Contestaţia împotriva măsurii sechestrului asigurator respinsă ca tardivă (NCPP, VCC, L. nr. 71/2011, L. nr. 656/2002, L. nr 241/2005, C. familiei)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 537/2018

L. nr. 656/2002: art. 32; L. nr 241/2005: art. 11; NCPP: art. 404 alin. (4) lit. c), art. 249 alin. (5), art. 250 alin. (6), art. 250^1; C. familiei: art. 32 lit. d); VCC: art. 998, L. nr. 71/2011: art. 6

Înalta Curte constată că prin încheierea din 15 septembrie 2014, Curtea de Apel București a dispus în baza art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr 241/2005, art. 249 alin. (1), (4) C. proc. pen., art. 249 alin. (5) C. proc. pen. coroborate cu disp. art. 32 lit. d) C. familiei, aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 și cu dispozițiile art. 998 din vechiul C. civ., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 extinderea obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător dispus prin ordonanță nr. 171/d/p/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție/DIICOT/Structura Centrală precum și sechestrul asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a Tribunalului București Secția a II- penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., C., F., B., D., E., H. și I., inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I și ale altor persoane în posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asiguratorii.

Contestatoarea J. a formulat contestație împotriva măsurii sechestrului asigurator, iar la data de 9 octombrie 2014 s-a discutat și contestația formulată de J. S.R.L., aceasta fiind reprezentată de avocat ales K.

Ulterior, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei penale atacate, la punctul III, în temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. (1), (4) C. proc. pen., art. 249 alin. (5) C. proc. pen., coroborate cu dispozițiile art. 32 lit. d) din Codul familiei, aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 și cu dispozițiile art. 998 din vechiul C. civ., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 171/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală, precum și sechestrul asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a Penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., C., F., B., D., E., H. și I., măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2005.

De asemenea, în temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 13 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondate contestația formulată de intervenienta J. S.R.L. care a formulat contestație împotriva luării și împotriva modalității de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanță prin încheierea din 15 septembrie 2014.

Astfel, Înalta Curte constată că pentru contestatoare a fost prezent apărătorul ales care a pus concluzii cu privire la măsura asiguratorie dispusă la termenul din 15 septembrie 2014 respectându-se contradictorialitatea.

După pronunțarea Deciziei nr. 1207 din 14 octombrie 2014 de către Curtea de Apel București Secția a II a Penală, J. a formulat o serie de contestații, ce au fost respinse de către Înalta Curte.

În acest sens, se are în vedere că prin Decizia nr. 796 din 8 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea S.C. J. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 18 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Prin încheierea din 16 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte a luat act de retragerea contestației formulate de contestatoarea J. S.R.L. împotriva măsurii sechestrului asigurător dispusă în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Prin Decizia nr. 371 din 6 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta J. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din data de 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2005.

Prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea J. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din data de 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2005 (920/2012).

Prin Decizia nr. 1072 din 16 noiembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta J. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005.

Astfel, în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac formulate de contestatoarea J. Înalta Curte reamintește că prin Decizia nr. 24/2016 din data de 20 ianuarie 2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din C. proc. pen. care nu permitea și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată (ci numai contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii) este neconstituțională.

Ulterior, pronunțării Deciziei nr. 24/2016 a Curții Constituțional, prin O.U.G. nr. 18/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din data de 23 mai 2016), au fost aduse modificări atât C. proc. pen., cât și Legii nr. 304/2004 (privind organizarea judiciară), pentru punerea de acord a dispozițiilor acestora, între altele, cu decizia anterior citată a Curții Constituționale.

Prin art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen. (introdus prin O.U.G. nr. 18/2016), s-a reglementat contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecății, prevăzându-se, în mod expres, competența materială de judecare a contestației împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii în cursul judecății în sarcina instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat încheierea atacată.

Potrivit dispozițiilor art. 250^1 C. proc. pen., împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

Așa cum s-a arătat anterior, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 18/2016 la data de 23 mai 2016 prin care s-a introdus art. 250^1 C. proc. pen., contestatoarea J. a formulat contestație împotriva măsurii sechestrului asigurător dispusă în Dosarul nr. x/2005 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală, iar la termenul din data de 16 septembrie 2016 reprezentantul societății J. S.R.L. a învederat Înaltei Curți că își retrage contestația, depunând și cererea formulată în scris de către contestatoare privind retragerea contestației, instanța luând act de retragerea contestației.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, orice persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare, sau după caz, de la comunicare, or, în prezenta cauză, în mod evident acest termen nu a fost respectat prin raportare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 18/2016 (23 mai 2016).

Totodată, se impune precizarea că O.U.G. nr. 18/2016 nu conține dispoziții tranzitorii privind termenul de exercitare a căii de atac reglementate prin dispozițiile art. 250^1 C. proc. pen.

Ca atare, calea de atac a contestației nu a fost exercitată în termenul de 48 de ore, prevăzut de art. 250^1 C. proc. pen.

În concluzie, Înalta Curte constată că ulterior modificărilor legislative intervenite prin O.U.G. nr. 18/2016, J. avea deschisă calea contestației, însă aceasta a exercitat-o după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar la judecarea primei contestații a înțeles să își retragă contestația.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Înalta Curte constată că lipsa cadrului procesual ca urmare a constatării tardivității contestației conduce la imposibilitatea analizării cererii.

Față de cele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația declarată de S.C. J. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2005.

Sursa informației: www.scj.ro.