Continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare. Respectarea felului şi duratei pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare (NCPP, NCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 165/2018

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 278, art. 279, art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 598 alin. (1) lit. c); NCP: art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b); L. nr. 302/2004: art. 144, art. 145, art. 150, art. 151

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

La data de 7 septembrie 2017, administrația Penitenciarului Rahova a formulat contestație la executare în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind pe condamnatul A., arătându-se că prin Sentința penală nr. 106/2017 Curtea de Apel Craiova a emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii, în loc. de două, în urma recunoașterii a două sentințe penale emise de instanțele din Spania.

La data de 17 august 2017 condamnatul a fost transferat în Penitenciarul București Rahova din Spania, în vederea continuării executării pedepsei în România, însă în cuprinsul sentinței penale 106 din 26 aprilie 2017, deși rezultă că acesta avea în Spania două condamnări, respectiv una de 3 ani, 11 luni și 31 zile și o condamnare de 2 ani pentru infracțiuni diferite, a fost emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii.

S-a arătat că, tehnic, nu se pot pune în aplicare două pedepse succesiv decât în situația existenței a 2 mandate diferite, având în vedere necesitatea de calculare separată a fracțiilor privind liberarea condiționată, precum și aplicarea dispozițiilor privind regimul de executare a pedepselor, solicitându-se emiterea a două mandate de executare a pedepsei închisorii, distincte.

Din actele dosarului rezultă că prin Sentința penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania, dispunându-se recunoașterea Sentinței penale nr. 225/2014 pronunțată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 15 mai 2015, privind pe cetățeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu utilizare de vehicul, conducere fără permis administrativ, conducere de vehicul fiind privat de acest drept prin hotărâre judecătorească, conducere în stare de ebrietate, omor prin imprudență gravă, vătămare corporală cauzată prin imprudență gravă și contra siguranței în circulație prin conducere temerară, prev. de art. 392 alin. (2), art. 384 parag. 2, pct. 1 și 2, art. 382, art. 142.1 și 2, art. 152.1.1 rap. la art. 147.1, art. 152.1.1 rap. la art. 149.1 și art. 380 alin. (1) C. pen. spaniol, ce au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) și (2) C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., uciderea din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) și (4) C. pen., precum și a Sentinței penale nr. 320/2015, pronunțată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție din locuință, prev. de art. 237, art. 238 și art. 241-1 și 2 C. pen. spaniol, ce are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus transferarea persoanei condamnate, A., pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, respectiv 2 ani închisoare într-un penitenciar din România și s-a dedus din pedeapsa de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, măsurile preventive din data de 19 și 20 noiembrie 2011 și perioada executată, calculată de la data de 07 iulie 2016 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Ulterior, prin încheierea din data de 07 iunie 2017 s-a dispus, în baza art. 278, 279 C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale și înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta, considerentele și dispozitivul Sentinței penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, în sensul că s-a trecut în mod corect” Transferarea persoanei condamnate A., deținută în Spania, pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni și 31 de zile, respectiv 2 ani închisoare, într-un penitenciar din România, care vor fi executate succesiv”.

Față de relațiile solicitate de Curtea de Apel Craiova, autoritățile judiciare spaniole au comunicat la termenul din data de 04 decembrie 2017 că, potrivit dispozițiilor art. 75 C. pen. spaniol” atunci când totalitatea pedepselor sau unele din acestea corespunzătoare diverselor infracțiuni nu pot fi îndeplinite simultan de cel condamnat se va respecta ordinea acestora în funcție de gravitatea lor pentru a se îndeplini în mod succesiv, îndată ce este posibil”.

Totodată, din relațiile solicitate de Curtea de Apel Craiova la data de 14 aprilie 2017 rezultă că, potrivit ordonanței magistratului – judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo- Spania”, executarea pedepselor aplicate prin Sentința nr. 225/2014 din care rezultă executoria 260/2015 de la Judecătoria, secția penală nr. 2 din Oviedo și Sentința nr. 320/2015 din care rezultă executoria 354/2015 de la Judecătoria, secția penală nr. 1 Oviedo sunt cu executare succesivă. Executarea lor se inițiază: Executoria 260/2015 din 07 iulie 2016 până la 29 iunie 2020, iar executoria 354/2015 din 30 iunie 2020 până la 29 iunie 2022. Data definitivă a executării ambelor condamnări fiind 29 iunie 2022”.

Prin contestația formulată, condamnatul A. a solicitat contopirea celor două pedepse aplicate de instanțele spaniole, apreciind că hotărârea prin care s-a admis contestația la executare nu este lămuritoare.

Condamnatul a solicitat stabilirea unei pedepse care să înlăture cumulul aritmetic conform dispozițiilor legale românești privind concursul de infracțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 150 din Legea nr. 302/2005 cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului în raport de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 autoritățile competente ale statului român sunt obligate fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătorești, în condițiile enunțate la art. 145, fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile prevăzute la art. 146, însă în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, având în vedere cele două hotărâri judecătorești de condamnare și precizările făcute de autoritățile judiciare spaniole, potrivit cărora pedepsele aplicate condamnatului A. sunt cu executare succesivă, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Față de cele menționate, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 253 din data de 08 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, este nefondată, urmând a fi respinsă în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.