Contract de vânzare-cumpărare a unui imobil în litigiu. Semnificația unui înscris constatator al modalității de derulare a procedurii de licitație. Nulitatea actului juridic (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1230/2017

VCC: art. 942, art. 966-968; NCPC: art. 304; Vechiul C. fisc.: art. 113 alin. (3), art. 153^22, art. 254 alin. (7), art. 259 alin. (6^1), art. 274-277

Motivele de nelegalitate care se pot dezvolta în baza situațiilor reglementate de art. 304 C. proc. civ. sunt ținute de îndeplinirea ipotezelor legale. În ceea ce privește incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ. prin care se stabilește că se poate dispune modificarea unei hotărâri „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, în cauza de față se constată că recurenta califică procesul-verbal întocmit cu ocazia licitației publice a imobilului în litigiu, de către Comisia de licitație, înregistrat sub nr. 754 din 11 februarie 2010, ca fiind o veritabilă convenție, în sensul art. 942 C. civ. de la 1864. Din această perspectivă, recurenta consideră că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic enunțat, a cărui nulitate s-a cerut a se constata prin cererea de chemare în judecată, declarând totodată că nu își poate însuși motivarea din decizia atacată în cuprinsul căreia s-a menționat că acel proces-verbal are semnificația unui înscris constatator al modalității de derulare a procedurii de licitație.

Referitor la susținerea recurentei, în sensul că procesul-verbal de licitație încheiat la data de 11 februarie 2010, având nr. de intrare/ieșire 754 din 11 februarie 2010, prin care a fost adjudecat în favoarea promitentei-cumpărătoare SC B. SRL imobilul intitulat „spațiu comercial-Restaurant G.”, situat în Municipiul Curtea de Argeș, ar avea natura unei convenții în înțelesul art. 942 C. civ., instanța de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi lipsește tocmai manifestarea de voință specifică actului juridic; dispozițiile art. 966 și art. 968 C. civ., cu referire la cerințele valabilității obiectului actului juridic civil, aplicându-se numai convențiilor/contractelor, nu și procesului-verbal în care se consemnează derularea procedurii licitației.

De menționat că actul juridic reprezintă manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv, de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Procesul-verbal contestat conține consemnările Comisiei de licitație sub aspectul verificării înscrisurilor prezentate de participanții la licitație și al modului de desfășurare efectivă al licitației, organizată la chiar propunerea recurentei, prin organele de conducere competente de la acel moment, și nu poate fi apreciat ca reprezentând o convenție între recurentă și participanții la licitație, cum se acreditează ideea prin cererea de recurs. Procesul-verbal reprezintă formalitatea impusă de legiuitor, cu ocazia reglementării vânzării prin licitație publică, și se cuprinde în sfera mai largă a acestei specii de vânzare, menită să ofere transparență și un control al legalității vânzării.

Astfel fiind, procesul-verbal de licitație nu are natura unei convenții civile, scopul primordial al celor pe care le constată constând în asigurarea obținerii publicității și a opozabilității față de terți a licitației.

În atare situație nu se poate aprecia ca întemeiat demersul recurentei de a obține nulitatea procesului-verbal cu privire la modul de desfășurare al licitației, în condițiile art. 966-968 C. civ. pe care le-a invocat prin acțiune, prevederi legale care sancționează, în cazul convențiilor, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la art. 966 și 968 C. civ. de la 1864, art. 113 alin. (3) și art. 254 alin. (7) și art. 259 alin. (6^1) vechiul C. fisc., se constată că recurenta nu se raportează la argumentele cuprinse în decizia atacată pentru care au fost înlăturate aceleași apărări și susțineri reiterate în calea de atac a recursului și că, în justificarea invocării textelor de lege amintite, s-a procedat la o prezentare amănunțită a situației de fapt, care nu ar fi fost pe deplin percepută de către instanța de apel.

Sub acest aspect, se observă că recurenta invocă „modul clandestin în care a fost organizată licitația, rapiditatea cu care s-au succedat evenimentele”, faptul că vânzarea activului „G.” nu era în interesul recurentei-vânzătoare și împrejurarea că licitația nu a fost transparentă, lipsind chiar licitarea propriu-zisă, din perspectiva faptului că cea de-a doua participantă la licitație, SC C. SRL, nici nu avea de gând să adjudece imobilul scos la licitație.

Chestiunile invocate mai sus au făcut obiectul analizei instanței de apel și nu se pot asocia nelegalității deciziei recurate, ci temeiniciei acesteia, așa încât o nouă cercetare a acestora excede verificărilor instanței de recurs, conform art. 304 partea introductivă C. proc. civ.

A mai susținut recurenta că încheierea Contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 730 din 29 martie 2010, având ca obiect imobilul adjudecat la licitație în data de 11 februarie 2010, este nulă în mod absolut în temeiul art. 254 alin. (7) și art. 259 alin. (6^1) vechiul C. fisc., câtă vreme, prin Adresa ulterioară din 14 septembrie 2010, Primăria Curtea de Argeș a recunoscut faptul că la data vânzării bunului, recurenta-vânzătoare figura în evidențele fiscale cu debite neachitate în valoare de 158.029 RON, contrar celor exprimate prin certificatul fiscal emis în data de 25 martie 2010 de Primărie, debite care nu i-ar fi permis să vândă activul „G.”.

Se observă cum recurenta se prevalează în justificarea acțiunii în constatarea nulității contractului, de elemente și aspecte de fapt ulterioare momentului încheierii convenției, punând accentul pe atitudinea asociatului unic al SC B. SRL care ar fi îndeplinit în același timp și funcția de viceprimar al Municipiului Curtea de Argeș și care ar fi întocmit la data de 25 martie 2010 certificatul fiscal, necesar încheierii contractului contestat, cu situația financiară a recurentei, într-un alt scop decât cel al vânzării imobilului în litigiu.

În mod corect instanța de apel a reținut faptul că referitor la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 730/2010 au fost îndeplinite cerințele art. 153^22 din Legea nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale, având în vedere actele neanulate, întocmite pentru vânzarea imobilului în litigiu (imobil care reprezintă 2,66% din valoarea activelor recurentei) și dreptul recunoscut Consiliului de administrație al recurentei de a hotărî asupra înstrăinării bunului.

Sub aspectul cercetării condițiilor în care a fost eliberat certificatul de atestare fiscală, necesar încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. 730/2010, instanța de apel s-a aplecat cu atenție, iar argumentelor reținute în decizie pe această temă recurenta nu le aduce niciun fel de critici de nelegalitate, singura sa apărare fiind în sensul că nu ar trebui să se rețină vreo culpă în chiar sarcina vânzătoarei, din moment ce intimata-cumpărătoare a contribuit la obținerea acelui certificat.

În concluzie, față de cele ce preced, ținând seama și de faptul că, în opinia recurentei, nulitatea Protocolului autentificat sub nr. 355 din 11 februarie 2010 și a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 730/2010 se impun a se constata, pe cale de consecință, după constatarea prealabilă a nulității procesului-verbal de licitație, Înalta Curte a apreciat ca nefondate criticile subsumate de recurentă motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat și va menține ca legală decizia atacată pentru temeiurile de drept invocate.

Va face aplicarea art. 274-277 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte a respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Curtea de Argeș împotriva Deciziei nr. 114/A-com din 30 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat și a obligat recurenta-reclamantă SC A. SA Curtea de Argeș la plata sumei de 16.479,25 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC B. SRL Curtea de Argeș.

Sursa informației: www.scj.ro.