Contestaţia împotriva executării hotărârii penale. Procedura de recunoaştere şi transferare în România în vederea executării în continuare a pedepsei (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 638/2018

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6); art. 598; L. nr. 302/2004: art. 136

Potrivit art. 598 C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptata împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive .

Aprecierile condamnatului, în sensul că transferul lui în România s-a realizat în mod nelegal, că nu și-a dat acordul pentru transfer și că potrivit legii penale irlandeze ar putea beneficia de liberare condiționată după executarea a 8 ani de detenție nu pot fi calificate ca fiind caz de contestație la executare, în speță, nefiind incidente nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Împrejurarea constatată ulterior de către condamnat, în sensul că legea penală irlandeză l-ar favoriza sub aspectul liberării condiționate, nu poate constitui temei legal pentru o revocare a consimțământului inițial la transfer, legea penală română nereglementând explicit o asemenea ipoteză, după ce a fost încuviințat transferul.

Așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, procedura de recunoaștere și transferare în România în vederea executării în continuare a pedepsei s-a desfășurat în condiții de legalitate, în conformitate cu prevederile art. 136 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată fiind cea care a inițiat demersul transferării sale în România în vederea executării pedepsei, din motive de ordin familial, iar împotriva Sentinței penale nr. 61 din 4 iulie 2016 condamnatul nu a formulat apel, acesta rămânând definitivă prin neapelare.

Pentru considerentele ce precedă, Înalta Curte constată că Sentința penală nr. 33 din data de 7 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro