Constatarea prealabilă a necesităţii instituirii măsurilor asigurătorii în vederea atingerii scopului prevăzut de lege. Cerința proporţionalităţii măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată

31 mai 2023
Vizualizari: 265
  • Legea nr. 241/2005: art. 10 alin. (1)
  • Legea nr. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. c)
  • Legea nr. 656/2002: art. 29 lit. b)
  • NCP: art. 35 alin. (1)
  • NCP: art. 367 alin. (1)
  • NCP: art. 396 alin. (5)
  • NCPP: art. 19
  • NCPP: art. 249
  • NCPP: art. 250^2
  • NCPP: art. 275 alin. (3)
  • NCPP: art. 65
  • NCPP: art. 66 lit. a) b) g)

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2015/a30, fiind stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022.

În esență, contestatorul a susținut că, după cum recunoaște chiar partea civilă, prejudiciul cu care aceasta s-a constituit parte civilă față de inculpatul A. și a părții responsabile civilmente SC CC. SRL a fost achitat în integralitate. Mai mult, pe lângă prejudiciu, a fost achitată și majorarea cu 20% din baza de calcul, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. În condițiile acoperirii integrale a prejudiciului, precum și a majorării de 20% din baza de calcul, menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă prin ordonanța din 09.02.2015 asupra bunurilor sale nu mai are niciun fundament, întrucât instituirea unei astfel de măsuri asigurătorii a avut drept scop repararea presupusei pagube produsă prin presupusa infracțiune, iar valoarea acesteia a fost achitată în integralitate, așa cum a arătat, fiind evident că soluția dispusă de instanță prin încheierea din 02.02.2022 este în contradicție cu normele legale și cu situația de fapt care rezultă din dosar. Mai mult, după cum se poate observa din încheierea din 02.02.2022, instanța a dispus ridicarea măsurii asigurătorii față de alți inculpați care au acoperit în integralitate suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă. Or, aplicarea unui tratament diferențiat față de acesta, în condițiile în care situațiile nu sunt diferite, atrage nelegalitatea soluției dispusă de instanță prin încheierea din 02.02.2022. Situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere, în esență, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Prin urmare, în condițiile în care instanța de judecată a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse față de persoanele care au achitat presupusul prejudiciu în prezenta cauza, este evident că aceeași soluție s-ar fi impus și în cazul său.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 237 din 12 aprilie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând contestația declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 02 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2015, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 250^2 din C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) „în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250^1 aplicându-se în mod corespunzător”.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen. (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. (3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. (4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate. (41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie. (5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora. (6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile. (7) Măsurile asigurătorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. (8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instituții publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunurile exceptate de lege.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Prin ordonanța din 9 februarie 2015 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 181.911,57 RON (43.105 euro) asupra următoarelor bunuri imobile, constând în imobil reprezentând teren în suprafață de 347 mp și casă de locuit în suprafață de 204 mp, în municipiul Piatra Neamț, str. x, jud. Neamț, înregistrat sub numărul de carte funciară x, cu o valoare de piață de 483.981 RON (111.687 euro), aparținând inculpatului A. și ridicarea măsurii popririi instituite prin ordonanța din 04.09.2014, pe contul aparținând SC CC. SRL, deschis în cadrul DD., în vederea plății prejudiciului în sumă 112.241 Iei, prin virarea acestei sume în contul de plăți al prejudiciilor cauzate prin evaziune fiscală aparținând ANAF.

Prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 25 mai 2015, emis Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Bacău, printre alții, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., spălare de bani prevăzută de art. 29 lit. b) Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen.

Prin Sentința penală nr. 328/D/din 27 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus, printre alții, condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., rap la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. și spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 lit. b) din Legea 656/2002 republicata cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Potrivit art. 19 din C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului A. în solidar cu inculpatul F. și partea responsabila civilmente SC CC. SRL la plata sumei de 294.152,57 RON către partea civilă AJFP Bacău.

Împotriva acestei sentințe s-au formulat apeluri, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău.

La data de 02 februarie 2022, Curtea de Apel Bacău a procedat la verificarea potrivit art. 2502 C. proc. pen. a măsurilor asigurătorii luate față de inculpați în cauza privind apelurile formulate împotriva Sentinței penale nr. 328/D/27.11.2020 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2015, ocazie cu care a menținut măsurile asiguratorii luate față de inculpatul A.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Cu privire la inculpații Z., J., T. și U., constatând că au achitat prejudiciile și accesoriile, inclusiv procentul suplimentar de 20% prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse față de inculpații aceștia și față de părțile responsabile civilmente SC AA. SRL, SC K. SRL, SC BB. SRL, SC Y. SRL și SC V. SRL.

Așadar, instanța a apreciat că achitarea prejudiciului și a accesoriilor inclusiv a procentului de 20% prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 reprezintă motivul pentru ridicarea măsurilor asigurătorii.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A., Înalta Curte constată că din adresa nr. x/19 octombrie 2021 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț rezultă că valoarea prejudiciului cu care ANAF s-a constituit parte civilă fața de acesta și a părții responsabile civilmente SC CC. SRL este 294.152 RON, din care, impozit pe profit 117,661 RON și TVA 176.491 RON, și a fost achitat în integralitate. Valoarea majorată a acestuia cu 20 % este în cuantum de 352.982 RON, din care impozit pe profit 141.193 RON și TVA 211.789 RON și, de asemenea, a achitat în integralitate, respectiv la data de 19 octombrie 2021. Totodată, în aceeași adresă s-a precizat că modalitatea de achitare a prejudiciului, precum și a majorării de 20% a acestuia este prezentată în anexa 1 ce însoțește adresa ANAF, dobânzile și penalitățile datorate pentru prejudiciul cauzat, în cuantum total de 294.152 RON, calculate până la data achitării efective a acestuia, fiind în sumă de 259.033 RON, din care dobânzi în sumă de 214.910 RON și penalități de întârziere în sumă de 44.123 RON, modul de calcul al acestor sume fiind detaliat în anexa 2 atașată adresei.

Așadar, contestatorul A. a achitat suma de 294.152,57 RON cu care Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF s-a constituit parte civilă față de acesta și a părții responsabile civilmente SC CC. SRL și care reprezintă presupusul prejudiciu din dosar, precum și valoarea majorată a prejudiciului cu 20%.

Referitor la accesorii, Înalta Curte reține că prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în vigoare de la 04 aprilie 2021, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, s-a modificat și s-a completat după cum urmează:

La articolul 10, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) și (12), cu următorul cuprins: La articolul 10, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) și (12), cu următorul cuprins: „(11) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare. (12) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (11)”.

Prin Decizia nr. 17/2015 Înalta Curte de Casație și Justiție RIL a stabilit „În cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală”.

Așadar, Înalta Curte reține că prejudiciul cu care partea civilă s-a constituit față de inculpatul A. a fost achitat în integralitate și, mai mult, pe lângă prejudiciu, a fost achitată și majorarea cu 20% din baza de calcul, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

În condițiile acoperirii integrale a prejudiciului, precum și a majorării de 20% din baza de calcul, menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă prin ordonanța din 09.02.2015 asupra bunurilor contestatorului A. nu mai are niciun fundament, întrucât instituirea unei astfel de măsuri asigurătorii a avut drept scop repararea presupusei pagube produsă prin presupusa infracțiune, iar valoarea presupusei pagube a fost achitată în integralitate.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că față de inculpații Z., J., T. și U. prima instanță a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii constatând că au achitat prejudiciile și accesoriile, inclusiv procentul suplimentar de 20% prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, astfel încât, constatând că și inculpatul A. au achitat prejudiciile și accesoriile, inclusiv procentul suplimentar de 20% prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, se impune ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse față de acesta.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea măsurii sechestrului, cât și în perioada în care acesta este menținut trebuie respectată exigența de proporționalitate a măsurii asigurătorii cu scopul urmărit pentru ca măsura procesuală restrictivă de proprietate să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate. În acest sens, relevantă este cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut necesitatea aplicării testului de proporționalitate și încălcarea exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană față de durata excesivă a măsurilor asigurătorii.

De asemenea, proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând, atributul dispoziției juridice și materiale, întrucât proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 250^2 din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 02 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2015.

Va desființa, în parte, încheierea atacată numai cu privire la contestatorul A. și va ridica măsurile asigurătorii luate prin ordonanța din 09.02.2015 față de acesta de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT, în Dosarul nr. x/2012

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Constatarea prealabilă a necesității instituirii măsurilor asigurătorii în vederea atingerii scopului prevăzut de lege. Cerința proporționalității măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată was last modified: mai 28th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.