Contestaţie împotriva unei sentinţe care este definitivă. Respingerea contestației ca inadmisibilă (NCPP, Constituția României, L. nr. 304/2004)

18 ian. 2021
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 229
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 378/2020

L. nr. 304/2004: art. 16 alin. (2); Constituția României: art. 21, art. 129; NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (1), art. 459

Inteligența artificială în materie penală

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale”.

Astfel, din actele și lucrările dosarului, rezultă că petentul a formulat contestație împotriva unei sentințe care este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

În această ordine de idei, se constată că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Se reține că prin sentința 44 din data de 04 martie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinței penale nr. 6 din 13.01.2020 a Curții de Apel Suceava.

Prin urmare, petentul a formulat contestație împotriva unei sentințe definitive, care a fost pronunțată în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen.

Or, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a din C. proc. pen., „(…) Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea”.

În speța de față, revizuentul a contestat o sentință care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel încât din această perspectivă contestația declarată de revizuent este inadmisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 425^1 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (…), așa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În consecință, având în vedere că petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei sentințe definitive, cum, de altfel, era și hotărârea ce a făcut obiectul soluției atacate, se va constata inadmisibilitatea prezentei contestații.

Videoconferința regională de insolvență Buzău

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 44 din data de 04 martie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Reținând culpa procesuală în formularea prezentei căi de atac în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Contestație împotriva unei sentințe care este definitivă. Respingerea contestației ca inadmisibilă (NCPP, Constituția României, L. nr. 304/2004) was last modified: ianuarie 18th, 2021 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter