Contract de achiziții publice. Instanța supremă a invocat nelegalitatea căii de atac și nelegala compunere a completului de judecată (NCPC, Legea nr. 304/2004, O.U.G. nr. 34/2006)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 353/2016

NCPC: art. 84, art. 105 alin. (2), art. 299, art. 304 pct. 1 și 5, art. 306 alin. (2), art. 312 alin. (1)-(3), art. 725 alin. (3); Constituția României: art. 126; Legea nr. 304/2004: art. 54 alin. (2); O.U.G. nr. 34/2006: art. 287¹⁶; Legea nr. 76/2012:  art. 3

Potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., „motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților”.

Conform prevederilor art. 725 alin. (3) din același Cod, hotărârile sunt supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

În speță, prin sentința civilă nr. 3209 din 19 iunie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta A. și a obligat-o pe pârâta B. să plătească acesteia, în baza contractului de prestări de servicii din 14 decembrie 2005, modificat prin actul adițional din 11 decembrie 2006, sumele reținute în precedent.

În contractul menționat, aflat la fila 33 în Dosarul nr. x/3/2011 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pârâta B. este menționată ca parte contractantă, în calitate de achizitor.

Prin urmare, față de natura juridică a contractului dedus judecății și raportat la data întocmirii lui, rezultă că actul din care derivă pretențiile deduse judecății este guvernat de O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, în vigoare până la 29 iunie 2006.

Ordonanța evocată a fost abrogată la 30 iunie 2006 prin O.U.G. nr. 34/2006, care, la rândul ei, a fost completată prin O.U.G. nr. 19/2009 cu art. 287¹⁶.

Art. 287¹⁶ alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 a fost modificat prin pct. 71 al O.U.G. nr. 77/2012 începând cu 01 ianuarie 2013 și prevede că „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare; recursul se judecă de Secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel”.

Norma legală precizată fiind una de procedură, este de imediată aplicare și era incidentă în cauză la data pronunțării sentinței primei instanțe, conform dispozițiilor art. 725 alin. (3) C. proc. civ. și dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012.

Cum decizia atacată prin recursul de față a fost pronunțată în calea de atac a apelului, de un complet constituit în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea acestei căi de atac, ulterior intervenirii modificării alin. (1) al art. 287¹⁶ din O.U.G. nr. 34/2006 prin punctul 71 al O.U.G. nr. 77/2012 începând cu 01 ianuarie 2013, Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe nu era susceptibilă de a fi atacată cu apel, urmând a fi cenzurată exclusiv în calea extraordinară de atac a recursului.

Astfel, instanța supremă a invocat nelegalitatea căii de atac soluționate prin decizia atacată și nelegala compunere a instanței care a pronunțat-o, reținând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 1 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța care a pronunțat hotărârea atacată „a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)”, respectiv când „nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale”.

Conform dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Totodată, art. 84 C. proc. civ. prevede că exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.

Astfel, susținerile reprezentantei intimatei recurentei în sensul că în dispozitivul sentinței tribunalului s-a menționat că este susceptibilă de a fi atacată cu apel, vor fi înlăturate, reținându-se că nu are relevanță calea de atac menționată în dispozitivul sentinței, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și, potrivit textului mai sus menționat, în cauză este recursul.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Astfel, în considerarea prevederilor legale anterior expuse, Înalta Curte constată că hotărârea atacată în prezenta cale de atac a fost pronunțată de curtea de apel, de un complet constituit într-o compunere greșită, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 287¹⁶ din O.U.G. nr. 34/2006, calea de atac prevăzută împotriva acesteia este recursul, care se soluționează în complet de trei judecători.

În raport de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3), raportat la art. 304 pct. 1 și la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 287¹⁶ din O.U.G. nr. 34/2006, urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care să soluționeze recursul în compunerea prevăzută de art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Cu ocazia rejudecării, această instanță va avea în vedere și celelalte critici expuse în memoriile de recurs, precum și toate apărările și excepțiile invocate.

Sursa informației: www.scj.ro.