Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
168 views
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana extrădabilă A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prioritar analizei motivelor invocate, Înalta Curte consideră că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111 din data de 21 mai 2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), dispoziţiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată), statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc, conform normelor române de drept procesual penal.
Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată),
(1) În caz de urgenţă, la cererea motivată a statului solicitant, persoana urmărită poate fi arestată provizoriu în vederea extrădării, anterior primirii cererii de extrădare.
(7) După identificare, procurorul sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării.
(9) Punerea în libertate a persoanei extrădabile nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării şi nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.
Totodată art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007,prevede că: În caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia.
Analizând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită extrădarea numitului A. sunt incriminate şi de legea penală română, întrunind, formal, elementele constitutive ale infracţiunii de „spălare de bani” prevăzută de art. 49 din Legea 129/2019, pentru care pedeapsa este închisoare de la 3 la 7 ani si „tăinuire”, prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen., care prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, fiind astfel îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
Cererea formulată de autorităţile americane întruneşte condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 111/2008. (a) descrierea persoanei căutate;b) localizarea persoanei căutate, dacă este cunoscută;c) o scurtă expunere a faptelor, incluzând, dacă este posibil, data şi locul săvârşirii infracţiunii; d) o descriere a dispoziţiilor legale încălcate; e) o declaraţie privind existenţa unui mandat sau ordin de arestare ori de detenţie sau o declaraţie a vinovăţiei ori de condamnare a persoanei căutate; f) o declaraţie potrivit căreia cererea de extrădare a persoanei căutate şi documentele în sprijinul cererii de extrădare vor fi transmise în termenul prevăzut în prezentul tratat.
Înalta Curte reaminteşte că, potrivit, art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată), în această procedură instanţa nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că se impune luarea măsurii arestării provizorii până la momentul depunerii cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), În cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauţiune. Măsura arestării provizorii se înlocuieşte cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau pe cauţiune numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
În context, măsura arestării provizorii este necesară pentru a împiedica sustragerea persoanei extrădabile de la această procedură, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.
Înalta Curte constată că persoana extrădabilă A. este acuzată de conspiraţie la comiterea infracţiuni de spălare de bani; conspiraţie la transportul bunurilor furate şi primirea de bunuri furate şi primirea de bunuri furate prin comerţ interstatal şi internaţional.
Opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile A. până la soluţionarea cererii de extrădare în vederea predării către autorităţile din Statele Unite ale Americii, iar nu a unei alte măsuri mai blânde a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei procedurilor judiciare în curs.
Circumstanţele invocate de persoana extrădabilă, prin apărător, în sensul că are un domiciliu unde urmează să execute măsura preventivă în situaţia în care se va dispune, că este o persoană integrată social, este angajat la o societate din Republica Moldova şi este unic întreţinător a trei copii, că este de bună credinţă şi va respecta întocmai măsurile impuse şi că nu există riscul de a se sustrage, nu sunt suficiente garanţii pentru a se dispune o măsură preventivă mai blândă, arestarea provizorie fiind singura în măsură să preîntâmpine sustragerea persoanei extrădabile de la executarea cererii de extrădare.
Referitor la motivul de contestaţie vizând temeiul juridic al arestării în caz de urgenţă, se apreciază că acesta a fost invocat formal, temeiul juridic al arestării fiind de fapt, respectiv art. 12 din Legea nr. 111 din data de 21 mai 2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, care prevede arestarea provizorie în caz de urgenţă.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv al contestaţiei prin care se solicită punerea în libertate a persoanei solicitate pentru că acesta ar fi făcut obiectul unei proceduri similare pentru aceleaşi fapte în Republica Moldova şi ar exista consecinţe ale principiului ne bis in idem, Înalta Curte reţine că, aceasta este o chestiune care trebuie discutată atunci când se va primi cererea de extrădare în care sunt indicate toate faptele pentru care se solicită extrădarea, putându-se verifica dacă există sau nu consecinţe ale principiului ne bis in idem. Totodată, se constată că hotărârea depusă de către apărare la dosar este o hotărâre ilizibilă şi nu există nicio certitudine cu privire la realitatea celor ce pot fi citate din ea.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Tratatul încheiat între România şi Statele Unite ale Americii extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea. Prin urmare, prin acest Tratat, România şi-a asumat obligaţia de a acorda extrădări şi corelativ de a le respinge numai în situaţia în care în statul solicitat a fost condamnat pentru aceeaşi faptă. Or, această împrejurare nu este incidentă în cauză întrucât persoana solicitată nu a fost condamnată în statul solicitat, respectiv în România, susţinându-se de către apărare faptul că a fost condamnată în Republica Moldova.
În ceea ce priveşte incidenţa hotărârii CJUE, Înalta Curte reţine că, trebuie depusă mai întâi cererea de extrădare pentru a se verifica dacă este incident sau nu principiul ne bis in idem.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii din data de 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori- noul C. proc. pen.. – CCJI, în dosarul nr. x/2022.
Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
