Contestaţia în anulare. Desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 581/2019

NCPC: art. 317, art. 318

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, aceasta poate fi promovată numai împotriva hotărârilor strict indicate de textul legal și în condițiile expres reglementate de art. 317 – 318 C. proc. civ.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la natura hotărârii ce poate face obiectul căii de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare.

Contestația în anulare poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 C. proc. civ. sunt două, și anume când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze – când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În cauză, prin Decizia nr. 4135 din data de 23 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 31 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Contestatorul, prin motivele contestație în anulare, susținând nelegalitatea și netemeinicia măsurii suspendării dispuse prin încheierea de ședință din data de 31 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a criticat dispozițiile curții de apel referitoare la desemnarea expertului și la plata onorariului pentru efectuarea expertizei, considerând că acestea sunt contrare dispozițiilor O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară. Totodată, a formulat critici cu privire la raportul de expertiză efectuat de B.

Cu referire la soluția dată prin decizia atacata, a apreciat că nu se putea reține tardivitatea recursului în condițiile în care hotărârea curții de apel de a suspenda cauza este netemeinică și nelegală, iar în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus suspendarea nu se precizează data limită pentru declararea recursului. De asemenea, a susținut că instanța de recurs nu a luat în considerare înscrisurile prin care a criticat raportul de expertiză.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că aspectele susținute de contestator, prin motivele contestație în anulare, nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 317 C. proc. civ., nefiind formulate critici vizând procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina sau referitoare la o încălcare a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, prin hotărârea instanței de recurs.

De asemenea, criticile contestatorului nu se încadrează nici în motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., având în vedere că, pe de o parte, acesta nu a invocat că dezlegarea dată excepției tardivității recursului ar fi rezultatul unei erori materiale, iar, pe de altă parte, nu se poate reține că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau de modificare, întrucât calea de atac a fost soluționată pe cale de excepție, recursul fiind respins ca tardiv formulat, fără a se proceda la cercetarea motivelor de recurs.

Prin urmare, reținând că cele arătate de către contestator drept motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres și limitativ prevăzute de lege, pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de atac, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

Sursa informației: www.scj.ro.