Contract de servicii. Cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale ca urmare a întârzierii plății facturilor

• Legea nr. 101/2016: art. 135 alin. (1) şi (4)
• Legea nr. 101/2016: art. 53 alin. (11)
• Legea nr. 101/2016: art. 55 alin. (3)
• NCPC: art. 133 alin. (2)
• NCPC: art. 134
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 17.09.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe parata Compania Naționala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 25.234,64 RON reprezentând penalități contractuale, stipulate la clauza 13.2. din Contractul de servicii nr. x din 05.01.2015 („Contractul”), calculate de la data de 11.12.2015, ziua imediat următoare scadenței facturii fiscale nr. x/26.10.2015 emisă de reclamantă pentru serviciile stipulate la clauza 4.1. pct. 2 din contract, și până la 27.08.2018 data încasării facturii fiscale (urmare pronunțării sentinței prin care pârâta a fost obligată la plată), precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 373 din 23 ianuarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului București, secția a VI a civilă.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de17.09.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naționala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 25.234,64 RON reprezentând penalități contractuale, stipulate la clauza 13.2. din Contractul de servicii nr. x din 05.01.2015 („Contractul”), calculate de la data de 11.12.2015 (ziua imediat următoare scadenței facturii fiscale nr. x/26.10.2015 emisă de reclamantă pentru serviciile stipulate la clauza 4.1. pct. 2 din contract, și până la 27.08.2018 (data încasării facturii fiscale urmare pronunțării sentinței prin care pârâta a fost obligată la plată), precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit normei de competență prevăzută de art. 53 alin. (1)^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 212/2018, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Prin sentința civilă nr. 7106/07.11.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, cererea reclamantei a fost admisă iar împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta.

Așadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri prin care fost soluționată o cerere ce privește executarea unui contract de achiziție publică.

Este adevărat că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competența instanței care soluționează calea de atac a recursului, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice, însă așa cum a reținut și Curtea de Apel București, norma se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) – Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor- care se soluționează în prima instanță de secția de contencios administrativ a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Or, în condițiile în care, scopul modificărilor intervenite prin Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004 și intenția legiuitorului au fost de a stabili competența litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun, care va aplica dreptul comun, este evident că art. 55 alin. (3) nu poate fi interpretat decât în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în complet specializat în achiziții publice, doar dacă calea de atac este formulată într-o cerere ce face obiectul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ.

Așadar, este evident că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în speță calea de atac și termenul pentru declararea recursului fiind cele de drept comun, iar instanța competentă în soluționarea căii de atac este instanța ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță, respectiv Tribunalul București, secția civilă.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.