Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
172 views
În cauză reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne şi chematul în garanţie Preşedintele României H., în esenţă, anularea hotărârii nr. 80, pronunţatede către C.N.C.D. în data de 27.01.2021, în dosarul nr. x/2020, deschis în baza petiţiei nr. 2731/23.04.2020; să se constate că au fost discriminaţi prin modul de soluţionare a cererii lor cu privire la avansarea în grad, comparativ cu veteranii de război şi cu răniţii din teatrele de operaţiuni; să fie obligat Ministerul Apărării Naţionale, în solidar cu conducătorul instituţiei şi ordonatorul de credite, la emiterea ordinului de avansare la gradul următor pentru reclamanţi.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emise de pârâtul C.N.C.D., pe care a anulat-o, cu consecinţa obligării pârâtului C.N.C.D. la soluţionarea pe fond a sesizării/petiţiei reclamanţilor, respinând, în rest, pretenţiile reclamanţilor, reţinând în esenţă, că în raport cu pretenţiile formulate, discriminarea poate să rezulte şi din modul de aplicare a legii de către o autoritate publică, ceea ce este diferit de o discriminare rezultând din lege, care, indubitabil, nu este de competenţa CNCD, astfel cum s-a stabilit prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, astfel că pârâtul CNCD trebuia să soluţioneze în fond solicitarea reclamanţilor, să stabilească dacă susţinerile sunt probate şi dacă îndeplinesc cerinţele legale pentru a se constata existenţa unei fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurent recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în condiţiile în care situaţia din speţă se încadrează ipotezei avute în vedere de Curtea Constituţională în Decizia nr. 997/2008.
Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluţia curţii de apel reflectând interpretarea judicioasă a cadrului normativ aplicabil.
Astfel, prin Hotărârea nr. 80 din data de 27.01.2021, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a admis excepţia necompetenţei CNCD în raport cu obiectul petiţiei, pe motivul că aspectele invocate de reclamanţi se referă la interpretarea unor aspecte legale care decurg din acte normative, aspect care exced sferei sale de competenţă.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Conform alin. (3) din cuprinsul aceleiaşi norme, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate şi necesare.
Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a susţinut în mod nefondat, pornind de la o premisă greşită că, prin sentinţa criticată, prima instanţă l-ar fi obligat să analizeze o pretinsă discriminare rezultată din conţinutul unor acte normative.
Într-adevăr, prin Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008 a Curţii Constituţionale, admiţându-se excepţia de neconstituţionalitate, s-a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării competenţa ca, în cadrul activităţii sale jurisdicţionale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe de altă parte, acest principiu nu a fost contrazis de prima instanţă. Din contră, aceasta a reţinut explicit că, în cauză, se pune problema unei eventuale discriminări rezultate din modul de aplicare a legii de către o autoritate publică şi nu de o discriminare rezultând din lege, care, indubitabil, nu este de competenţa recurentului.
Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că fapta de discriminare sesizată prin petiţia înregistrată sub nr. x/23.04.2020 vizează neaplicarea normei de drept prevăzute de art. 1 lit. b) din Anexa nr. 1 la Ordinul M132/2012, care prevede o serie de condiţii ce trebuie îndeplinite pentru ca ofiţerii în rezervă sau în retragere să fie avansaţi la gradul următor, răniţilor în Revoluţia din decembrie 1989. Astfel, prin sesizarea formulată şi ulterior prin demersul judiciar, intimaţii-reclamanţi nu au criticat efectiv conţinutul legii, ci faptele persoanelor reclamate de a nu propune promovarea acestora la un grad superior, apreciind că în acest mod sunt discriminaţi în raport cu răniţii din teatrele de operaţiuni militare şi veteranii, cărora respectivele prevederi li s-au aplicat, revenind astfel recurentului să analizeze care a fost motivul pentru care instituţiile chemate în judecată nu au formulat propunerile respective şi dacă acestea ar putea fi considerate tratament discriminatoriu în sensul O.G. nr. 37/2000.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 805 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
