Contestația împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 961/2016

NCPP: art. 250

Potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 18/2016, pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., în vigoare de la 23 mai 2016, împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz. judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

Din actele dosarului, rezultă că prezenta contestație a fost formulată la data de 13 aprilie 2016, fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București.

În raport cu data formulării contestației – 13 aprilie 2016, Înalta Curte constată că a fost exercitată anterior intrării în vigoare a textului mai sus menționat, care nu produce efecte retroactive.

De asemenea, nici Decizia Curții Constituționale nr. 24 din 20 ianuarie 2016, în vigoare din 12 aprilie 2016, nu produce efectele invocate de apărare în cauză.

Astfel, din considerentele instanței de contencios constituțional, rezultă aceeași soluție legislativă reglementată prin O.U.G. nr. 18/2016, în textul art. 250 C. proc. pen., respectiv instituirea unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care a fost luată măsura asigurătorie de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, fie de fond, fie de apel.

Or, în cauză, contestația a fost exercitată împotriva unei decizii pronunțate de instanța de apel, hotărârea fiind definitivă la data de 18 iunie 2015.

Așa cum a reținut și Curtea Constituțională, în situația în care persoana interesată este împiedicată să exercite până la soluționarea cauzei pe fond o cale de atac împotriva legalității și temeiniciei încheierii judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată de luare a unei măsuri asigurătorii sau nu are nicio cale de atac împotriva unei astfel de încheieri dispusă de instanța de judecată cu prilejul soluționării apelului, aceasta nu își poate valorifica și apăra drepturile fundamentale în fața unei instanțe de control judiciar.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că prevederile procesual penale anterioare, cuprinse în art. 250 alin. (6) C. proc. pen. ofereau garanția cenzurării unei măsuri asigurătorii, la instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii, iar, pe de altă parte, luarea măsurilor asigurătorii a făcut obiectul deliberării și soluționării acțiunii penale și civile cu care au fost investite instanțele de fond și apel, printr-o decizie definitivă, astfel că cenzurarea unei astfel de dispoziții cu caracter definitiv nu poate face obiectul unei contestații.

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la încheierile prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către instanța de apel, o decizie a aceleiași instanțe de apel nu mai poate fi obiectul exercitării acestei căi de atac.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea SC T. SRL cu privire la măsurile asigurătorii instituite prin Decizia penală nr. 862/A din 08 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2006.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.