Contestația la titlu. Condiții de admisibilitate

1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
2.608 views

I. Introducere

Practica aduce în atenția noastră dese situații în care debitorii formulează contestații la executare, deși scopul urmărit este acela de a anula întreaga executare silită.

Domeniul recuperărilor este un domeniu vast pentru că nu aducem în discuție doar recuperarea creanțelor, ci vorbim și de recuperarea bunurilor, fie ele obiecte ale contractelor de leasing sau de credit, fie sechestrate în cadrul procedurii de executare silită. În oricare dintre situațiile mai sus menționate, acest segment al recuperărilor este extrem de ofertant în materie de proceduri judiciare, generând o serie de acțiuni pe care noi, în calitate de profesioniști ai domeniului juridic, le așteptăm și le acceptăm cu interes pentru formarea experienței juridice și, de ce nu, pentru dezvoltarea practicii judiciare.

Punând accentul pe segmentul de recuperare aducem, cu titlu de exemplificare, punerea în executare silită a contractelor de leasing ce reprezintă titluri executorii, conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 51/1997, executări ce generează de multe ori contestații la executare prin care se invocă inclusiv motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, conform dispozițiilor art. 713 alin. (2) Cod de procedura civilă.

Confruntându-ne cu asemenea contestații la executare, ne-am pus problema delimitării contestației la executare propriu-zise de contestația la titlu: care sunt limitele contestației la titlu? Ce se poate solicita printr-o asemenea contestație și care sunt motivele ce nu pot fi analizate în cadrul acestei proceduri, ecranizând foarte clar distincția dintre contestația la titlu și cea în care se pune în discuție fondul dreptului. Cu titlu preliminar, precizăm că numai prin intermediul contestației la executare propriu-zise se pot invoca motive de fapt și de drept privitoare la fondul raporturilor juridice dintre părți, atunci când titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească. Această contestație nu poate și nu trebuie să fie confundată cu contestația la titlu, întrucât prin intermediul contestației la titlu se pot aduce clarificări asupra înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, și nu alte apărări cum ar fi cele legate de prescripția dreptului de a obține executarea silită, nulitatea titlului executoriu sau nedatorarea creanței. Delimitarea dintre contestația propriu-zisă și cea la titlu este foarte importantă, mai ales din perspectiva termenului de decădere în care cele două acțiuni pot fi formulate.

Forumul Național de Drept Bancar, ediția a II-a

II. Sediul materiei. Reglementare

Contestația la titlu își găsește reglementarea în Noul Cod de procedură civilă, la art. 712-720, din care cităm:

− Art. 712. „Obiectul contestației

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu”.

− Art. 714. „Instanța competentă

(3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare”.

− Art. 715. „Termene

(3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită”.

− Art. 720. „Efectele soluționării contestației

(1) Dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu”.

Așadar, obiectul contestației la executare, astfel cum este reglementat de art. 712 Cod procedură civilă poate viza urmărirea propriu-zisă sau înțelesul, întinderea ori aplicarea titlului executoriu.

Contestațiile privitoare la înțelesul, întinderea ori aplicarea titlului executoriu sunt cunoscute în doctrină ca și contestații la titlu, putând fi formulate și atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, dar și atunci când este pus în executare alt înscris investit de legiuitor cu putere executorie.

Monitor Dosare

Atunci când titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, contestația la titlu poate fi formulată numai atunci când nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 Cod procedură civilă, respectiv lămurirea hotărârii și înlăturarea dispozițiilor potrivnice, de către instanța ce a pronunțat hotărârea.

Contestația la titlu poate fi formulată oricând în interiorul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită și se soluționează de către instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar în cazul altor titluri executorii de către instanța de executare.

III. Condiții de admisibilitate a contestației la titlu

Cele mai interesante dezbateri doctrinare legate de contestația la titlu sunt legate de delimitarea acestei contestații față de contestația la executare propriu-zisă, cu utilitatea practică provenind din termenele în care cele două contestații pot fi formulate.

Contestația la executare propriu zisă poate fi formulată în termen de 15 zile de la comunicarea actului contestat, iar atunci când se solicită anularea executării silite înseși, contestația poate fi depusă în termen de 15 zile de la comunicarea primului act de executare silită (art. 715 Cod procedură civilă). Pe de altă parte, contestația la titlu poate fi formulată oricând în interiorul termenului de a obține executarea silită.

Sunt multe situații în care debitorul nu se încadrează în termenul destul de restrictiv al contestației la executare propriu-zise și încearcă să formuleze o contestație la titlu, deși ceea ce urmărește este anularea unui act de executare ori chiar a executării silite înseși. Ori pentru a aplica corect dispozițiile legale și a nu eluda termenele procedurale este foarte importantă calificarea contestației și a apărărilor admisibile.

Doctrina juridică a împărțit contestația în trei categorii:

− contestația la titlu prin care se solicită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu;

− contestația propriu-zisă, ce urmărește anularea executării silite înseși, a unor încheieri întocmite de executorul judecătoresc sau a unor acte de executare silită, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite;

− contestația privind refuzul executorului judecătoresc de a efectua executarea silită sau de a întocmi un act de executare.

Este foarte important a se preciza că, prin contestația la titlu, nu se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, ce pot fi invocate numai prin intermediul contestației propriu-zise atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească. Prin intermediul acestei contestații nu se poate obține nimic mai mult decât lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, similar procedurii reglementate de art. 443 din Codul de procedură civilă, contestația nefiind o cale de retractare a titlului executoriu.

Astfel, se poate apela la această contestație numai atunci când titlul executoriu este ambiguu, când sunt necesare explicații, deslușiri ori lămuriri ale acestuia. Prin urmare, se poate urmări numai elucidarea unor aspecte care îngreunează sau fac chiar imposibilă executarea silită, nicidecum desființarea titlului executoriu.

Dispozițiile art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă, care permit ca în contestația la executare să se invoce motive de fapt sau de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, nu au aplicabilitate în contestația la titlu. Aceste motive ce țin de fondul dreptului reprezintă chestiuni privitoare la valabilitatea titlului executoriu, tinzând la desființarea parțială sau chiar totală a titlului. Acest aspect își găsește clarificarea în cuprinsul art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă, potrivit căruia se pot invoca motive legate de fondul dreptului numai atunci când legea nu prevede o cale specifică pentru desființarea titlului.

În ceea ce privește motivele de fapt și de drept ce pot fi invocate prin intermediul contestației propriu-zise, acestea sunt extrem de diverse, de la prescrierea dreptului de executare silită, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, până la diverse motive privitoare la nulitatea titlului executoriu.

Foarte lămuritoare este decizia de speță a Înaltei Curți de Casație și de Justiție nr. 355/04.02.2015 prin care s-au stabilit următoarele:

„Din interpretarea dispozițiilor art. 399 alin. (1) Cod procedură civilă [actual art. 713 alin. (2) din Noul Cod procedură civilă] reiese că părților sau terților interesați li se dă posibilitatea de a cere să se lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută ori să atace actele de executare nelegale.

Contestația la titlu poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat, prin acest mijloc procesual neputând fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție în fața instanței de executare legalitatea și temeinicia titlului executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.

Prin urmare, nu poate fi primită contestația la titlu în cazul în care prin aceasta se urmărește, de fapt, o încercare de modificare a drepturilor părților, drepturi deja stabilite și recunoscute prin titlul executoriu”.

Așadar, în cadrul acestei forme de executare se contestă titlul executoriu, dar nu în ce privește validitatea sa în fond, ci numai înțelesul, întinderea și aplicarea sa. O asemenea contestație se poate promova numai atunci când titlul nu este suficient de clar, iar pentru a putea fi pus în executare este necesară clarificarea, interpretarea și explicarea lui. În literatura juridică s-a arătat că sunt astfel de situații când „terenul care trebuie predat nu este suficient de bine identificat, bunurile ce trebuie predate nu sunt bine specificate, suma de bani care constituie creanța nu este determinată sau s-a omis specificarea, deși era necesar, a anumitor modalități de executare” (Dan Constantin Tudurache, „Contestația la executare”, Editura Hamangiu, Ediția 2011, p. 32).

Tot în sensul inadmisibilității contestației la titlu care a vizat desființarea hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, invocăm cu titlu de jurisprudență Decizia civilă nr. 610/9.09.2008 a Curții de Apel Timișoara:

„Contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este și nu poate fi considerata un mijloc procedural creat a anula sau a modifica titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.

Natura imperativă a dispozițiilor care reglementează instituția puterii de lucru judecat împiedica orice tentativă de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanța chemată să soluționeze o contestație la executare fiind obligată să se conformeze și ea, la rândul sau, întrutotul titlului executoriu ce se execută și nicidecum să dispună modificarea lui”.

Foarte interesantă este și delimitarea contestației la titlu de cea prin care se invocă apărări legate de fondul titlului executoriu. În acest sens, am reținut considerentele Sentinței civile nr. 15136/2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin care contestația a fost calificată ca vizând executarea silită înseși, nu contestație la titlu pentru ca debitorul să beneficieze de termenul mai permisiv al art. 715 alin. (3) Cod procedură civilă:

„Pe calea contestației la executare privind lămurirea titlului executoriu nu pot fi invocate apărări de fond, rolul instanței de executare în această ipoteză fiind limitat în a interpreta conținutul titlului executoriu, în a lămuri dispoziția ori, după caz, clauzele obscure ori echivoce, în vederea explicitării înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu și a determinării limitelor înlăuntrul cărora va trebui să se desfășoare executarea silită.

Ori, în cauza de față contestatorul invocă adevărate nulități ale titlului executoriu, apreciind că multe din clauzele acestuia sunt nule absolut, solicitând și anularea actelor de executare ca urmare a acestui aspect. Mai mult, contestatorul invocă și prevederile Legii nr. 193/2000 care reglementează raporturile dintre consumatori și profesioniști, constatarea nulității unei clauze care urmează a fi considerată abuzivă putând atrage desființarea întregului contract.

Prin urmare, contestatorul nu beneficiază de prevederile art. 715 alin. (3) Cod de procedură civilă care consacră lipsa unui termen de exercitare a contestației, în limita termenului de prescripție al executării silite, ci se încadrează la prevederile art. 715 alin. (1) pct. 3 care instituie un termen obligatoriu de decădere din dreptul de a formula contestația la executare. Termenul este de 15 zile și curge de la data când a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea făcută fără somație”.

Așadar, observăm că este foarte importantă corecta calificare a contestației la executare, ca fiind contestație la titlu sau contestație propriu-zisă, în funcție de susținerile contestatorului, pentru a încadra corect termenul de formulare.

Astfel, ori de câte ori debitorul formulează contestație la executare, dar invocă exclusiv apărări împotriva titlului executoriu, cererea sa trebuie interpretată în sensul că, prin aceste apărări, înțelege să critice executarea silită însăși sau un act de executare, chiar dacă în petit a specificat că înțelege să formuleze contestație la titlu. În asemenea situații, instanța este ținută să califice corect contestația formulată de contestator și, în funcție de calificarea pe care o va stabili, să determine termenul de introducere a acesteia.

Prin urmare, dacă se va concluziona că prin criticile aduse titlului executoriu contestatorul tinde la desființarea executării silite însăși, contestația trebuie introdusă în termen de 15 zile de la data când acesta a primit încheierea de încuviințare a executării silite sau somația, respectiv de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare [art. 715 lin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă]. Dacă prin aceste critici se tinde doar la desființarea unui act de executare, atunci contestația trebuie introdusă în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință despre actul pe care îl contestă.

Contestația la titlu. Condiții de admisibilitate was last modified: octombrie 29th, 2021 by Cristina Cornaci

Vă recomandăm: