Contestaţie împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

8 sept. 2022
Vizualizari: 563
  • Legea nr. 254/2013: art. 69
  • Legea nr. 47/1992: art. 25 alin. (5)
  • Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (5)

Prin Decizia penală nr. 105/C din 11 decembrie 2017, Tribunalul Harghita, secția penală, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepția de necompetență a Tribunalului Harghita, ridicată în cauză de petentul A. (deținut în PNT Miercurea-Ciuc).

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu referire la art. 38 alin. (2) C. proc. pen., a declinat cauza privind calea de atac exercitată față de dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în Sentința penală nr. 959, pronunțată la data de 14.11.2017, de către Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul penal nr. x/2017, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a dispus înaintarea dosarului acesteia.

În motivarea acestei dispoziții, tribunalul a reținut, în esență că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), ale aceluiași articol, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, care poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 80 din 8 februarie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 959, pronunțată la data de 14.11.2017, de către Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul nr. x/2017, având ca obiect contestație împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 cu referire la Decizia nr. 513/07.07.2015 a Curții Constituționale, s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 69 din Legea nr. 254/2013, formulată de contestatorul A.

Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2017, pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017 petentul A. a formulat „recurs” față de Sentința penală nr. 959, pronunțată la data de 14.11.2017, de către Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus, printre altele, respingerea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 69 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

La data de 04.12.2017, s-a înregistrat la dosar cererea petentului prin care acesta a ridicat excepția de necompetență a instanței astfel sesizate, calificând calea sa de atac ca fiind „apel” de competența Curții de Apel Târgu Mureș și solicitând judecarea cererii în lipsă.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs.

În acord cu motivarea curții de apel, Înalta Curte reține că „recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înțeles drept o cale extraordinară de atac în condițiile C. proc. civ. sau penală, după caz. Așadar, (…) este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. pen. De asemenea, (…) dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât și penală, acesta își menține natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. pen. și nici apel, contestație sau plângere în sensul C. proc. pen. Mai mult, (…) aceeași cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcție de procedura civilă sau penală în care intervine”. Aceasta este maniera în care a statuat Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 321/2017 (publicată în M. Of. nr. 580/20.07.2017), reținând și considerentele anterioare exprimate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite în Decizia nr. XXXVI/2006 (publicată în M. Of. nr. 368/30.05.2007).

În urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 321/2017 a Curții Constituționale, în prezent nu mai există vreo dispută jurisprudențială cu privire la natura juridică a căii de atac reglementate de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, iar practica în materie în sensul calificării căii de atac ca fiind „apel” care a precedat data de 20 iulie 2017, invocată de Tribunalul Harghita, a fost schimbată după această dată (în acest sens, a se vedea: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 903/27 septembrie 2017, publicată pe pagina de internet www.x.ro; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 941/10 octombrie 2017; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 1065/14 noiembrie 2017, nepublicate).

În considerarea argumentelor de fapt și de drept anterior evocate, stabilind că această cale de atac este una specială, cu o fizionomie juridică proprie care nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ. și nici apel, contestație sau plângere în sensul C. proc. pen., Înalta Curte constată că în privința competenței de soluționare a acestei căi sui generis de atac, aceasta este expres atribuită în textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată în favoarea instanței ierarhic superioare celei căreia a pronunțat hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În cauza pendinte, cum hotărârea de respingere a cererii petentului de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, instanța ierarhic superioară acesteia, competentă să judece recursul, este Tribunalul Harghita.

Pe cale de consecință, în raport cu obiectul cererii și solicitările petentului condamnat, coroborate și cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanță căreia i se trimite dosarul.

Sursa informației: www.scj.ro.

Contestație împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei was last modified: septembrie 7th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.