Contestaţie împotriva Deciziei emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care au fost respinse cererile de plată. Admiterea recursului formulat de pârât, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond
- Legea nr. 213/2015: art. 12
- Legea nr. 213/2015: art. 13
- Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
- NCPC: art. 22
- NCPC: art. 264
- NCPC: art. 496
Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 24238/25.09.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților prin care au fost respinse cererile de plată nr. x.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 523 din 31 ianuarie 2024)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Demersul judiciar al reclamantei S.C. A. S.A., astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a Deciziei nr. 24238/25.09.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților prin care au fost respinse cererile de plată nr. x.
Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel București a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., a anulat decizia și a obligat pârâtul să admită cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 36.430,13 RON.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că pârâtul nu a depus dovezi din care să rezulte că ar fi deschis dosare de daună și a acordat despăgubiri aferente polițelor de asigurare ce fac obiectul cauzei.
Recurentul-pârât a criticat soluția primei instanțe, clamând prin cererea de recurs formulată: nerespectarea regulilor de procedură prevăzute de art. 22 și art. 264 din C. proc. civ., încălcarea dispozițiilor privind motivarea hotărârii, precum și încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 12 si 13 din Legea nr. 213/2015 și ale art. 16 si 21 din Noma nr. 16/2015, care prevăd faptul ca FGA are obligatia de a realiza propria analiza a cererilor de plata și a înscrisurilor depuse în sustinerea acestora, ca urmare a stabilirii în mod greșit a situației de fapt și a obiectului contestației.
Înalta Curte apreciază drept întemeiate criticile recurentului-pârât prin care se susține încălcarea prevederilor art. 22 din C. proc. civ.
Instanța de recurs reține că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.
Înalta Curte apreciază că hotărârea este nelegală prin prisma încălcării dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. potrivit cărora judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi.
Față de dispozițiile legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu insuficient, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de recurent, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Sintetizând modalitatea în care instanța de fond a înțeles să judece și să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că aceasta nu a solicitat dosarele de daună la care face referire pârâtul prin întâmpinarea și referatele depuse la dosarul de fond, din care rezultă existența acestor dosare.
Ca urmare, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a administrat toate probele necesare soluționării cauzei, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului și impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare nu se vor analiza celelalte critici menționate de către recurentă, acestea urmând a fi examinate de către instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Sursa informației: www.scj.ro.