Contract de cesiune. Acțiunea în rezoluțiune. Competența exclusivă a judecătorului sindic (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 403/2017

NCPC: art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1); Legea nr. 85/2006: art. 36

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta susține că prin încheierea recurată instanța de apel a constatat, în mod greșit, că a intervenit cauza de suspendare prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Acest text conține o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic. El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincție de data înregistrării acțiunii. Această măsură a suspendării are drept scop evitarea acțiunilor individuale ale creditorilor pentru asigurarea caracterului colectiv și egalitar al procedurii insolvenței.

Suspendarea de drept a acțiunii judiciare prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 privește acțiunile pentru realizarea creanțelor atât asupra debitorului, cât și a bunurilor sale.

Creditorii ale căror acțiuni sunt astfel suspendate, trebuie să-și declare creanțele în cadrul procedurii insolvenței, iar reclamanta a arătat în fața instanței de apel că a fost înscrisă la masa credală a SC B. SRL cu suma de 15.000.000 dolari S.U.A., măsură ce a fost contestată de către administratorul special al debitoarei, iar în cadrul contestației împotriva tabelului preliminar de creanțe, judecătorul sindic a constatat faptul că suma solicitată de SC A. SA nu reprezintă o creanță certă care să fie în măsură să confere acestei societăți calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura de insolvență, soluția fiind menținută și în calea de atac de către Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 1814 din 8 noiembrie 2016.

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că între reclamantă, în calitate de cedent și pârâtă, în calitate de cesionar, s-a încheiat Acordul privind cesiunea de creanță nr. 3916/01 aprilie 2008, iar potrivit clauzei 1.1 din acord „creditorul cedent cesionează 15 milioane dolari S.U.A. din creanța (..) împotriva debitorului cedat IS D. (..) conform Sentinței arbitrale nr. 73 din 23 martie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București în dosarul nr. 102/2003 ..”.

Din aceste prevederi contractuale rezultă că Acordul de cesiune de creanță nr. 3916 din 1 aprilie 2008 reprezintă un contract cadru prin care se stabilesc coordonatele încheierii contractelor de cesiune ulterioare până la concurența sumei de 15.000.000 dolari S.U.A., această interpretare fiind reținută cu putere de lucru judecat între părți, prin Sentința comercială nr. 13490/24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. 13406/3/2009.

În acest sens, s-a reținut că în baza Acordului de cesiune SC B. SRL a demarat încă din anul 2008 proceduri judiciare pentru recuperarea creanței cesionate, achitând în integralitate prețul cesiunii și chiar mai mult, livrând reclamantei produse în valoare totală de 19.121.923,57 dolari S.U.A. plus TVA și că reclamanta, prin demersurile efectuate a dorit să păstreze în patrimoniul său creanța de 15.000.000 dolari S.U.A.

În acest context, prin cererea, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat constatarea rezilierii acordului de cesiune de creanță pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin acord, respectiv: neefectuarea plății pentru valoarea creanței cedate și neîncheierea actelor succesive de plată și substituirea în drepturile reclamantei pentru creanța în sumă de 15.000.000 dolari S.U.A.

Având în vedere că acțiunea în rezoluțiunea Acordului de cesiune nr. 3916 din 1 aprilie 2008 este o acțiune personală evaluabilă în bani care poartă asupra unui drept de creanță aflat în proprietatea debitoarei, recurenta urmărește în fapt, scoaterea din patrimoniul SC B. SRL a dreptului de creanță ce poartă asupra sumei de 15 milioane dolari S.U.A., or, în raport cu dispozițiile speciale în materie, o astfel de soluție nu este admisibilă în cazul în care a fost deschisă procedura de insolvență împotriva unei persoane juridice.

În speță, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel că, soluția instanței în sensul suspendării judecării apelului este una legală, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 9709/2015 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă s-a deschis procedura insolvenței asupra pârâtei intimate SC B. SRL.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în mod corect, instanța de apel a statuat că sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în condițiile în care, textul de lege enunțat prevede suspendarea de drept motivată de împrejurarea că orice demers judiciar care își propune realizarea unei creanțe față de persoana aflată în insolvență, trebuie să se facă în cadrul unitar al procedurii insolvenței.

În acest context, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica adusă încheierii pronunțate de Curtea de Apel București este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L.

Sursa informației: www.scj.ro.