Controverse practice cu privire la aplicabilitatea, pentru toți salariații, a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Contractul colectiv de muncă este un izvor specific al dreptului muncii. Este un contract regulamentar, care se aplică în mod obligatoriu, în trepte, pentru contractele colective de muncă încheiate la niveluri inferioare, dar și pentru contractele individuale de muncă pentru care contractul colectiv de muncă este aplicabil.

Despre contractul colectiv de muncă se poate spune că este principalul produs al dialogului social și principalul obiectiv urmărit de organizațiile sindicale în raport cu angajatorul. Este, în același timp, principalul factor prin care se asigură pacea socială pentru nivelul de negociere colectivă la care este încheiat.

Cu privire la aplicabilitatea contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, acestea se aplică pentru toți salariații, indiferent dacă au fost sau nu încadrați în unitate la momentul negocierii și semnării contractului colectiv sau au venit ulterior. De asemenea, nu este relevantă nici calitatea de membru în sindicatul sau sindicatele care au negociat contractul colectiv de muncă, deoarece prevederile contractului colectiv de muncă se aplică, după cum am menționat pentru toți salariații.

Practic, la acest palier de negociere colectivă, adică la nivel de unitate, contractul colectiv de muncă are aplicabilitate erga omnes.

Tocmai acest aspect de multe ori, în practică, trezește nemulțumirea unor organizații sindicale, deoarece mulți membri aleg fie să se retragă din sindicat, fie să nu se implice, deoarece vor beneficia oricum de prevederile contractului colectiv de muncă, fără a mai plăti cotizația lunară la sindicat.

Păstrarea membrilor este într-adevăr o reală provocare pentru organizațiile sindicale, având în vedere specificul relațiilor sociale din vremurile actuale.

Evident că există multe organizații sindicale puternice, afiliate la federații sau confederații, dar în anumite cazuri, pentru unele organizații sindicale pierderea membrilor reprezintă o adevărată provocare la care trebuie să găsească soluții imediate.

Este adevărat că pragul pentru reprezentativitatea organizațiilor sindicale este acum de 35%, iar contractul colectiv de muncă ar putea fi negociat la nivelul unității și de către organizațiile sindicale nereprezentative, în urma noutăților aduse de Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu toate acestea, atributul reprezentativității unei organizații sindicale rămâne deosebit de important, mai ales dacă mai există un sindicat reprezentativ în cadrul unității.

Așa fiind, în contextul actual, este esențial ca o organizație sindicală să își păstreze reprezentativitatea pentru a fi un partener eficient de dialog social.

Legea nr. 367/2022 privind dialogul social stabilește, în acest sens, în art. 30, faptul că angajatorul are obligația de a invita la lucrările consiliului de administrație doar sindicatul reprezentativ, acest aspect fiind un argument în plus pentru păstrarea reprezentativității.

În practica relațiilor de muncă, problema aplicării prevederilor negociate de sindicat și pentru cei care nu sunt membri de sindicat și-a găsit în mod izolat, o soluție, în felul următor: sindicatul reprezentativ încheie cu angajatorul un acord, convenție sau înțelegere, conform art. 119 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, astfel încât ambele părți sunt mulțumite: angajatorul va acorda bonificații salariale doar pentru membrii sindicatului semnatar, nu și pentru salariații care nu fac parte din sindicat, deci plătește mai puțin, iar salariații membri de sindicat sunt mulțumiți cu faptul că bonificațiile nu vor ajunge și la colegii lor care nu sunt și membri de sindicat.

Pare a fi o înțelegere ruptă parcă din proverbele românești care descriu atât de bine, printre altele, grija exagerată față de situația vecinului, acest aspect rezultând și din patosul și satisfacția liderului de sindicat care mi-a menționat atunci când l-am întrebat de ce a ales această strategie, că pentru el salariații care nu fac parte din sindicat nu există.

Ulterior, în contextul înțelegerii de mai sus, obligația de a negocia colectiv conform art. 97 din Legea privind dialogul social, apare ca o afacere de familie care se rezolvă ușor prin neîncheierea contractului colectiv de muncă, fapt acceptat de ambele părți.

În acest fel se produce o anomalie, în sensul că, deși Legea nr. 367/2022 a stabilit un regim preferențial pentru contractul colectiv de muncă în raport cu alte acorduri, convenții, înțelegeri, în practică, instituția contractului colectiv poate fi deturnată de o înțelegere între partenerii sociali care aleg să încheie un astfel de acord de la art. 119 din legea amintită pentru a eluda încheierea unui contract colectiv de muncă.

Pe fondul unei astfel de practici, este adevărat izolată, dialogul social suferă o lovitură semnificativă, în sensul că partenerii sociali deși ajung la o înțelegere, nu se pliază pe obiectivele Legii nr. 367/2022, ci acționează într-un mod ocult, axat pe realizarea unor scopuri, în fond meschine.

Ideea ca un contract colectiv de muncă să se aplice numai membrilor de sindicat și deci să nu aibă aplicabilitate erga omnes la nivel de unitate nu poate fi acceptată, din mai multe motive:       În primul rând, ar eluda în mod semnificativ instituția contractului colectiv de muncă, izvor specific al dreptului muncii, cu un regim juridic foarte bine stabilit.

În al doilea rând, ar afecta inclusiv principiul libertății sindicale, deoarece salariații ar fi practic obligați să devină membri de sindicat pentru a beneficia de prevederile contractului colectiv de muncă.

În al treilea rând, această măsură ar încuraja foarte mult ideea de sindicat galben, adică fidel intereselor angajatorului, deoarece, de cele mai multe ori, la nivelul unităților există un singur sindicat reprezentativ, chiar dacă pragul de reprezentativitate este acum mai scăzut de actuala lege a dialogului social.

În concluzie, regimul juridic al contractului colectiv de muncă rămâne același, variază doar nuanțele care particularizează practica partenerilor sociali.