Contestaţia privind tergiversarea procesului civil. Constituţionalitate. Modificări legislative

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Contestația privind tergiversarea procesului civil este remediul menit să garanteze unul dintre drepturile pe care le are orice persoană implicată într-un proces, fie civil fie penal, dreptul la un proces echitabil, care include printre altele și dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

În baza acestui mecanism, orice parte a unui proces are dreptul să invoce încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil și să solicite luarea măsurilor legale pentru a pune capăt întârzierii nejustificate a soluționării cauzei. Acest mecanism nu poate opera în mod abstract ori de câte ori partea consideră că procesul durează mai mult decât ar trebui, ci Codul de procedură civilă prevede o serie de situații precise care pot întemeia formularea unei contestații^[1].

Până în anul 2020, Codul de procedură civilă prevedea că o astfel de contestație va fi soluționată de către aceeași instanță care era învestită cu soluționarea cauzei, adică aceeași instanță în fața căreia a intervenit încălcarea dreptului la soluționarea procesului în termen rezonabil.

Constituționalitatea procedurii de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului

Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 604/2020, că această reglementare este neconstituțională deoarece este încălcată imparțialitatea judecătorului, acesta fiind pus în fața faptului de a-și judeca propria culpă în întârzierea soluționării procesului, ceea ce nu este permis. Curtea a reținut că într-adevăr soluționarea contestației privind tergiversarea procesului de către aceeași instanță care soluționează și fondul aduce beneficii pe plan administrativ, în sensul în care aceasta ar fi soluționată mai repede decât dacă ar fi trimisă unui alt complet, iar pe de altă parte judecătorul care soluționează fondul ar cunoaște și cel mai bine detaliile cauzei. Cu toate acestea, aceste beneficii nu pot limita dreptul persoanei la un judecător imparțial.

Ca urmare a acestei decizii a Curții Constituționale și a pasivității puterii legislative de a pune în acord cu prevederile Constituției textul declarat neconstituțional, articolul de lege privind competența instanței de a judeca contestația privind tergiversarea procesului și-a încetat efectele în termen de 45 de zile de la publicare. Aceste împrejurări au dus la formarea unui vid legislativ, în sensul în care la acest moment nu este competentă să soluționeze contestația privind tergiversarea procesului nici instanța care judecă fondul, nici o altă instanță. Astfel, cei care doresc să-și exercite dreptul la soluționarea unui proces în termen rezonabil se află în situația de a nu avea o cale de a contesta încălcarea dreptului lor până la momentul la care o nouă lege va fi adoptată.

Propunere de modificare legislativă a procedurii de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului

Pentru a pune în acord textul de lege cu decizia Curții Constituționale, Parlamentul a adoptat în luna decembrie a anului trecut proiectul de lege pentru modificarea Codului de procedură civilă, care acordă instanței ierarhic superioare competența de a soluționa contestația privind tergiversarea procesului.

Cu toate acestea, problema nu este încă rezolvată întrucât Președintele, înainte de a promulga legea, a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituționalitate. Motivul pe care s-a întemeiat a fost faptul că legea de modificare a Codului de procedură civilă a stabilit că aceasta va fi aplicabilă și contestațiilor formulate și nesoluționate până la intrarea în vigoare a legii, fără a se pronunța asupra contestațiilor formulate după intrarea în vigoare a legii noi, dar în procese începute anterior.

Astfel, până la soluționarea obiecției de către Curtea Constituțională, aplicabilitatea unui mecanism menit să înlăture o tergiversare în soluționarea procesului civil se vede, la rândul său, pusă în întârziere.

* Articol preluat de pe site-ul www.chirita-law.com.

^[1] Art. 522 Subiectel contestației și motivele ei

(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.