Contestația în anulare vizand o eroare de judecată. „Apel deghizat” (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 284/A/2017

NCPP: art. 16 alin. (1) lit. b) si e) – j), art. 396 alin. (5), art. 415, art. 426 lit. b); NCP: art. 323 alin. (1)

În motivarea contestației în anulare, contestatorul A. a susținut, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, invocând, în esență, aplicarea greșită a legii în ceea ce privește art. 323 alin. (1) C. pen. Contestatorul A. a mai susținut că în prezenta cauză ne aflăm în situația în care lipsește una dintre condițiile pozitive pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și anume nu există infracțiune, condamnarea fiind dispusă în baza unei erori de judecată.

Cazurile în care împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare sunt limitativ arătate de art. 426 C. proc. pen.: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Curtea, examinând contestația în anulare formulată de contestatorul A., a arătat că se poate constata cu ușurință, din motivarea acesteia, că, în realitate, nu se invocă incidența art. 16 lit. e) C. proc. pen., ci un caz fundamentat pe lipsa infracțiunii ce constituie unicul temei al răspunderii penale.

În aceste condiții, referitor la cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta nu este incident în cauză, întrucât contestatorul invocă existența cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, iar nu o cauză de încetare a procesului penal. De altfel, chiar contestatorul A. a susținut în motivele scrise ale contestației în anulare că nu este îndeplinită condiția de tipicitate a faptei penale incriminate în cauză și că s-a dispus condamnarea sa pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, susțineri care nu pot fi încadrate în cazul art. 16 lit. e) C. proc. pen. invocat la prezentul termen de judecată.

Astfel, potrivit art. 396 alin. 6 C. proc. pen., încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) – j), respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În cazul în care s-ar constata existența cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., soluția care se pronunță este cea a achitării, conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen., iar nu a încetării procesului penal.

Curtea a reamintit că o contestație în anulare reprezintă remediul procesual destinat înlăturării unor grave erori de drept procesual pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă, condițiile în care poate fi promovată o astfel de contestație fiind strict și limitativ prevăzute de lege pentru a asigura efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate prin hotărârea definitivă. Or, din analizarea argumentelor contestatorului rezultă intenția acestuia de a supune cenzurii instanței de contestație însăși temeinicia soluției dispuse, fiind evident că nu se susține incidența unei cauze de încetare a procesului penal. Cum contestația în anulare nu poate viza o eroare de judecată, s-a apreciat că cererea contestatorul A. constituie un ,,apel deghizat” ce tinde la reexaminarea unor chestiuni irevocabil soluționate.

Împotriva Deciziei penale nr. 401/A din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat apel inculpatul A.

La data de 05 septembrie 2017, apelantul A. a transmis că renunță la contestația formulată.

Înalta Curte, văzând pe de o parte, declarația apelantului în sensul retragerii apelului exercitat împotriva Deciziei penale nr. 401/A din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, urmează să ia act de retragerea cererii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a apelantului și dispozițiile art. 415 C. proc. pen., va lua act de retragerea apelului declarat de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 401/A din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Sursa informației: www.scj.ro.