Maratonul Legal Point 2 cu ocazia Congresului avocaților 2017 – Av. dr. Ion Dragne: Baroul București la Congresul avocaților – Proiecte, teme, solicitări

Cornel Dărvășan: Ne revedem la Legal Point, într-o nouă formulă, într-un nou decor, după cum vedeți, ne bucurăm. În această seară, împreună cu mine se află, ca de obicei, dl Nicolae Cîrstea, președintele trustului editorial Universul Juridic.

Nicolae Cîrstea: Bine v-am regăsit în această casă nouă, într-adevăr. Suntem împreună, de această dată, cu dl decan al Baroului București, dl Ioan Dragne. Bine ați revenit la noi, d-le profesor, d-le decan.

Av. dr. Ion Dragne: Bine v-am găsit. Aveți, într-adevăr, un decor de casă nouă, ca atare vă rog să mă mai invitați.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumim. Cu siguranță.

Cornel Dărvășan: Vă mulțumim pentru că v-ați făcut timp în acest moment al săptămânii Maratonului.

Nicolae Cîrstea: Într-adevăr, avem ediția a II-a a Maratonului Legal Point, cu ocazia desfășurării la sfârșitul acestei săptămâni a Congresului Avocaților, la tradiționala locație Intercontinental București, unde vor fi prezente cele mai importante nume ale avocaturii românești și în deschiderea Congresului Avocaților, nume importante ale sistemului judiciar românesc.

Cornel Dărvășan: D-le decan, cu ce gânduri la acest prim congres al avocaților tematic Avocatul și accesul la justiție?

Av. dr. Ion Dragne: Evident, ca avocat în Baroul București și ca decan al celui mai mare barou al țării, împreună cu cei peste 70 de delegați și membri ai Consiliului Uniunii Naționale, merg cu gânduri bune, cu gânduri de dialog, fiindcă dincolo de orice temă și dincolo de orice ordine de zi, Congresul Avocaților este o întâlnire a tuturor colegilor din profesie, din toată țara, în care luăm pulsul avocaturii. În care, în funcție de ce teme fierbinți sunt în decursul unui an, ne sistematizăm, ne integrăm părerile. Desigur, unde sunt 30.000 de avocați sunt multe opinii, însă reușim să ajungem la un numitor comun, în așa fel încât să finalizăm congresul cu apeluri, cu moțiuni, cu puncte de vedere care, cu bunăvoință, într-o societate normală în care, când vorbește avocatul înseamnă că e democrație, să stea la baza unor măsuri din partea statului. Fiindcă noi nu suntem statul; noi ajutăm statul să-și îndeplinească o funcție esențială – să asigure drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului.

Nicolae Cîrstea: Știu, d-le decan, că au fost diverse consultări în ultimele săptămâni cu colegii avocați pe tema acestui congres. Bănuiesc că sunt deja formulate o serie de proiecte, o serie de teme pe care delegații la Congresul Avocaților 2017 le au din partea colegilor de la Baroul București. Dacă putem intra un pic în detalii.

Av. dr. Ion Dragne: A fost un experiment, mi se pare mie, foarte eficient, în care s-a dorit de către organizatori și a fost o provocare, care, sunt convins, se va lăsa cu un succes, să se meargă la avocații din barouri și nu doar la consilii, fiindcă de multe ori s-a acuzat în decursul timpului faptul că există o oarecare falie între poporul avocat și cei din conducere. Sunteți acolo, sus, nu ne mai știți. Și din acest motiv, prin intermediul barourilor, s-a cerut avocaților ca pe problema aceasta de o mare importanță – accesul la justiție – să-și spună părerea.

Am fost surprins eu, ca decan al Baroului București, a cărui voce este și puternică, este și calificată, să văd că nu au fost așa de mulți avocați care să își rupă din timpul profesional – este adevărat – și să răspundă la chestionarul transmis de Uniune. Prin intermediul baroului am avut în jur de 150 de răspunsuri, după care s-a îmbunătățit modalitatea de comunicare, iar avocații au putut să comunice direct cu aplicația UNBR. Sper să fi crescut numărul pentru această comunicare directă…

Nicolae Cîrstea: Se mai pot face chiar și în acest moment…?

Av. dr. Ion Dragne: Da, nu există niciun fel de limită de timp; nu a fost un chestionar care să fie luat într-un interval de timp. El nu are valoarea – din câte am înțeles – de analiză sociologică, de sondaj de opinie care să fie alterat prin trecerea timpului, motiv pentru care orice părere a avocaților și acum este importantă.

Din feed-back-ul primit și de noi de la UNBR, deja sunt niște concluzii interesante, în care avocații – și aici este frumos că nu doar avocații din București, ci din toată țara – vorbesc despre ce preocupări sunt în opinia lor esențiale, care sunt cauzele pentru care se poate vorbi de o afectare a imaginii profesiei de avocat, ce înseamnă vulnerabilitate – deci lucruri foarte importante, fiindcă ne dau posibilitatea să le discutăm și dacă stă în puterea noastră ca profesie să le remediem. Dacă nu stă în puterea noastră – și multe dintre ele, din nefericire, nu ne sunt la îndemână să le reparăm –, sunt de cerut celor care trebuie să le asigure.

Nicolae Cîrstea: Practic o legătură nemijlocită, prin intermediul acestui chestionar, între organele de conducere ale profesiei și avocatul luat individual, ca societate sau cabinet individual de avocatură.

Av. dr. Ion Dragne: A fost un experiment bun, care are dezavantajul – și după părerea mea, dacă îmbrăcăm totul în cuvinte poleite și nu mai spunem și ce ne doare, suntem festiviști –, am remarcat o constatare, un lucru care m-a afectat, să spun așa, în relația mea și a baroului cu colegii avocați. Le-am trimis pe adresele de e-mail, prin intermediul serviciului administrativ al baroului, pe care-l plătim pentru acest lucru, chestionarul, cu rugămintea de a ne răspunde. Au venit răspunsurile, puține – lucru care să spunem că este explicabil prin faptul că programul avocaților este încărcat, că au diverse presiuni de timp, că mulți dintre ei au agenda făcută în jurul formei de exercitare a profesiei –, însă au fost situații de colegi de-ai noștri care s-au dezabonat de la adresele de e-mail și de la newsletterul baroului, ceea ce mă face să mă întreb unde se văd colegii noștri avocați care au spus „nu mă interesează nimic despre barou”. Sigur, e posibil să fie nevoie ca și baroul să intervină pentru cei care se dezabonează, și atunci vor încerca să găsească foarte repede o cale de comunicare cu baroul.

Nicolae Cîrstea: Și cu siguranță, dacă în timpul și după congres, concluziile la care se va ajunge vor da răspunsuri întrebărilor și solicitărilor avocaților, percepția asupra unui asemenea chestionar și a acestei chestionări și interacțiuni cu baroul ar trebui să crească.

Av. dr. Ion Dragne: Sperăm să aibă un rezultat concret; sperăm ca ai noștri colegi din profesie să citească și să devină mai interesați de modul în care încercăm să gestionăm anumite teme importante. De pildă aici, avocatul și accesul la justiție nu are cum să nu fie o temă importantă, fiindcă, în funcție de cum tragem concluziile, ne dăm seama dacă profesia de avocat este o profesie utilă – pentru că până la urmă ce este avocatul în relația dintre stat și justițiabil? Avocatul este traducătorul, tehnicianul, specialistul care permite dialogul. Și din acest motiv, când vorbim despre utilitatea avocatului, eu le spun justițiabililor că dialogul dintre ei și judecător, dintre ei și procuror, dintre ei și organul de cercetare penală este un dialog al surzilor, fiindcă limbajul juridic are specificul lui. Iar dacă justițiabilul alege să se apere fără să aibă un avocat, riscă să vorbească două limbi diferite. Cu atât mai mult în ipoteza în care accesul la justiție este limitat, dacă nici avocatul nu poate să facă față, cu atât mai greu îi va fi justițiabilului. Cu alte cuvinte, accesul la justiție și avocatul sunt două noțiuni care se leagă într-un mod cu totul organic și în măsura în care noi tragem concluzia că avocatului îi este greu în operațiunea de aducere a justiției lângă justițiabil, indiferent de calitatea pe care o are și indiferent de felul procesului în care este implicat, înseamnă că există o problemă.

Cornel Dărvășan: D-le decan, mă surprinde ceea ce spuneți, pentru că noi chiar trăim niște zile foarte interesante în România – ca să folosesc un cuvânt blând și fad (cuvântul interesant) –, pentru că justiția românească este destul de tulbure în aceste zile și mă surprinde cum e posibil ca avocații dintr-un anumit barou să renunțe la comunicarea oficială cu Uniunea, cu conducerea din zona respectivă. În acest context atât de dificil, în care până și cei mai mari oameni ai Dreptului din România sunt acolo, la limită: să se pronunțe, să nu se pronunțe; să zică, să nu zică. Dl președinte al UNBR, Gh. Florea, spunea: „Procesele se derulează la TV, sub presiunea opiniei publice și, mai nou, conflictele între puterile statului au devenit vedete”. În acest context, care este impactul mediatizării excesive a actului de justiție în general și al avocaturii în special?

Av. dr. Ion Dragne: Să facem o precizare: nu tot ce e mult este și bun. Și din punctul meu de vedere sigur că putem să vedem partea plină, partea frumoasă a situației – justiția este un subiect care se vinde, deci este bun de pus pe burtieră și bun de făcut subiect al dezbaterilor. Asta înseamnă că nu le este indiferent cetățenilor, oamenilor obișnuiți, despre cum merge justiția, însă avem o problemă dacă ne facem o analiză a locului în care trebuie să fie justiția. Cel puțin după umila mea părere, justiția trebuie să fie o activitate continuă, serviciul public al statului, care ia măsuri pentru aplicarea legii. Și aplicarea legii este aceeași și în cauze cu celebrități, și în cauze în care nu sunt celebrități; și în cauze civile, și în cauze penale; și în cauze cu valori considerabile, și în cauzele care au ca obiect o pensie alimentară. Cel puțin pentru copilul care are nevoie de întreținere și cu privire la care părintele cere sume de bani de la debitorul obligat să-l întrețină este la fel de important ca și o acțiune cu o valoare importantă a unei societăți comerciale sau a unei autorități publice. Deci din perspectiva asta spun că justiția ar trebui să fie o activitate continuă, care să nu fie subiect de dezbatere; care să nu fie subiect de este bine sau rău. Pentru că justiția, într-o valoare firească – la Înalta Curte avem o mențiune pe un zid –, este arta binelui, arta echității. Ca atare, nu există justiție rea și justiție bună. Există moduri de a o privi rău sau bine, în funcție de interesul cu care este transformată în subiect de dezbatere.

Din acest motiv nu este, după părerea mea, în interesul nici al justiției, nici al justițiabilului, să avem o problemă permanentă, un subiect arzător „Justiția în România”. Dacă ar fi să mergem așa, toate problemele sunt arzătoare. Ar trebui să existe subiecte la fel de importante: economia în România, sănătatea oamenilor în România… Deci, cu alte cuvinte, nu știu care este mobilul pentru care o activitate pur tehnică, de aplicare a legii – la care avocatul își aduce contribuția din poziția lui, procurorul își aduce contribuția în cauzele penale, de pe poziția lui, iar judecătorul spune: tu ai dreptate –, să stârnească atâta patimă.

Cornel Dărvășan: Vreți să vă spun de ce se întâmplă treaba asta din perspectiva mea?

Av. dr. Ion Dragne: Sigur că nu pot să exclud nici eu explicațiile, însă din punctul meu de vedere nicio explicație nu este atât de bună și nicio rațiune nu este atât de bună încât justiția să fie mutată din locul ei de activitate de asigurare a curățeniei juridice, a ordinii de drept, de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale, să fie mutată în arena cu tigri.

Sigur că puteți să aveți o explicație conjuncturală sau una de lungă durată.

Cornel Dărvășan: Ideea este că justiția este vandabilă, din punct de vedere al ratingului, pentru că se încearcă, într-o oarecare măsură, măcar așa, puțin, o discreditare a ei, dat fiind faptul că unii dintre patronii de media sunt unde sunt, și atunci hai să demonstrăm că și decizia care s-a luat în dreptul lor n-a fost una foarte dreaptă, și atunci, dacă mai găsim câteva de genul ăsta, putem decredibiliza.

Av. dr. Ion Dragne: Dintr-o anumită perspectivă s-ar putea. Nu toate trusturile media au, însă, acești patroni – ca atare ar trebui să vedem că la acele trusturi unde nu există acționari care au probleme penale ar trebui să nu apară subiectul. Deci, cu alte cuvinte, nu știu dacă este completa explicație. Poate să fie o explicație dintr-o anumită secțiune.

Nicolae Cîrstea: D-le decan, chiar dacă au trecut două luni și aproape trei săptămâni din anul 2017, suntem, totuși, la început de an. Care ar fi provocările în acest an 2017 pentru colegii avocați din Baroul București? Știu că anul trecut, astă iarnă, mutarea secției comerciale a Tribunalului București a provocat oarecare probleme colegilor. Drumurile între instanțe sunt dificile, pe de altă parte în București aglomerația pune probleme serioase…

Av. dr. Ion Dragne: Într-adevăr, am avut o provocare la început de an. E vorba de relocarea a două secții ale Tribunalului București într-o clădire dintr-un parc industrial. Nu am identificat acolo un spațiu al avocaților. Ne-am obișnuit – și bună ne-a fost obișnuința până în prezent – ca, cel puțin în București – în țară lucrurile nu sunt la fel de fericite –, să existe un loc al avocaților. A fost, de-a lungul timpului, prilej de negocieri, de creștere a tensiunilor, mai mare, mai mic. La Înalta Curte, de pildă, a fost identificat locul avocaților și s-a acceptat la acea vreme – nu sunt tocmai fericit de ceea ce s-a acceptat –, ca locul avocaților, care era la parter, și unde veneau avocați din toată țara și își lăsau hainele și își foloseau mesele ca birouri, să fie schimbat cu un loc care este un culoar de la mezanin ce servea pentru depozitarea măturilor, ustensilelor de curățenie și a altor asemenea lucruri mărunte. Mă întreb unde or fi acum și dacă nu va trebui să plecăm și din acest spațiu de la Înalta Curte.

Am avut odată un invitat avocat care a ținut morțiș să vadă Înalta Curte și i-am arătat spațiile de lucru din sălile de judecată, de care a fost încântat, spunând că sunt civilizate. M-a întrebat unde este spațiul avocaților și l-am condus. Și mi-a spus: Aici mai e de muncă, mai e de făcut ceva.

La 1 ianuarie 2017 a intrat în funcțiune noua clădire a celor două secții. Nu era un spațiu al avocaților. Am cerut lămuriri într-un dialog foarte deschis cu conducerea Tribunalului București și mi s-a spus că Ministerul Justiției, care a organizat procedura, a spus că, potrivit restricțiilor și constrângerilor legate de utilizarea banilor publici, nu pot asigura decât spațiul pentru magistrați și pentru personalul instanțelor, iar avocații nefiind asimilați personalului instanțelor, nu li se poate asigura acest spațiu. Am cerut miniștrii de Justiție succesivi sprijin să identificăm o modalitate de a rezolva problema. Până acum n-am primit niciun răspuns la solicitările pe care le-am făcut pentru dialog. Există un spațiu nu tocmai potrivit, cu alte cuvinte – stați foarte frumos în noua locație –, spațiul de la Tribunal din parcul respectiv industrial e un culoar lung, care nu poate fi folosit și apoi sunt două încăperi, dar până una-alta ar fi fost bun, numai că trebuie să îl plătim. Și asta dincolo de faptul că ar crește contribuțiile profesionale ale avocaților, cu consecința ca avocații care nu lucrează în Civil întreabă: Dar de ce să fie nevoie neapărat să închiriem? Dar de ce nu mai cereți la Ministerul Justiției sau la Tribunal? În afară de această plată, să se pună problema dacă nu cumva celelalte spații ar trebui, și ele, să fie asigurate contra cost de către barou și de către avocați. Și din punctul acesta de vedere e nevoie de bună credință, să se citească textul în cheia – cum se spune mai nou… Legea 51/1995 spune că Ministerul Justiției are obligația să asigure spații pentru avocați la instanțele de judecată. Și de aici sunt cele două variante: nu putem să asigurăm gratuit, fiindcă nu scrie textul „gratuit”; nu putem să asigurăm decât pe banii avocaților. Sau, dimpotrivă, putem să asigurăm gratuit. Funcțiunea, în finalitatea acestui text de lege este de a se permite desfășurarea activității avocaților, care nu se face contra cost. Înțeleg că urmează să se limiteze accesul avocaților – și pentru că vorbim despre accesul la justiție, o să fie o limitare și fizică a accesului la instanță, pentru că o să fie accesul în respectivul parc industrial cu cartelă. Plătești, intri; nu plătești, nu intri.

Și am avut o întâlnire cu decanul Baroului din Paris, ocazie cu care am semnat, în cursul anului trecut, un nou acord de colaborare, în care explica de ce continuă să folosească spațiile din incinta Curții de Casație, în condițiile în care au un spațiu absolut remarcabil la câteva zeci de metri. Și decanul din Paris a spus: Pentru că avocații au fost cei care la Revoluția Franceză au fost chemați să-i apere pe judecători. Locul avocaților este în Curte.

Deci, din acest motiv nu cred că trebuie să fie reinventat un mecanism pentru care în perioada interbelică UNBR – Uniunea Avocaților și Baroul București – erau în Curtea de Apel și nimeni nu și-a pus problema dacă au un temei să stea sau nu. Întâmplător sunt chiar drepturi de proprietate acolo. Dar observați, vă rog, cum tinde să evolueze gândirea în așa fel încât ceea ce este astăzi clar și nediscutabil, mâine poate să fie subiect de dezbatere. Și, din nefericire, este o involuție în relația justițiabilului cu justiția, din motive care țin de stat, nu de justiție. Justiția este serviciul public, bun –dacă-l face statul sunt toate meritele statului; mai puțin bun – sunt toate criticile la adresa statului. Și așa am fost învățați când am analizat justiția ca serviciu public. Este monopolul statului – trebuie să-l asigure.

Și din perspectiva asta ziceam eu că involuțiile în privința asigurării accesului la justiție sunt nu doar specific românești, ci e o criză extinsă; și doi la mână – se văd în ultimul timp, sunt tot mai vizibile. Ceea ce în 2005, 2007, 2008 era drept și libertate nepus în discuție de nimeni, în prezent poate să fie pus în discuție. Și aici sunt elementele de analiză mai de substanță a ceea ce înseamnă justiția, dincolo de interesele unor oameni care vor să focalizeze, într-adevăr, atenția cu lumini stridente pe justiție și pe avocat, ca persoană calificată implicată în actul de justiție, dintr-un anumit punct de vedere.

Cornel Dărvășan: D-le avocat, Consiliul Baroului București, întrunit în ședința din 14 martie, a constatat că au fost transmise relativ puține poziții ale avocaților, în special cu privire la problemele referitoare la accesul la justiție în procesul penal. Există o reticență sau o neglijență? Cum o vedeți dumneavoastră?

Av. dr. Ion Dragne: Am încercat să o explic prin programul încărcat al avocaților. Vedeți că sunt și eu, așa, un pic atent să protejez profesia din care fac parte, însă trebuie să vorbesc cât se poate de sincer: Nu cred că un program atât de încărcat a împiedicat 9.850 de avocați să dea răspunsul la un chestionar care nu lua mai mult de 10 minute. Și acel motiv zic eu că nu e doar programul încărcat; e vorba de impresia că părerea noastră nu contează. Și când ajungem la această concluzie – oricum tot ce zic eu nu contează – e dramatic și depresiv. Se creează un dialog mare și trebuie mult de muncă pentru a face dialog.

Cornel Dărvășan: Deci din 10.000 vreo 200-300?

Av. dr. Ion Dragne: Bănuiesc că la nivel de țară or să fie în jur de 300 de oameni – nu știu, nu sunt cifrele actualizate.

Nicolae Cîrstea: Bine, este explicabil și prin faptul că este pentru prima dată. Această legătură este la început…

Av. dr. Ion Dragne: E reluarea unei tradiții. Înțeleg că înainte să particip eu la congres, prin 2007 au existat congrese tematice. Avocații poate n-au experiența răspunsului la chestionare. Oricum, ca să revin în pantofii de decan al Baroului București, tot avocații din București au dat cele mai multe răspunsuri, asta este cert. Respectând proporția, concluziile sunt mai degrabă pe București.

Cornel Dărvășan: Ați vorbit despre activitatea foarte intensă a avocatului. Probabil că sunt foarte mulți avocați care au activitate intensă. Dar, în contrast cu lucrul acesta, există o tendință despre care se vorbește din ce în ce mai mult în avocatură, și anume pauperizarea avocaturii; avocați din ce în ce mai săraci, din ce în ce mai puțin solicitați. Cum vedeți această problemă?

Av. dr. Ion Dragne: O să vă povestesc un dialog între un coleg avocat din Baroul București și un avocat din afara României. Colegul membru al consiliului Baroului a fost întrebat de respectivul avocat străin: Poate facem o conlucrare, o colaborare, un parteneriat? Iar colegul meu a spus: „Da, hai să mai așteptăm un pic, să treacă și efectele crizei ăsteia – era momentul 2013-2014 – și discutăm”. La care avocatul din baroul străin a spus: „Care criză, că a trecut?”.

Părerea mea e că ar fi trebuit deja să nu mai vorbim despre efectele crizei din 2009-2012, fiindcă între timp ar fi trebuit să se mai așeze lucrurile. Drept este că s-a mai redus accesul la clientelă, cel puțin din ce am văzut eu, prin reducerea numărului de cauze. Vă mărturisesc că am văzut la mai multe instanțe, la care înainte se afișau liste de 200 de cauze pe complet, am văzut mai puține cauze. Există acum și proceduri jurisdicționale extrajudiciare, prin care oamenii se pot înțelege în afara justiției. Sigur că o să se poată vorbi de o restabilire a veniturilor avocaților în momentul în care cei care plătesc – și aici, din nefericire, în niciun caz nu-l am în vedere pe cel mai rău-platnic, care este statul, mă refer la justițiabil, la clienți – vor avea resurse pentru a-și permite raționamentul că un avocat este indispensabil în viața lor, astfel încât să facă parte din serviciile necesare, ca și medicul, ca și arhitectul, ca și vânzătorul, ca și funcționarul de la primărie care îi dă autorizația.

Nicolae Cîrstea: Și că e bine ca acesta să intervină pe parcurs ce se construiește o relație comercială, decât ulterior.

Av. dr. Ion Dragne: Exact. E o problemă de cultură. Fiindcă uitați-vă un pic la marea materie a clauzelor abuzive. A fost subiect la modă. Nu am văzut ca un justițiabil care a încheiat contractul să fi spus: „Am avut un avocat, am cerut asistență, am fost și bancherul a refuzat să negocieze orice”. Pentru că nu a fost. Oamenii merg, ca regulă, și spun: „Astea-s condițiile care mi se oferă”. Întâmplător am observat că e posibil ca pe calea negocierii să obții o schimbare în condiții care par la început a fi prestabilite. Din motivul ăsta e o problemă, din nou repet, și de cultură, de educație, de progres. În România, de pildă, se vorbește foarte puțin despre asigurarea de litigii. Cunoașteți că există asigurare pentru orice fel de proces în țări europene în care se plătesc avocații de către asigurător. Mă întreb cât de vandabil ar fi un astfel de produs pe piață. Din cauza asta spun că, până când poziția avocatului nu este bine conturată – nu ca profitorul, nu ca cel care te fură, nu ca cel care te trădează sau este asociat corupției. S-a format o astfel de percepție în anumite zone. Până când avocatul nu este pus pe locul său de profesionist care ajută omul… Avocatul e indispensabil legat de drepturi și libertăți fundamentale. Pentru că de partea cealaltă există avocatul statului. Și ca atare bine își face atribuțiile avocatul statului, procurorul, în cauzele penale; avocatul nu are cum să fie decât de partea drepturilor și libertăților fundamentale. Și din acest motiv n-o să văd un avocat că protestează împotriva unei legi care mărește drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului.

Când o să ajungem să avem o percepere a avocatului ca fiind un lucru util și bun în societatea românească, atunci o să avem un mai bun dialog și o creștere a veniturilor probabil și pentru avocați.

Am văzut pauperizarea. Avem în continuare un număr mare de avocați care îșiplătesc cu oarecare întârziere contribuțiile profesionale și, din păcate, avem un număr mare de avocați care sunt, cumva, într-o mare măsură dependenți de asistența judiciară în materie penală.

Nicolae Cîrstea: Voiam să ajungem și aici. Sunt câteva barouri în țară care au rezolvat acest aleatoriu care intervine – sau nu – în aceste oficii care se acordă. Cum se întâmplă lucrurile la Baroul București? Ați preluat acum doi ani acest mandat. Cum erau acum doi ani? Ce s-a întâmplat între timp?

Av. dr. Ion Dragne: Sunt din 2007 în Consiliul Baroului și știu că o temă importantă în discuțiile din fiecare ședință o reprezenta modul în care se repartizau delegațiile de reprezentare în cauzele penale și eventualele diferențe de venituri între avocați. Prin 2009, unul dintre membrii consiliului Baroului București, Mihai Ciobanu, specializat în practica penală – și din acest motiv un avantaj față de cei care lucrează în Civil –, a redactat și a propus un regulament, care a mers pe principiul repartizării ciclice și, pe cât posibil, a ajungerii la un nivel de venituri sensibil egale. A fost rezolvată problema, nu mai există discrepanțe între venituri de un anumit volum care să justifice nemulțumirile legitime ale oamenilor, însă ele sunt minime; sunt mici; sunt, după părerea mea, derizorii. Ca atare, îi îndemn pe toți colegii mei avocați care lucrează la asistența judiciară, nu să renunțe – fiindcă până la urmă este o activitate utilă și statului, și funcției avocaturii –, ci să încerce să completeze veniturile pe care le obțin din avocatură de la justițiabilul privat; nu de la cel mai rău-platnic și cel mai derizoriu plătitor al serviciilor avocațiale, statul român.

Nicolae Cîrstea: Pe agenda congresului avocaților și anul trecut știu că a fost această chestiune a unui protocol între Ministerul Justiției și UNBR. Cum au evoluat lucrurile la nivelul Baroului București? De ce este statul atât de rău platnic? Sunt întârzieri foarte mari în aceste plăți?

Av. dr. Ion Dragne: Nu sunt atât întârzierile – sau reglementat într-o oarecare măsură, are loc și o activitate firească de comunicare a referatelor pe baza confirmării de la instanță, de la procuror. Nu există limită absolută, un moment imediat în care trebuie să se plătească, și e de înțeles. Baroul București, fiindcă există un fel de fond de rezervă, întotdeauna încercăm, pe cât posibil, la colegii care au nevoi, să le dăm, cumva, înainte sumele respective. Problema care se pune este de resurse limitate. Statul spune, prin FIF, că nu sunt bani mai mulți. Și atunci, ajungem la situații jenante în care, după o muncă de 5 ani de zile un avocat primește suma de 30 de lei, 50 de lei, 80 de lei, 100 de lei, 150 de lei; iar în cazul în care au ghinionul să le fie evaluată munca cu o prea mare acribie, se ajunge la o situație jenantă, cum am observat într-un referat – o instanță de judecată îi acordase unui avocat care fusese menținut în proces, deși venise avocatul cu mandat… Există regulă: Împuternicirea dată de stat, de barou pentru avocatul din oficiu încetează în momentul în care se prezintă avocatul ales; pentru că aceasta este regula. Subsidiarul, apărarea, dacă omul nu-și permite, încetează în momentul în care omul își permite.

În situația pe care am analizat-o noi – și a fost una bulversantă din perspectiva aprecierii muncii avocatului –, acel avocat menținut în cauză, deci care avea obligația să se prezinte la fiecare termen împreună cu avocatul ales și să nu spună nimic, dar trebuia să fie menținut, a primit suma de 6 lei, prin încheiere a instanței de judecată. Sigur că te întrebi atunci dacă 6 lei a dispus instanța, care a fost valoarea pe care a pus-o pe concluziile respectivului avocat? 6 lei primești, de 6 lei vorbești.

Motivul ăsta, pe lângă faptul că statul trebuie să plătească onest, cu resurse adecvate, munca avocatului, trebuie ca și cel care în final apreciază activitatea avocatului, de la înălțimea scaunului său, să aibă niște margini de apreciere mai rezonabile și ca de la profesionist la profesionist.

Cornel Dărvășan: Zilele Baroului București au devenit o tradiție. Se organizează conferințe, vizite ale studenților la Baroul București. Care sunt planurile și perspectivele anului în curs?

Av. dr. Ion Dragne: Am avut anul trecut o aniversare frumoasă. Am avut o locație generoasă, la Palatul Parlamentului; am avut invitați de soi; și am avut niște dezbateri chiar interesante. N-am avut suficienți participanți. Și, din nou, îi rog pe colegi, în măsura în care doresc să se simtă mândri că fac parte dintr-o profesie bună, să participe. Avem o adunare a avocaților în 22 aprilie 2017. Sigur că nu sunt temele fundamentale, deși ar putea să fie: „Unde ne vedem peste 5 ani, Baroul București, dacă se vor întâmpla câteva mutații în legislațiile profesiei?”. Avem și anul ăsta preconizată o adunare, o zi a Baroului București, în ultima sâmbătă a lui septembrie – sunteți invitați – și sunt convins că vom avea mai mulți avocați. Vom avea și parte de dezbatere științifică și profesională, vom avea și parte de distracție, așa cum stă bine unui corp profesional tânăr.

Avem preconizată o activitate bună – și sunt convins că va mai aduce din colegii noștri – la adunarea avocaților vrem să încheiem un parteneriat cu Crucea Roșie pentru a dona sânge sub sloganul, frumos: „Și avocații au inimi”. Și, de asemenea, ne gândim dacă putem să ieșim, din nou, comunitatea din care facem parte, din marea familie a Bucureștiului, să facem un cros al avocaților și să beneficiem de suportul unor sponsori care să ne permită să dăm din ceea ce primim, mai departe, către ori copii defavorizați, ori seniori avocați care au nevoie de un pic de ajutor.

În rest, legături bune cu toată componenta, să spun așa, vieții universitare, juridice. Veniți, vă rog, să ne filmați când avem porțile deschise; încercăm să arătăm tinerilor, elevilor, că avocatul e un lucru bun în viața omului. Încercăm să aducem și să mergem la colegii avocați străini, pentru că primim și dăm informații interesante. De pildă, nu reușesc – și va trebui să o fac până la urmă – să conving colegii că, dacă toți am negocia cu un prestator de servicii al avocaților într-o anumită zonă, am putea să obținem condiții care se dau unei mari mase. Suntem 10.000 de oameni. Îmi povestea o colegă care este avocat și în Baroul Paris și în Baroul București, că nu-și poate închipui cum de plătește o poliță de asigurare de răspundere profesională de 10 sau de 100 de ori mai mare decât în Baroul Paris, în Baroul București. Pentru simplul motiv că în Baroul Paris a venit baroul și a spus: „Iată, pot să-ți prezint acest serviciu pentru toți avocații mei, ca atare fă o propunere care să-i atragă. Dacă nu, nu o să fii tu cel cu care o să fac parteneriatul”.

Nicolae Cîrstea: Și a funcționat.

Av. dr. Ion Dragne: Da. Va trebui să funcționeze.

Nicolae Cîrstea: D-le decan, suntem la finalul emisiunii. O ultimă întrebare către dumneavoastră: îmi amintesc că la începutul mandatului și pe parcursul primului an, chiar și a celui de-al doilea an, au fost diverse întruniri, diverse discuții în legătură cu restanțele, s-a încercat o mobilizare a colegilor pentru a fi la zi. Cum se întâmplă lucrurile în acest moment? Ați reușit să depășiți faza la care erau foarte mulți restanțieri?

Cornel Dărvășan: Am înțeles că ați introdus o nouă modalitate, în online.

Av. dr. Ion Dragne: Era un pic arhaic. Oamenii trebuiau să vină, să-și plătească contribuțiile profesionale – și aici, când vorbim despre contribuțiile profesionale trebuie să le împărțim în două: contribuția fixă, la bugetul Baroului, care este modică, de 7 euro pe lună pentru avocatul definitiv și 2,80 euro pentru avocatul stagiar – din asta trăiește Baroul; și contribuția la fondul de pensii. Avocații sunt și contributori la propriul sistem de pensii, ceea ce ne permite să fim mândri când spunem: „Suntem independenți; nu depindem de stat nici sub aspectul acesta”. Și oamenii veneau cu sumele de bani în numerar, nu exista sistemul de plată cu cardul. Cu ajutorul și cu colaborarea filialei București a Casei de Asigurări – nu a existat niciun fel de rezervă, am reușit să avem plata cu cardul și acum se poate plăti inclusiv print-o aplicație pe internet cu o bancă parteneră.

Am rugat colegii să achite contribuțiile profesionale ca să putem să facem față la cheltuielile curente. A fost un maraton ca să reușim să intrăm în contact cu unii dintre ei, care erau avocați peste hotare, rămăseseră și în Baroul București, pentru că era bine să fii în două barouri; am ajuns la o sută și ceva de avocați care mai erau restanțieri, am fost nevoiți să decidem în consiliu suspendarea. Lucrurile au decurs normal, am spus: „În fine, am rezolvat ceva, oamenii au intrat în această linie”. Acum suntem vreo mie și ceva. Sigur, la Baroul București, care are peste 10.000 de avocați, reprezintă sub 10 %. Dar se creează un sentiment de frustrare al celor care plătesc. Eu îmi plătesc contribuțiile în mod rezonabil și regulat, de ce nu iei măsuri împotriva celuilalt? Le vom face încet, încet.

Cornel Dărvășan: D-le decan, vă mulțumim foarte mult pentru prezența în emisiunea noastră.

Av. dr. Ion Dragne: Vă mulțumesc eu și vă aștept cu noi invitații, mai ales că aveți o locație splendidă.

Nicolae Cîrstea: Ne vedem, doamnelor și domnilor, mâine seară, împreună cu președintele Casei de Asigurări a Avocaților, dl Florin Petroșel, care cred că are multe subiecte…

Cornel Dărvășan: Și de ce să n-o spunem că este deja un prieten al emisiunii noastre și ne bucurăm de aceasta.

Nicolae Cîrstea: Așa este. Nu numai la congresul Avocaților, dar în general, la subiecte care privesc profesia, asigurarea avocaților, Casa de Asigurări a Avocaților – naște subiecte interesante de discuție.

Cornel Dărvășan: Săptămâna aceasta în fiecare zi, până vineri, de la ora 17, Legal Point în direct, pe universuljuridic.ro și pe pagina noastră de Facebook. Sunt Cornel Dărvășan și vă mulțumesc pentru atenție. La revedere!

Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Astfel, cu ocazia Congresului avocaților 2017 organizăm Maratonul Legal Point 2.

Luni, 20 martie 2017, începând cu ora 17:00, a avut loc prima emisiune TV „Legal Point” din seria „Maratonul Legal Point 2”, pe canalul „UJ-TV”, găzduit de portalul universuljuridic.ro

Având în vedere că tema congresului este „Avocatul și accesul la justiție”, realizatorii emisiunii, Cornel Dărvășan și Nicolae Cîrstea, au adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, un invitat special: av. dr. Ion Dragne, Decanul Baroului București.

Tema emisiunii a fost „Baroul București la Congresul avocaților – Proiecte, teme, solicitări”.

Au fost abordate următoarele subiecte:
– Proiectele pe anul 2017 ale Baroului București;
– Așteptările în urma Congresului Avocaților 2017;
– Practica neunitară în materia ajutorului judiciar gratuit;
– Pauperizarea avocaturii;
– Plata contribuțiilor profesionale;
– Colaborări instituționale ale Baroului București;
– Mediatizarea excesivă a actului de justiție, în general, și a avocaturii, în special.

Maratonul Legal Point 2, cu o frecvență zilnică, în perioada 20-24 martie 2017, va fi transmis în direct pe www.universuljuridic.ro.