Constatarea nulității recursului ca urmare a nemotivării în termen legal și a nepotrivirii criticilor cu motivele de casare prevăzute de lege

• NCPC: art. 35
• NCPC: art. 483 alin. (3)
• NCPC: art. 488 alin. (1)
• NCPC: art. 489 alin. (1)
• NCPC: art. 493 alin. (5)
• NCPC: art. 5

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 21.02.2018 pe rolul Judecătoriei Tulcea, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Crișan, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea, obligarea acesteia să lase în pașnică folosință și proprietate terenul în suprafață de 69.704 mp situat în jud. Tulcea, T36, parcelele x, drum 247, drum 247/1, 10.784 mp T33 și T34, parcelele x, drum 243,94 mp, drum în parcela DR 243, precum și suprafața de 5.552 mp situată în comuna Crișan, T33, parcelele 242 și 243, cu consecința obligării la sistarea lucrărilor de împădurire care afectează suprafețele de teren ce fac obiectul acțiunii în revendicare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 563 și urm. C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1208 din 24 aprilie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar și ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Analizând susținerile formulate, se observă că, deși formal încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile nu reliefează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate.

Astfel, sub un prim aspect, se observă că recurenta a reluat, la pag. 1, 2, 3 și 4 (par. 1-4), criticile expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit deja dezlegare jurisdicțională din partea instanței de prim control judiciar.

Din această perspectivă, cât privește simpla reiterare a argumentelor deduse judecății în etapa procesuală anterioară, se constată că aceste susțineri nu sunt apte să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că recurenta, cu o motivație identică, nu poate provoca o nouă devoluțiune a cauzei, din moment ce nu sunt formulate veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate.

Prin urmare, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, în această etapă procesuală, se verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată, și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit, din acest punct de vedere, existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului.

Nici susținerile formulate în continuare în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a deciziei atacate.

Astfel, se observă că, fără a formula critici concrete privind dezlegările date de către instanța de apel și fără a tinde, astfel, la a evidenția o eventuală interpretare sau aplicare greșită a normelor de drept material, recurenta s-a limitat doar la a face simple susțineri generale cu privire la obiectul de reglementare al dispozițiilor art. 5 și art. 35 din Legea nr. 18/1991.

Or, a motiva recursul înseamnă, potrivit celor anterior arătate, atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanța de apel.

Este fără dubiu că această din urmă cerință nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită, din moment ce recurenta a omis să indice punctual în ce a constat o eventuală greșeală de judecată săvârșită de instanța de apel în legătură cu aplicarea acestor norme de drept în prezenta pricină.

În egală măsură, nici simpla susținere a recurentei în sensul că instanțele de fond „nu au analizat modul de dobândire și nici dacă suprafața revendicată a fost înregistrată ca atare în cadastrul general și în amenajamentele silvice” nu este în măsură să constituie o critică aptă să declanșeze un control de legalitate al deciziei atacate.

În realitate, recurenta nu procedează la o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ci reproșează doar modalitatea în care au fost administrate și interpretate probele de către instanțele de fond.

În acest sens, recurenta se prevalează de aspecte de temeinicie, incompatibile cu calea extraordinară de atac a recursului, atunci când arată, în continuarea respectivei susțineri, că „în toate aceste documente suprafața este una totală, neidentificată pe parcele”, manifestându-și, astfel, nemulțumirea în raport cu modalitatea de stabilire a cadrului factual de către instanța de apel.

Nici susținerile recurentei în sensul că „suprafața ce a făcut obiectul transferului este mult mai mică decât suprafața menționată anterior anului 1989”, respectiv că „suprafețele revendicate în anul 1990 nu se mai regăseau în administrarea pârâtei”, nu constituie aspecte de nelegalitate, din moment ce pun în discuție, de asemenea, doar aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt, ca urmare a aprecierii probelor, în cauză.

Or, așa cum s-a arătat, instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua, în acest scop, probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt care a fost constatată deja.

Aceleași considerente sunt pe deplin aplicabile și în ceea ce privește criticile recurentei referitoare la maniera în care instanța de apel s-a raportat la aspectul semnării, de către un reprezentant al intimatei-pârâte, a avizului nr. x/2002 (utilizat în procedura de adoptare a planului urbanistic general al comunei Crișan), nefiind permis a se solicita o nouă dezlegare în legătură cu acest element probatoriu, avut în vedere de către instanța de apel atunci când a concluzionat în sensul că respectivul act juridic „nu dovedește nici cedarea sau transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate către apelantă, nici faptul că aceasta le avea dinainte în proprietate, nici încheierea unei tranzacții”.

Prin urmare, se observă că recurenta tinde, așadar, la o cenzurare a modalității de apreciere a probelor de către instanța de apel și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Crișan, prin Primarul Comunei Crișan, împotriva deciziei nr. 54 C din 21 februarie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.