Contract de vânzare-cumpărare. Consimțământ. Rezoluțiune. Recurs (NCC; NCPC)

4 aug. 2017
Vizualizari: 1878
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 525/2015

NCC: art. 345 alin. (2), art. 347, art. 1237-1239, art. 1258, art. 1270 alin. (2); NCPC: art. 312

Actul juridic a cărui nulitate s-a invocat în prezenta pricină a fost încheiat la data de 6 iunie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a C. civ. reprezentat de Legea nr. 287/2009, prin care a fost abrogat Codul familiei, prin urmare, în ceea ce privește valabila sa încheiere, convenția este supusă dispozițiilor înscrise în noul C. civ.

Având în vedere considerentele expuse anterior nu vor mai fi reluate aspectele care privesc calificarea naturii juridice a actului.

În ceea ce privește susținerea recurentei că instanța nu a înțeles să invoce vreun text de lege care să susțină calificarea naturii juridice a actului de rezoluțiune, dar nici să argumenteze validitatea convenției în lipsa existenței în contractul de vânzare-cumpărare a unui pact comisoriu care să permită rezoluțiunea convențională, acestea nu vor fi primite având în vedere că instanța a argumentat în drept soluția reținând că actul dedus judecății este un act de administrare motiv pentru care, în conformitate cu art. 345 alin. (2) C. civ., nu este necesar consimțământul celuilalt soț. Cu privire la faptul că în contractul de vânzare-cumpărare nu este prevăzut un pact comisoriu, instanța reține faptul că, față de caracterul dispozitiv al normelor care guvernează rezoluțiunea prevăzute de noul C. civ., exprimarea acordului părților cu privire la rezoluțiune lasă fără relevanță acest aspect. Astfel cum prevede art. 1270 alin. (2) C. civ. contractul se modifică sau încetează prin acordul părților, prin urmare, nicio lege nu îngrădește posibilitatea părților de a conveni asupra încetării contractului potrivit principiului mutus consensus mutus disensus.

Ipoteza art. 347 C. civ. în conformitate cu care, actul încheiat fără consimțământul expres al celuilalt soț, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil, nu subzistă în cauză atâta timp cât prin actul dedus judecății, părțile contractante au decis desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 285 din 25 martie 2010, pentru neplata prețului stipulat și câtă vreme recunoașterii imposibilității de executare a obligației asumată de către soțul cumpărător (necontestată de către reclamantă) nu i se poate da o altă interpretare în dezacord cu manifestarea expresă de voință a acestuia.

Nu sunt fondate criticile care privesc art. 1237-1239 C. civ. deoarece astfel cum s-a reținut, recurenta nu a administrat probe prin care să dovedească susținerile privind caracterul fraudulos al actului dedus judecății. În plus, după cum s-a precizat anterior, atâta timp cât nu a fost plătit prețul, recurenta nu se poate considera prejudiciată prin desființarea actului.

Contrar celor susținute de recurentă, instanța de apel a reținut că actul de rezoluțiune s-a făcut în temeiul acordului părților, iar consimțământul recurentei nu era obligatoriu dat fiind conținutul concret al convenției de rezoluțiune.

Nu sunt întemeiate criticile recurentei privind modul de operare al rezoluțiunii pentru considerentele expuse anterior analizei motivelor de recurs, desființarea contractului de vânzare-cumpărare prin acordul părților fiind în concordanță cu noile dispoziții din C. civ. cu privire la rezoluțiune. Posibilitățile recunoscute de lege creditorului de a acționa într-o atare situație nu sunt obligații legale impuse acestuia, ci doar modalități adecvate de acțiune pe care creditorul le poate urma în funcție de interesele sale.

Nu au relevanță și nu sunt de natură să susțină temeinicia demersului judiciar, aserțiunile recurentei privind intenția de păstrare a bunului sau faptul că a considerat că sumele provenite din închirierea imobilului vor fi direcționate către plata prețului imobilului, acestea fiind circumstanțe de fapt nedovedite care astfel, nu au putut fi reținute de instanță.

În mod corect nu a fost reținută în cauză incidența principiului resolute iure dantis resolvitur ius accipientis atâta timp cât instanța nu a considerat nul actul dedus judecății.

Pentru aceeași rațiune nu vor fi reținute ca întemeiate nici criticile grefate pe dispozițiile art. 1258 C. civ. cu referire la obligarea notarului la repararea prejudiciilor suferite.

Având în vedere aceste considerente, constatându-se că nu sunt fondate motivele de recurs invocate în cauză, hotărârea atacată fiind legală, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Contract de vânzare-cumpărare. Consimțământ. Rezoluțiune. Recurs (NCC; NCPC) was last modified: august 4th, 2017 by Redacția ProLege
Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.