Consecinţele juridice ale consimţământului la predare. Contestație respinsă ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

17 iun. 2021
Vizualizari: 230
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 625/2019

L. nr. 302/2004: art. 87, art. 97, art. 98, art. 99, art. 101, art. 102 alin. (2), art. 104, art. 106, art. 109, art. 117; NCP: art. 188; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, emițând de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma reglementate de art. 87 din același act normativ și întrunește condițiile cele speciale prevăzute de art. 98 din aceeași lege și dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat, ce reglementează regula specialității.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că, din conținutul mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucție nr. 23 din Barcelona (Jusgado de Instruccion 23 de Barcelona), în Dosarul de diligențe preliminare nr. 617/2019 – A din data de 07 noiembrie 2019, rezultă că față de numitul A. a fost emis un mandat național de arestare în vederea judecării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 138 C. pen. spaniol, constând, în esență, în aceea că, în data de 28 iulie 2019 a participat, ca autor, în zona portului Olimpic din Barcelona, la o încăierare între un grup de cetățeni chinezi și un alt grup de cetățeni din Europa de Est care s-a soldat cu moartea numitului B., urmare a politraumatismelor suferite.

Totodată, se constată că faptele expuse mai sus, astfel cum au fost reținute de autoritățile spaniole, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 15 ani, se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 14) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 alin. (2) din același act normativ. De altfel, acestea sunt incriminate și de legea penală română ca infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., și sancționate cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani.

Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin Ordonanța nr. 5112/II/5/2019 din 20 noiembrie 2019, a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (2) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată, reținerea pentru 24 de ore începând cu începând cu data de 20 noiembrie 2019, ora 12:46, și până la data de 21 noiembrie 2019, ora 12:46. Prin Încheierea penală nr. 115/F din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea executării mandatului european de arestare pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 20 noiembrie 2019, până la data de 04 decembrie 2019, inclusiv.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la termenul din 3 decembrie 2019, s-a procedat la audierea numitului A., acesta nefiind de acord cu predarea sa către autoritățile emitente a mandatului, prevalându-se de regula specialității și necontestând identitatea . Cu același prilej, persoana solicitată a precizat că, în caz de predare, se teme de afectarea integrității sale corporale, a sănătății și chiar a vieții de către cetățenii chinezi.

Pe de altă parte, se constată că, prin motivele de contestație, persoana solicitată a învederat că este incident unul din motivele de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că nu are reședința în Spania și nu are nicio legătură cu acest stat.

În acest context, se observă că dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia. Or, în cauză aceste dispoziții nu sunt incidente, de vreme ce mandatul european de arestare nu a fost emis în vederea executării pedepsei, așa cum prevede expres textul de lege invocat, ci a judecății.

Mai mult, se observă că situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. În aceste condiții, se constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.

Deopotrivă, nu pot fi primite nici criticile vizând temeinicia acuzațiilor formulate împotriva persoanei solicitate, asemenea aspecte neputând forma obiectul verificării în procedura de față întrucât constituie atributul organelor judiciare spaniole.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Judecătoria de Instrucție nr. 23 din Barcelona cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea judecării contestatorului, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 117 alin. (2) din același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declarația dată.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 121/F din 3 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Consecințele juridice ale consimțământului la predare. Contestație respinsă ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004) was last modified: iunie 17th, 2021 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.