nd, 2019 by Marcela Comșa

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Marcela Comșa

Marcela Comșa

Este judecător la Curtea de Apel Brașov din 2006; judecător detaşat la Ministerul Justiţiei, Direcţia Elaborare Acte Normative din septembrie 2012.
A mai scris: