Contestație la executare. Muncă neremunerată în folosul comunității (NCPP, NCP, L. nr. 253/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 38/2017

L. nr. 253/2013: art. 57 alin. (2) rap. la art. 51 alin. (2); NCPP: art. 275 alin. (6), art. 597 alin. (1) sau (6), art. 598; NCP: art. 93 alin. (3)

În motivarea contestației la executare s-a arătat că, executarea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul C. sau D., ambele situate în județul Ilfov pe o perioadă de 90 de zile, impusă în sarcina numitului A. nu este posibilă, având în vedere că instituțiile menționate nu se mai regăsesc pe lista instituțiilor de executare a muncii în folosul comunității comunicată de Primăria Voluntari în anul 2016.

Având în vedere această situație, în baza art. 57 alin. (2) rap. la art. 51 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 s-a solicitat instanței, desemnarea unor altor instituții în cadrul cărora poate fi prestată muncă neremunerată în folosul comunității și tipurile de activități care pot face obiectul acesteia.

Examinând contestația la executare formulată de Serviciul de Probațiune Ilfov împotriva Deciziei penale nr. 67/A din data de 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, privind pe condamnatul A. în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte a constatat că aceasta este fondată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării sau chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 93 alin. (3) C. pen. prevăd că: „pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă”, alin. (4) „pentru stabilirea conținutului obligației prevăzute la alin. (3), instanța va consulta informațiile puse la dispoziție periodic de către serviciul de probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probațiune și la nivelul instituțiilor din comunitate”.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, se reține că prin Decizia penală nr. 67/A din 23 februarie 2016 Înalta Curte a impus condamnatului A. obligația ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile la C. sau la D., situate în județul Ilfov, însă cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătorești, Serviciul de Probațiune Ilfov a constatat că aceste instituții nu mai sunt incluse în lista celor disponibile pentru efectuarea muncii neremunerate în folosul comunității de pe raza municipiului București.

În conformitate cu dispozițiile legale și în raport de aspectele învederate, Înalta Curte constată că se impune înlocuirea entităților la care condamnatul A. va presta muncă neremunerată în folosul comunității.

În raport de informațiile puse la dispoziție periodic de către serviciul de probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probațiune și la nivelul instituțiilor din comunitate, Înalta Curte va dispune obligarea condamnatului A. la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității în una din următoarele entități:

– H., cu sediul în județul Ilfov, sau

– I., cu sediul în județul Ilfov.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va admite contestația la executare formulată de Serviciul de Probațiune Ilfov împotriva Deciziei penale nr. 67 A din data de 23 februarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, privind pe condamnatul A.

Va casa decizia contestată numai cu privire la entitățile la care condamnatul A. va presta munca neremunerată în folosul comunității.

Condamnatul A. va presta muncă neremunerată în folosul comunității în una din următoarele entități:

– H., cu sediul în județul Ilfov, sau

– I., cu sediul în județul Ilfov.

Va menține restul dispozițiilor deciziei care nu este contrar prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.