Contestație în anulare. Apel. Recunoașterea unei căi de atac (NCPP, Constituția României, CEDO)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (Complet de 5 judecători) nr. 226/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 340 alin. (6) lit. a), art. 408, art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a, art. 426 și urm.; Constituția României: art. 129; CEDO: art. 13

Prin Decizia penală nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016, s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de petenta A. împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016.

Pentru a decide astfel secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul din 28 iunie 2016, a constatat următoarele:

Prin Încheierea nr. 109/PI/CP/CC din 19 februarie 2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 340 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 28 august 2015 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/P/2015 și a ordonanței nr. x/II/2/2015 din data 23 septembrie 2015 emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva Încheierii penale nr. 109/PI/CP/CC din 19 februarie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală, a formulat contestație petenta A.

Prin Încheierea penală nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 109/PI/CP/CC din 19 februarie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare petenta A., cauza fiind repartizată aleatoriu completului nr. 2 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de soluționare la data de 28 iunie 2016.

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare formulată de petenta A., prin raportare la dispozițiile legale incidente – art. 426 și urm. C. proc. pen. – a constatat că aceasta este inadmisibilă, în esență, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale pe baza cărora se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu actele și lucrările dosarului, fiind un mijloc procedural prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive, legea prevede, expres și limitativ, anumite cazuri în care această cale de atac poate fi formulată și anumite particularități în privința soluționării contestației.

În contextul cauzei s-a relevat că petenta A. a formulat contestație în anulare împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 109/PI/CP/CC din 19 februarie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016, hotărâre care, deși este definitivă, nu poate fi supusă examinării pe calea contestației în anulare, întrucât nu a fost pronunțată în apel și nici nu a soluționat fondul cauzei.

În aceste condiții, s-a constatat că petenta A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi extraordinare de atac care nu întrunește cerințele legale de admisibilitate.

Potrivit art. 129 din Constituția României: „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016, petenta A., la 06 iulie 2016, a formulat și depus prin registratura secției penale recurs însoțit de înscrisuri (dosar).

Cauza a fost a fost înregistrată sub nr. x/1/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 18 octombrie 2017, fiind fixat primul termen de judecată la 4 decembrie 2017.

La termenul fixat, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, din oficiu, văzând și opinia reprezentantului Ministerului Public, a recalificat calea de atac promovată de petenta contestatoare ca fiind apel și nu recurs, pentru motivele arătate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Apelanta petentă A., deși a fost legal citată, nu s-a prezentat, dar a transmis la dosar un memoriu olograf la care a atașat un set de înscrisuri (dosar apel), solicitând, în esență, admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată și motivată și, pe cale de consecință, anularea hotărârilor/încheierilor anterior pronunțate.

Prealabil dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția admisibilității căii de atac exercitată de apelanta petentă.

Examinând cu prioritate admisibilitatea apelului formulat în cauză prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor releva.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, conform art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de petenta A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de aceeași petentă A. împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016, încheiere definitivă pentru care legea procesual penală nu mai prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil apelul formulat de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016 și, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Sursa informației: www.scj.ro.