Contestația la executare privind incidența recidivei postcondamnatorii și determinarea pedepsei rezultante în cazul contopirii pedepselor

• Legea nr. 187/2012: art. 10
• Legea nr. 187/2012: art. 39 alin. (1)
• NCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
• NCPP: art. 39 alin. (1)
• NCPP: art. 43 alin. (2)
• NCPP: art. 45 alin. (3) lit. a)
• NCPP: art. 585 alin. (1) lit. a)
• NCPP: art. 598 alin. (1)
• NCPP: art. 66 alin. (1) lit. a) b) si n)
• NCPP: art. 68 alin. (1) lit. c)
• O.U.G. nr. 195/2002: art. 87 alin. (1)

Prin sentința penală nr. 148/F din data de 04 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare, formulată de condamnatul A. împotriva executării sentinței penale nr. 127/F din data de 09.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 549 din data de 17.09.2020 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția Penală.

În motivarea contestației, condamnatul A. a arătat, în esență, că s-a realizat, în mod greșit contopirea, că instanța a stabilit o altă pedeapsă rezultantă ce ar constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii prin raportare la prima hotărâre definitivă de condamnare a petentului în România (dosar penal nr. x/2007 al Tribunalului Iași, soluționat definitiv la data de 12.06.2014), încălcând autoritatea de lucru judecat a tuturor hotărârilor penale de condamnare anterioare (inclusiv pe cea din prima contopire de pedepse), în sensul modificării componenței structurii primului termen al recidivei postcondamnatorii și cuantumului pedepsei ce constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii, fără observarea datei când fiecare condamnare devine definitivă sau a întinderii pedepsei, precum și a legii mai favorabile aplicabile concursului de infracțiuni ce intră în componența fiecărui termen al recidivei postcondamnatorii, prin pierderea din vedere a condamnării din Polonia, recunoscută în România, pe cale incidentală, în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Iași (soluționat definitiv prin decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași), cu ignorarea datelor când infracțiunile au fost săvârșite, forma de pluralitate în care au fost săvârșite precum și a autorității de lucru judecat consfințite prin deciziile nr. 359/A/23.09.2016 și nr. 253/08.03.2017 pronunțate de către Înalta Curte în dosarele penale nr. x/2015 și nr. y/2016, ceea ce a avut drept consecință stabilirea unei pedepse nelegale de 16 ani 6 luni și 23 de zile ca fiind rezultanta recidivei postcondamnatorii pe care o are de executat.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se invocă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce ar putea fi constatată prin punerea în executare a hotărârii penale.

Prin urmare, contestația la executare prin care se tinde la soluționarea unor chestiuni care țin de fondul cauzei apare ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

(…) d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei:

Acest caz de contestație la executare cuprinde situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele aplicate nu se mai execută (amnistia, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), caz în care formele de executare trebuie anulate, fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În ceea ce privește particularitățile prezentei cauze, Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 127/F din 09.07.2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 iulie 2020 pronunțată de aceeași instanță, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A..

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecțional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentința penală din 24.09.2019 a aceleiași instanțe, recunoscută parțial prin sentința penală nr. 247/F din 20.12.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin neapelare, este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Brașov definitivă prin decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curții de Apel Brașov dar și cu faptele pentru care a fost condamnat prin următoarele sentințe penale:

– sentința penală 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004 din 12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

– sentința penală 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750 din 25.11.2014 a Curții de Apel Iași;

– sentința penală 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419 din 12.11.2014 a Curții de Apel București;

– sentința penală 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 519 din 04.07.2016 a Curții de Apel Iași;

– sentința penală 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A din 21.04.2016 a Curții de Apel București;

A fost descontopită descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani, 2 luni și 15 zile stabilită prin decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curții de Apel Brașov, în pedepsele componente, respectiv:

– pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate pentru faptele deduse judecății;

– pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare și 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

– pedepsele de 1 an închisoare și 7 luni închisoare aplicate prin sentința penală 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curții de Apel Iași;

– pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419 din 12.11.2014 a Curții de Apel București;

– pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași, pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

– pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A din 21.04.2016 a Curții de Apel București;

– 7 ani, 4 luni și 10 zile închisoare spor de pedeapsă (1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate);

– pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, 2 ani și 6 luni aplicate prin sentința penală 7 din 25.01.2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin decizia penală 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

– restul de 9 ani, 8 luni și 15 zile, rămas neexecutat.

S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași definitivă, prin decizia penală 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de celelalte fapte aflate în concurs și a căror rezultantă constituie prim termen al recidivei, fiind înlăturat sporul de 7 ani, 4 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-a contopit:

– pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecțional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentința penală din data de 24.09.2019 a aceleiași instanțe, recunoscută parțial prin sentința penală nr. 247 din 20.12.2019 a Curții de Apel București definitivă prin neapelare cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Brașov definitivă prin decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curții de Apel Brașov, dar și cu:

– pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare și 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

– pedepsele de 1 an închisoare și 7 luni închisoare aplicate prin sentința penală 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curții de Apel Iași;

– pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București;

– pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 519/04.07.2016 a Cur?ii de Apel Iași, pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

– pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală 51/23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A/21.04.2016 a Curții de Apel București și aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 6 ani închisoare la care se adaugă sporul fix, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 1/3 din 27 de ani și 1 lună, (adică 9 ani și 10 zile), pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpatul A. fiind astfel de 15 ani și 10 zile închisoare.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 127 din 11.06.2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală s-a reținut că inculpatul beneficiază de un număr de 112 zile compensatorii pentru perioada executată între 27-28.11.2012, 23.01.2013 la 04.09.2013 și de la 12.05.2014 la 27.04.2015.

S-a constatat că până la data de 27.04.2015 (data comiterii ultimului act material al infracțiunii de dare de mită în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași), inculpatul a executat un număr de 955 de zile (2 ani, 7 luni și 25 de zile) și 112 zile compensatorii.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen.,s-au contopit pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală 7 din 25.01.2016 a Curții de Apel Iași, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 10 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare), rezultând o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, care a fost adăugată la restul de 12 ani și 23 zile, rămas neexecutat din pedeapsa închisorii 15 ani și 10 zile închisoare după scăderea perioadei de 2 ani, 11 luni și 17 de zile, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 16 ani, 6 luni și 23 zile închisoare.

S-a scăzut din durata pedepsei de 16 ani, 6 luni și 23 zile, perioada reținerii, arestării preventive și executată, respectiv perioada de la data de 27.04.2015 la zi.

S-a dedus din pedeapsa principală și perioadele de reținere și arestare preventivă din România în vederea predării în baza unor mandate europene de arestare, și anume: 29.01.2007 – 27.02.2007, 07.12.2010 și 18.06.2014 – 17.07.2017.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a stabilit ca alături de pedeapsa rezultantă principală a închisorii de 16 ani, 6 luni și 23 zile, condamnatul A. să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aplicată prin sentința penală 7 din 25.01.2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin decizia penală 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea, pedeapsă care se va executa de către inculpatul A., conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale rezultante, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa accesorie cea mai grea, aplicată prin sentința penală 7 din 25.01.2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin decizia penală nr. 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea, urmând a fi executată în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală rezultantă finală a fost executată sau considerată ca executată zi.

S-au menținut dispozițiile privind măsura de siguranță a confiscării speciale dispuse prin sentința penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin decizia penală 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1489 din 07.03.2019 emis pe numele condamnatului în baza deciziei penale nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curții de Apel Brașov și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

Sentința penală nr. 127/F din 09.07.2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

Procedând la o nouă reexaminare a cererii formulate în raport de aceste considerațiuni teoretice și faptice, Înalta Curte constată că, în realitate, persoana condamnată nu formulează o veritabilă contestație la executare, ci își exprimă nemulțumirea cu privire soluția pronunțată de Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 127/F din 09.07.2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020. Practic, contestatorul este nemulțumit de modalitatea de realizare a contopirii dispuse de Curtea de Apel București prin sentința penală anterior evocată.

Din lecturarea cererii condamnatului, se constată că acesta invocă, în esență, greșita contopire a pedepselor, stabilirea unei alte pedepse ce constituie primul termen al recidivei, cuantumul pedepsei ce constituie primul termen al recidivei, aprecierea eronată a datei când pedepsele deveneau definitive, legea penală mai favorabilă, greșita apreciere a formei de pluralitate sau încălcarea autorității de lucru judecat.

Or, aceste aspecte au fost avute în vedere la soluționarea cererii de contopire formulată de persoana condamnată, în temeiul art. 585 C. proc. pen., statuându-se asupra acestora cu autoritate de lucru judecat. Din acest punct de vedere, nu este admisibilă o nouă analiză a acestora, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 127/2020 a Curții de Apel București, iar, pe de altă parte, s-ar aduce atingere securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanțele de judecată.

În realitate, cererea condamnatului constituie efectiv o cale de atac deghizată împotriva sentinței penale nr. 127/F din 09.07.2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, hotărâre care nu este susceptibilă de reformare în sensul celor solicitate de apărare, aspectele invocate neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

În acord cu prima instanță, dacă s-ar da curs solicitării contestatorului și dacă s-ar proceda la reevaluarea aspectelor stabilite cu titlu definitiv prin sentința anterior menționată, s-ar produce o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, situație ce apare ca inacceptabilă în ordinea de drept. În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Referitor la critica conform căreia partea și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., și nu pe dispozițiile art. 598 lit. d) din același cod, astfel cum a consemnat instanța de fond în motivarea sentinței, Înalta Curte o apreciază nefondată. Din lecturarea cererii inculpatului, se constată că aceasta a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar nu pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cum susține apărătorul contestatorului.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 599 raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 148/F din data de 04 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.