Contestație în anulare respinsă ca nefondată. Neîntemeierea motivului contestației în anulare privitor la necercetarea tuturor criticilor formulate de către recurent (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 655/2017

NCPC:  art 237 alin. (2) pct. 4, art. 328, art. 488, art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noțiunea de „greșeală materială” reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În oricare dintre situații, pretinsa greșeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului soluționat prin decizia a cărei retractare se solicită șl în raport de situația existentă la dosar la data pronunțării acesteia.

În cauză, motivul susținut de contestator din perspectiva acestui text legal este acela că în practicaua deciziei s-a trecut în mod greșit art. 28 în loc de art. 328 C. proc. civ., prevedere legală la care a făcut trimitere apărătorul recurentului. Totodată, contestatorul susține că expresia „Respinge, ca nefondat, recursul”, precum și „întregul text al deciziei:de respingere a recursului” sunt erori materiale grave, decizia cuprinzând, în opinia sa, fraze speculative situate în afara cadrului legislativ aplicabil materiei.

Greșeala materială care deschide calea contestației în anulare este una esențială, determinantă pentru soluția pronunțată în recurs, or, faptul că în practicaua deciziei s-a trecut în rnod greșit art. 28 în Ioc de art. 328 C. proc. civ., așa cum susține contestatoml că ar ii menționat apărătorul său, nu a avut nicidecum un rol determinant în luarea hotărârii atacate, în considerentele deciziei fiind precizate care au fost acele elemente care au condus instanța la soluția adoptată și care nu au legătură cu modalitatea în care a fost redat textul de lege în practicaua deciziei.

Din susținerea contestatorului, în sensul că întregul text al deciziei reprezintă o gravă eroare materială, întrucât ar conține fraze speculative, situate în afara cadrului legal aplicabil în materie, se observă că, în realitate, criticile formulate de către contestator vizează o eventuală greșeală de judecată.

Având în vedere temeiurile expuse, rezultă cu evidență că prin criticile formulate, contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii.

Dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Referitor la motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., se arată că instanța, respingând recursul, a omis că cerceteze motivele de recurs precizate în cuprinsul contestației în anulare.

Astfel, contestatoml susține că nu a fost analizat primul motiv de casare menționat în cererea de recurs, anume neconformitaiea deciziei de respingere a apelului cu legea aplicabilă, sub aspectul vicierii procedurii și a soluției pronunțate, prin utilizarea neadecvată a termenilor științifico-juridici specifici proprietății intelectuale, explicități pe larg în cererea de recurs.

Înalta Curte constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestui motiv, reținându-se că „Susținerile recurentului privind utilizarea neadecvată a termenilor științifici specifici proprietății intelectuale de către instanță nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, ca de altfel, nici afirmațiile legate de cele două prezumții legale statuate de Legea nr. 8/1996, în condițiile nereținerii calității de autor al reclamantului asupra sistemelor de telecomunicații ON/OFF GRID”. Împrejurarea că analiza făcută nu este în sensul urmărit de contestator nu este de natură să-i deschidă acestuia calea contestației în anulare.

În cea de-a doua parte a contestației în anulare, intitulată „Alt motiv de casare necercetat în recurs”, contestatorul a arătat că instanța de recurs nu a analizat motivul de casare menționat în cererea de recurs sub forma: „Faptul că instanța nu a consemnat recunoașterile intimatei este o neconformitate cu dispozițiile art 237 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.”, fiind redate în cuprinsul contestației recunoașterile pârâtei, despre care se arată că nu au fost consemnate de instanța de judecată.

Înalta Curte constată că acesta nu a fost un motiv distinct de nelegalitate, ci a fost o critică subsumată celui de-al treilea motiv de recurs pentru care s-a solicitat anularea deciziei, anume „Neconformitatea deciziei de respingere a apelului cu legea aplicabilă, sub aspectul vicierii soluției pronunțate, prin nerealizarea procedurii legale de judecare a susținerilor părților și a probatoriului apelantului”.

Lecturarea hotărârii contestate permite a se constata faptul că instanța de recurs a analizat și acest aspect. Astfel, în hotărâre se arată următoare: „Criticile formulate de recurent sub aspectul soluției pronunțate prin nerealizarea procedurii legale de „judecare a susținerilor părților și a probatoriului administrat” nu pot conduce la reținerea neiegalității deciziei recurate, neputând fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ.”.

În partea a treia a contestației în anulare contestatorul a facut trimitere la două critici menționate în cererea de recurs.

Prima dintre cele două critici este aceea că instanța de recurs nu a analizat critica referitoare la faptul că instanța de apel nu a protejat prin hotărârea pronunțată drepturile de autor potrivit obligațiilor asumate de Statul Român prin ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului’și a libertăților fundamentale și a Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Înalta Curte reține că o atare susținere nu poate fi primită în contextul în care prin hotărârea contestată se arată următoarele: „În mod just instanța de apel a considerat că, având în vedere natura raporturilor juridice inițiale dintre investitor (SC C. SA) și co-contractanți (consorțiul D. SA și SC E. SRL), care au încheiat contracte de proiectare pentru realizarea efectivă a lucrărilor constând în studii de fezabilitate, lucrări de proiectare, memorii tehnice și proiecte tehnice, reclamantul nu are calitatea de autor al sistemelor de telecomunicații ON/OFF GRID, reținând că obiectivului de investiție „Reabilitarea sistemului național de transport dispecer energetic – Sistemul de telecomunicații prin fibre optice” îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 12/1993. Cea de-a doua critică face referire la faptul că instanța de recurs nu a cercetat încălcarea celor 60 de norme de drept material și procesual indicate în tabelul din cererea de recurs și în concluziile scrise depuse de apărătorul său.

Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi considerată o critică asupra căreia instanța de control judiciar să fi fost obligată să răspundă, „Cererea de recurs cuprinde mai multe anexe, în tabelul (Anexa nr. 8) aflat la cererea de recurs reclamantul redând conținutul mai multor norme de drept material și procesual, dar fără a arăta, în concret, cum s-a realizat încălcarea acestor dispoziții legale de către instanță. Controlul judiciar nu se putea realiza în speță deoarece recurentul nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel prin raportare la fiecare din aceste norme.

Având în vedere cele mai sus arătate, motivul contestației în anulare privitor la necercetarea tuturor criticilor formulate de către recurent nu este întemeiat.

Așa fiind, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

Sursa informației: www.scj.ro.