Maratonul Legal Point 2 cu ocazia Congresului avocaților 2017 – av. Cristian Domocoș, av dr. Sergiu Stănilă, av. Anca Nicchi, av. Bogdan Ilea: Despre frumusețea și provocările avocaturii

22 mart. 2017
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 948

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Cornel Dărvășan: Bună seara, doamnelor și domnilor, bine v-am regăsit la maratonul Legal Point. Sunt Cornel Dărvășan și în această seară împreună cu noi avem privilegiul să fie patru dintre decanii barourilor din diferite zone ale țării. Dl avocat Cristian Domocoș, decanul Baroului Bihor – bună seara, bine ați venit!

Av. Cristian Domocoș: Bună seara, bine v-am găsit!

Cornel Dărvășan: Dl- avocat Sergiu Stănilă, decanul Baroului Timiș. Bună seara, bine ați venit d-le decan! D-na avocat Anca Nicchi, decanul Baroului Harghita. Bine ați venit! Și dl avocat Bogdan Ilea, decanul Baroului Sălaj. Bună seara, domnule decan.
V-am invitat în această seară pentru că este prima zi a Congresul Avocaților din toată țara la București și avem o provocare pentru dumneavoastră. Din punctul dumneavoastră de vedere care este frumusețea avocaturii? Să începem cu d-na decan.

Av. Anca Nicchi: Frumusețea avocaturii: pasiunea, noutatea, trăirile pe care le are orice avocat în momentul în care practică această profesie. Spun că e printre puținele profesii care generează o provocare și cu privire la care totdeauna te confrunți cu un element de noutate, nu există o motonie, există o dorință de cunoaștere, de a te perfecționa.

Cornel Dărvășan: Am înțeles. Domnilor… Din punctul de vedere al dumneavoastră.

Av. Bogdan Ilea: În ceea ce mă privește, aș face o paralelă între avocatură și viață, pentru că noi, ca avocați, ne întâlnim cu foarte multe situații, în general tensionate din viața oamenilor, din viața clienților pe care-i reprezentăm și de multe ori avem posibilitatea sau poate uneori accidental, să ne impersonăm cu aceștia și să simțim trăirile pozitive sau negative ale justițiabililor pe care-i reprezentăm sau îi asistăm în diverse faze procesuale sau în diverse tipuri de litigii. Chiar dacă uneori aceste aspecte ale vieții noastre de avocat nu sunt plăcute, nu sunt liniștite – sunt, dimpotrivă, stresante sau impresionante –, per ansamblu cred că și aceste aspecte contribuie la frumusețea profesiei pe care noi o practicăm.

Av. dr. Sergiu Stănilă: Am să încerc să fiu mai concis, având în vedere și timpul pe care-l avem la dispoziție. Cred că frumusețea profesiei de avocat evident că poate fi definită în foarte multe feluri și putem avea în vedere foarte multe argumente ca să ajungem la o asemenea concluzie; însă cred că posibilitatea de a motiva și de a susține două opinii contrare, faptul că libertatea de exprimare – poate dacă n-ar fi atâtea chingi legislative am putea vorbi chiar de o libertate deplină – cred că sunt două ingrediente principale în funcție de care putem să calificăm profesia de avocat, viața de avocat ca fiind într-adevăr foarte frumoasă. De altfel opinia cred că este unanimă, de vreme ce ne-am ales cu toții această profesie.
Av. Cristian Domocoș: Da, cred că s-a spus aproape tot. Mai pot adăuga satisfacția de a fi în prima linie a frontului, satisfacția de a vedea fericirea clientului atunci când a rezolvat problema, dar și, poate, de a învăța din fericirea de a ne perfecționa, de a căuta să rezolvăm problemele oamenilor atunci când vedem că de multe ori sistemul, și la nivel juridic, chingile de care vorbea clientul nostru, tinde să-l defavorizeze pe justițiabil, în fond.

Cornel Dărvășan: Profesia aceasta este într-o continuă schimbare, într-o continuă creștere, să zicem. Cam cât de mult s-a schimbat examenul de admitere în profesie de când ați intrat dumneavoastră în avocatură și până acum?

Av. Anca Nicchi: S-a schimbat foarte mult, aș putea spune. Poate la început nivelul era altul; la ora actuală avem un nivel, spun eu, foarte înalt, raportat la subiectele care sunt la examen, raportat la modalitatea în care este organizat acest examen. Din punctul meu de vedere s-a schimbat și nu vreau să afirm că e un examen ușor, cu siguranță, însă are un nivel corespunzător la ora actuală. Există o schimbare. În plus, ceea ce este esențial, începe să se pună accent pe probleme și practice, nu doar teoretice.

Cornel Dărvășan: Domnilor…

Av. Bogdan Ilea: Când am dat eu examenul de admitere în avocatură, am dat examenul în fața consiliului baroului. Într-adevăr, au fost examene scrise și orale, însă cred că nivelul la care în prezent s-a ajuns oferă – nu o mai bună respectabilitate acestui examen, însă îl face să nu fie cu nimic mai prejos decât examenul de admitere la INM, dacă e să facem o comparație, lucru care este stresant, poate, pentru candidații la admiterea în profesia de avocat, dar unul dintre efectele acestui grad de dificultate al acestui examen este acela că nu se mai poate discuta de diferențe de calități sau de cunoștințe între candidații la magistratură și candidații la avocatură. Și cred că acesta este unul dintre obiectivele atinse de către conducerea UNBR și de către conducerea INPPA, central în acest sens.

Av. Cristian Domocoș: Pe de altă parte, cred eu că și în corectura lucrărilor modalitatea pentru care s-a optat la acest moment a fost de natură să înlăture subiectivismul, pe de o parte, iar pe de altă parte poate și diferențele dintre diverse școli de Drept. Modul de redactare a subiectelor și modul de corectare înlătură orice notă de subiectivism sau de favorizare/defavorizare.

Cornel Dărvășan: Acesta este un lucru bun – mai ales corectura și testul.

Av. dr. Sergiu Stănilă: Dacă mă raportez la momentul la care am intrat eu în profesia de avocat, firește că schimbarea este una de 180 de grade. Intrarea mea în profesia de avocat s-a realizat în urma unui interviu susținut în fața consiliului baroului – nu l-aș putea numi examen. Evident, la acel moment exista un examen foarte dur, foarte dificil de admitere la facultatea de Drept, ceea ce astăzi nu se mai întâmplă. Însă actuala formă de examinare a candidaților care își doresc să acceadă în profesia de avocat și eu o apreciez ca fiind una foarte eficientă, chiar dacă examenul este relativ dificil – chiar foarte dificil –, de multe ori modalitatea de cuantificare a rezultatului este mult mai greoaie decât examenul de admitere în profesia de magistrat. În profesia de avocat știm că pentru a putea accede este nevoie de un punctaj minim la fiecare disciplină, condiție pe care nu o regăsim la examenul de admitere la INM.

Av. Bogdan Ilea: Este foarte bine atinsă remarca colegului meu. Privit retrospectiv era mai simplu examenul de admitere în avocatură, dar în vremurile acelea festivitățile de absolvire ale facultăților de Drept nu se țineau pe stadioane; se țineau în săli cu dimensiuni și capacități rezonabile. erau mai puțin studenți care intrau la Drept și erau și mai puțin studenți care finalizau facultatea de Drept în 4 ani – lucru care acum, din păcate, este mai rar întâlnit.

Cornel Dărvășan: Studenții de astăzi sunt avocații de mâine – este clar lucrul acesta. De aceea aș vrea să sintetizați puțin câteva idei și să dați niște sfaturi unor studenți care pot să ne urmărească în acest moment, cu privire la admiterea în barou; cât și cu privire la viitoarea carieră. Câteva probleme referitoare la examenul de admitere în avocatură. Ce ați putea să le spuneți, ca o esență a lucrurilor?

Av. dr. Sergiu Stănilă: În primul rând trebuie să fie foarte bine pregătiți; să aibă un bagaj de cunoștințe foarte bine fundamentat pentru că examenul, chiar dacă are și o perspectivă practică, este unul aproape eminamente teoretic. Și pentru a-l putea promova trebuie să fie foarte bine pregătiți. Apoi, odată promovat acest examen, evident că urmează să profeseze efectiv ca avocați, să știe să asculte, să nu aibă un standard foarte ridicat, pentru că orice muncă, în orice profesie și în special în avocatura de astăzi se începe de jos. Să fie dispuși la efort fizic și intelectual; și să se perfecționeze permanent, atât personal, cât și prin intermediul mijloacelor și pârghiilor pe care UNBR, INPPA , barourile – le pun la dispoziție tinerilor avocați.

Av. Anca Nicchi: Cu siguranță trebuie să aibă vocație pentru a fi avocat, din punctul meu de vedere, și trebuie să vezi puțin mai departe, pentru că avocatura este o profesie frumoasă – din punctul meu de vedere cea mai frumoasă, pentru că asta fac –, dar presupune și multe greutăți. Și raportat la viața ta personală, la ceea ce înseamnă muncă foarte multă, deplasări – pentru că marea majoritate a județelor aparțin de alte curți de apel. Presupune deplasări, presupune implicare, presupune multă trăire, pasiune, dorință de a te perfecționa continuu – care este un lucru esențial –, mai ales prin prisma faptului că legislația, la ora actuală, în România este în continuă schimbare. Deci asta înseamnă ca tu să studiezi temeinic și să faci lucrul ăsta zilnic.
Avem și beneficii, avem și plăcerea de a fi avocat, însă, cu siguranță, avem și greutățile cu care ne vom confrunta pe parcursul profesiei noastre.

Av. Cristian Domocoș: Și poate n-ar fi lipsit de importanță să se gândească bine când își aleg profesia, să nu intre în avocatură cu imaginea creată de filmele americane. Poate ca studenți, prin intermediul asociațiilor studențești, ar fi bine să ia contact cu munca avocaților, să facă practică în cabinetele de avocatură, să meargă pe la instanțe, să vadă concret ce înseamnă să fii avocat, astfel încât să nu trăiască o mare deziluzie în momentul în care vor intra în profesia noastră.

Av. Bogdan Ilea: Într-adevăr, privit de la distanță orice peisaj este frumos. Cum spuneau distinșii mei colegi, profesia trebuie privită în ansamblu și în amănunt; și asta din timpul facultății, fie prin stagii de practică la cabinete sau societăți de avocatură, fie prin stagii de practică – de ce nu – în interiorul instanțelor de judecată sau, în paralel, prin introducerea unor cursuri de clinică juridică. În acest fel candidații, dintre studenți, la profesia de avocați, care își doresc acest lucru, vor putea să analizeze, pe lângă clișeele prezentate în anumite filme americane – cum spunea colegul meu – și inconvenientele, durerile și frământările de zi cu zi.

Cornel Dărvășan: Adevărul e că sunt frumoase filmele acelea americane, când pledează avocatul în fața juriului…

Av. Bogdan Ilea: Sunt frumoase tocmai pentru că privesc de la distanță profesia. Și, privit de la distanță, un avocat cu un costum de calitate, cu un ceas frumos pe mână și coborând dintr-o familie la fel de actuală arată bine. Însă nimeni nu arată în filme, în realitate, munca acelui avocat – de unde a început, ce sacrificii a făcut, în plan personal, în plan familial ș.a.m.d., pentru a ajunge la acel succes.

Cornel Dărvășan: Ați vorbit despre examenul acesta de intrare în avocatură, despre faptul că sunt niște grile care îți permit să evaluezi foarte corect, fără subiectivism. Totuși, considerați că mai sunt lucruri care ar trebui îmbunătățite în ceea ce privește acest examen de admitere în avocatură? Aveți câteva idei de îmbunătățire ale acestui examen?

Av. Anca Nicchi: Probabil introducerea unei probe orale, pentru că în profesia de avocat eu spun că oralitatea joacă un rol esențial. Și consider că ar fi necesară introducerea acelei probe orale. Nu știu dacă țineți minte, cu siguranță a fost o perioadă în care exista și acest examen oral. Nu era doar examen scris, ci exista și un examen oral. Și eu cred că ar fi relevant, pentru a putea examina în concret persoana care candidează ca avocat. În rest, eu spun că standardele sunt foarte bune la acest moment și că se organizează un examen de calitate. Deci cu siguranță.

Cornel Dărvășan: Militați și pentru o probă orală. Să cunoști candidatul, să vezi postura lui, să vezi reacția… Poate să fie un tip extraordinar la teorie, dar la practică să nu poată să lege două vorbe. Și te trezești cu el ca o povară.

Av. Anca Nicchi: ȘI contează foarte mult și modalitatea în care acea persoană gândește. De ce? În momentul în care noi am introdus niște teste-grilă – pentru că examenul la ora actuală este organizat pe baza unor teste-grilă. Prea puțin poți să înțelegi modalitatea în care privește persoana din fața ta, logica juridică a persoanei din fața ta, modalitatea în care înțelege să se exprime, ceea ce-ți transmite… Eu cred că ar fi necesară introducerea unei probe orale.

Av. dr. Sergiu Stănilă: Discutam, în cursul acestei dimineți, cu colegul meu Bogdan, despre una dintre măsurile care ar putea fi avute în vedere de UNBR, și îl las pe el să o susțină, pentru că a fost ideea lui, referitor la numărul de locuri pe fiecare barou în parte. Și după aceea am să completez și eu.

Av. Bogdan Ilea: Într-adevăr, ceea ce discutam dimineață era o idee pe care încerc să o implementez, să o popularizez în rândul colegilor din consiliul UNBR, respectiv aceea de a încuraja tinerii candidați la barou să aleagă și alte barouri în afara celor din zonele curților de apel – barourile mari, consacrate – București, Cluj, Timișoara, Bihor, Iași, Constanța ș.a.m.d. Pentru că există o piață ofertantă a avocaturii și în județele mici sau care pot părea neînsemnate. Și cred că parte din viitorul avocaturii pledante, de bară, poate fi asigurat prin regândirea filosofiei de admitere în profesie, astfel încât să se aloce un număr de locuri fiecărui barou, fie că este mic, mijlociu sau mare, astfel încât la sfârșitul terminării perioadei de stagiu, tânărul avocat să intre într-o apă nu foarte adâncă. Pentru că piața mare a avocaturii are jucători la fel de mari; și-i va fi imposibil unui tânăr debutant în profesie să facă față unor nume titrate în avocatură, la fel cum, atunci când îți propui să faci o carieră în box nu intri în primul meci în ring cu deținătorul centurii la respectiva categorie, dacă vrei să ai o carieră de viitor.
Cam asta discutam cu colegii mei. Este una dintre ideile pe care le am, o viziune a mea, proprie, în legătură cu nevoile de viitor ale profesiei. Și cred că preluarea de către UNBR și promovarea acestei idei nu este – cum am auzit printre contraopinenții mei că ar fi – o idee retrogradă și din altă epocă. Este, dimpotrivă, o idee care a fost fructificată în alte profesii juridice și care le asigură oarecare echilibrare a pieței serviciilor pe care le oferă. Și cred că și avocatura ar putea să preia acest model.

Cornel Dărvășan: Foarte interesant.

Av. dr. Sergiu Stănilă: Și eu susțin această idee. Discutam, cum vă spuneam, și în cursul acestei dimineți cu colegii mei pe această temă. Cred că principalul contraargument al celor care se opun acestei idei îl reprezintă caracterul de profesie liberală al profesiei de avocat. Din punctul meu de vedere nu există niciun fel de incompatibilitate într-o eventuală limitare a numărului de locuri pe barouri, pe curți de apel sau în funcție de orice alt criteriu, măsura fiind de natură atât a uniformiza sau a distribui, dacă vreți, candidații la profesia de avocat în mod echitabil – n-o să reușim niciodată egal, evident – în toată țara, pe de o parte; iar pe de altă parte, avem scopul de a fluidiza puțin din punct de vedere financiar piața avocaturii. Pentru că știm cu toții că veniturile avocaților depind de puterea financiară, de puterea economică a unei zone – județ, oraș; putem să coborâm diviziunile și mai mult. Nu este firesc ca la un anumit barou să se înscrie 15 candidați și să promoveze 3, iar la alt barou să se înscrie 220 – cazul Timișului, anul trecut – și au promovat 39. Din punctul meu de vedere 39 de avocați noi intrați în profesie este un număr mare, chiar și pentru baroul Timiș, raportat, repet, la zona în care ne desfășurăm activitatea.
Iar dacă tot discutăm despre schimbări sau despre idei de schimbare, cred că vorbeam anterior despre acea condiție suplimentară, comparând examenul de intrare în profesia de avocat cu examenul de intrare în profesia de magistrat – acea condiție suplimentară la avocați de a atinge atât baremul minim de 70 de puncte, cât și baremul minim pe probă, de 10 puncte. Cred că această a doua condiție ar putea fi eliminată, și pentru egalitate de forțe sau de tratament, dacă vreți, între candidați. Pe de o parte; iar pe de altă parte, este nefiresc, spre pildă, ca un candidat care a obținut 72 sau 73 de puncte să nu fie declarat admis pentru că nu a reușit decât 9 puncte la una dintre probe. Evident că în cazul celor care obțin un punct-două, aceia n-or să obțină niciodată peste 70. Dar sunt situații relativ multe care susțin această posibilitate de a modifica din punct de vedere formal această examinare pentru intrarea în profesie.

Av. Cristian Domocoș: Este seducătoare ideea colegilor mei. Nu e la adăpost de critici, dar nu e aici locul să o abordăm. Cred – și am să mă întorc la ce spunea colega mea – personal nu sunt adeptul grilelor. E foarte adevărat că examinarea de tip grilă a înlăturat ceea ce spuneam sau a creat un obiectivism pur, dar cred eu că, fie îmbinarea cu examinarea orală, cum spunea colega mea, fie, poate, prevenirea la o formă mixtă, în care să întâlnim și altfel de formulare a subiectelor, ar fi poate mai eficientă. Nu știu cât – din punctul meu de vedere știința Dreptului nu se pretează strict în examinarea de tip grilă –, dar în general forma actuală de examinare a fost perfecționată sau este rezultatul unor elemente negative constatate de-a lungul anilor. Suntem după trei ani, deja, de când are loc această examinare de tip grilă – poate că în consiliul UNBR vom examina și, în măsura în care vom ajunge la concluzia că se impun și alte forme suplimentare de examinare, ele vor fi adoptate.

Cornel Dărvășan: Am înțeles. Să zicem că intră tânărul avocat în barou. Există un anumit timp de la intrarea lui efectivă în barou până la primirea primului dosar. Ce riscuri există în această perioadă?

Av. Anca Nicchi: Ca riscuri eu cred că foarte mult contează persoana al cărei stagiar ești. Personal am avut norocul să am un maestru care s-a dedicat foarte mult profesiei și care pot să spun că mi-a transmis un mare bagaj de cunoștințe și m-a ajutat foarte mult în ceea ce am făcut – pe undeva m-a ajutat să devin ceea ce sunt la momentul actual. Și contează foarte mult persoana care ia un stagiar; pentru că pot exista anumite probleme, în sensul că suntem mult prea ocupați, că nu avem timpul necesar să ne ocupăm de stagiarii noștri, și eu cred că esențial ar fi ca el să găsească un mijloc de comunicare cu maestrul pe care-l are și care să-l ajute să treacă peste acea perioadă. Credeți-mă, nu e foarte lungă perioada. În momentul în care el intră ca avocat poate să primească un dosar, să fie desemnat avocat din oficiu după trecerea a două-trei zile de la momentul la care are calitatea de avocat stagiar. Normal, există riscul să ai trac – un lucru care este normal, spun eu. Și trebuie să treacă o perioadă lungă de timp ca să poți depăși acest moment. Există riscul să ajungi să nu poți cunoaște în mod eficient piesele dosarului, să nu poți să ai o reacție oportună raportat la întrebările puse de către instanță. Însă eu cred că putem trece peste așa-zisele riscuri – pe care în mod plastic le denumim astfel – și cu siguranță, fiecare am trecut prin acest moment pe care reușim să-l depășim după trecerea unui anumit timp.

Cornel Dărvășan: Dacă tot suntem la dumneavoastră, trebuie să vă mai întreb ceva. Având în vedere faptul că sunteți decanul Baroului Harghita – cunoaștem cu toții că în zona dumneavoastră de acțiune există foarte multe persoane care, din cauza barierei lingvistice, au dificultăți în a se raporta la justiție. Justițiabilul are nevoie de sprijin. Cum propuneți să depășiți aceste bariere? Prin ce metode? Ce să facem în concret?

Av. Anca Nicchi: Cu siguranță, zona Harghitei are o populație de cca 82% etnie maghiară. Noi am încercat să facem un studiu raportat la aceste aspecte, având în vedere și tema actualului congres, și anume Barierele lingvistice și accesul la justiție. În mod cert, s-au adresat anumite întrebări magistraților, inspectoratului județean de Poliție, s-a încercat obținerea unei poziții, a unei păreri și din partea dânșilor. Ca idee, s-a văzut angajarea de către Ministerul Justiției a unui traducător autorizat. O persoană care să fie la îndemâna magistraților și prin intermediul căruia să reușim să purtăm o comunicare, în mod cert, cât mai fidelă, cât mai corectă, raportat la ce ne spune justițiabilul.

Cornel Dărvășan: S-a încercat, sau deja s-a realizat?

Av. Anca Nicchi: Există traducători autorizați, însă aceștia nu sunt angajați ai Ministerului Justiției. Aici, normal, ne lovim de foarte multe greutăți, și anume, raportat la populația majoritar maghiară, traducătorii existenți autorizați nu sunt suficienți, de foarte multe ori. Te lovești de impedimente legate de prezența acestor traducători în instanță, de calitatea traducerii – pentru că la ora actuală în România nu există o specializare a traducătorului. Iar domeniul juridic, știți foarte bine…

Cornel Dărvășan: Este diferit de tot ce se întâmplă în lumea socială.

Av. Anca Nicchi: Corect, și este foarte sensibil. Și nuanța spune tot. În aceste condiții, eu consider că ar fi necesară inclusiv specializarea unui traducător în domeniul juridic. Pentru că e foarte greu să traduci și în momentul în care tu nu cunoști materialul care îți este pus în față; nu cunoști dosarul. Ești obligat să transmiți și niște întrebări puse de către un participant la actul la justiție și calitatea traducerii, care, în mod cert, afirm că lasă de dorit.

Cornel Dărvășan: La Sălaj sunt astfel de probleme?

Av. Bogdan Ilea: În Sălaj sunt aproximativ 15-18 % cetățeni de etnie maghiară. Am avut personal astfel de probleme, în care am avut în primul rând eu nevoie de translator pentru a comunica cu propriul client. Ceea ce spune colega mea este de actualitate, în unele situații, și în Sălaj. Din fericire, există mulți avocați de etnie maghiară care fac voluntar și gratuit servicii de traducere la solicitarea instanțelor, chiar dacă nu toți au calificarea de translator sau de interpret, pentru că, fiind la curent cu terminologia juridică, pot să asigure servicii de traducere, de interpretariat, mult mai precise, cu o acuratețe mult mai mare decât interpreții autorizați care nu au limbajul juridic, nu au cuvintele la ei, de multe ori. Și într-un proces punctual, cum spunea colega mea, nuanța poate face diferența dintre adevărul juridic și eroarea juridică.

Cornel Dărvășan: judecători care vorbesc limba maghiară și care înțeleg justițiabilul care nu vorbește româna?

Av. Bogdan Ilea: Chiar dacă judecătorul este vorbitor de limba maghiară, are nevoie de un interpret. Nu poate să asigure judecătorul funcția de interpretariat.

Av. Anca Nicchi: Corect, dar să ne gândim la situația în care se prezintă justițiabilul în fața organului de poliție. Când organul de poliție este vorbitor de limbă maghiară, vorbește în limba maghiară cu persoana care este audiată, însă declarația se consemnează în limba română. În aceste condiții, persoana are încrederea că ceea ce el a transmis și a spus se găsește și consemnat în acea declarație. Există cazuri, însă, când nu este o consemnare fidelă.
Cgi. Justițiabilul nu are cum să verifice.

Av. Anca Nicchi: Sau când vine nu are cum să verifice acuratețea. Pentru că el a discutat în limba maghiară cu persoana care l-a audiat, are certitudinea că acea persoană consemnează în mod fidel declarația dânsului, însă nu se întâmplă acest lucru de fiecare dată.

Cornel Dărvășan: Am înțeles. Deci se pot îmbunătăți niște lucruri și la nivel legislativ cu privire la această chestiune, sensibilă, a interpretării și, până la urmă, a discriminării.
Domnilor decani din celelalte barouri, care ar fi cele mai stringente probleme cu care se confruntă avocații din barourile dumneavoastră?

Av. dr. Sergiu Stănilă: Sunt multe probleme, nu știu dacă avem suficient timp să le detaliem. Ele au fost expuse, s-a încercat a se găsi soluții. Cred că problemele sunt comune peste tot, pornind de la relaționarea cu clientul, de la relațiile interprofesionale și instituționale cu instanțele, de la modul în care se prezintă avocații în fața judecătorului – și viceversa, evident –, de la modul în care judecătorii înțeleg să aplice anumite dispoziții legale – legislație primară, secundară, terțiară chiar – și modul în care măsurile pe care aceștia le iau afectează activitatea avocatului – mă refer aici la modalitatea în care se reduc onorariile, modalitatea în care se cenzurează, până la urmă, pledoaria pe care un avocat o realizează în fața judecătorului.
Dar revenind la întrebarea inițială a dumneavoastră, vorbeați de avocatul stagiar și de greutățile pe care acesta le-ar putea întâmpina imediat după ce intră în profesie. Să știți că, de multe ori, se poate ca imediat după validarea de către consiliul baroului, a contractului de formare profesională cu avocatul îndrumător și depunerea jurământului să i se pună efectiv în brațe un dosar – vorbesc aici de cazurile în care avocații stagiari sunt înscriși în cauzele penale din oficiu și să fie nevoiți să-și susțină un punct de vedere în fața judecătorului. Evident, aici este rolul acelor clinici juridice, acelor stagii de practică despre care vorbeau colegii mei, pe care studenții trebuie să le urmeze în facultate. Este rolul îndrumătorului – evident, are un rol fundamental; este rolul celorlalți colegi din organele de conducere ale baroului, ale INPPA, atât central, cât și prin centrele teritoriale, de a perfecționa permanent avocații, pentru ca aceștia să aibă o prestație fără niciun fel de minus în fața clientului și în fața judecătorului.

Av. Cristian Domocoș: Da, cred că nu sunt de neglijat problemele cu care se confruntă justițiabilul și care implicit afectează avocatura, pentru că unul dintre minusurile politicii statului la acest moment față de Justiție este oarecum golirea de conținut a art. 21. Este foarte frumos să garantezi prin Constituție accesul liber la Justiție, dar să-l fiscalizezi atât de mult încât justițiabilul să nu-și poată permite. Și atunci, după ce colectezi informația, după ce stabilești strategia ce urmează a fi pusă pe masa judecătorului, să rămâi blocat de imposibilitatea clientului de a asigura plata taxelor necesare pentru ca acel proces să înceapă. Pe de o parte; pe de altă parte – a atins și colegul meu problema – cred că e nevoie de o intervenție mai hotărâtă la nivelul ambelor tabere. Pe de o parte, cred eu că există prea multe ieșiri din decor sub aspect comportamental a unor magistrați, și poate că e nevoie de o intervenție atât la formarea lor în cadrul INM-ului, cât și a modului de declanșare și de derulare a acțiunilor disciplinare. Și, la rându-ne, avem avocați care uneori prin comportamentul lor încalcă normele deontologice și probabil că e nevoie și de o intervenție a noastră, a barourilor, pentru a-i mai disciplina, pentru a nu crea tensiuni care, în fond, aduc atingere tuturor avocaților.

Cornel Dărvășan: Aș vrea să concluzionăm discuția noastră vorbind puțin despre Congresul Avocaților, despre această temă – Avocatul și accesul la justiție. Cu ce gânduri ați început acest congres și cam cum ați vrea să se încheie? Aș vrea să aveți câte o scurtă declarație fiecare dintre dumneavoastră.

Av. Anca Nicchi: Cred că gândul cu care am venit aici a fost comunicare. Pentru că mi se pare că avem o lipsă de comunicare; respectiv nu transmitem din teritoriu suficient – care ne sunt problemele, care sunt barierele, cu ce ne confruntăm. Și în momentul în care creăm această comunicare, consecința naște dezbateri; care, la rândul lor, duc la soluționarea problemelor cu care noi ne confruntăm. Eu sper și cred că fiecare barou și-a exprimat, la acest moment, poziția pe care o are, raportat la barierele existente cu privire la accesul la justiție. Și reușim să depășim aceste momente, să aducem soluții prin care să reușim să rezolvăm tot ceea ce înseamnă un impediment sau o limitare la accesul la justiție. Măcar să semnalăm aceste aspecte.

Av. Bogdan Ilea: Cu aceleași gânduri am venit la acest congres. Sper ca în urma acestui congres să realizăm câteva linii – nu multe, dar pe care să le urmăm în ceea ce privește prioritățile pe care profesia noastră ar trebui să le aibă pentru salvgardarea liberului acces la justiție, pentru că ideea de liber acces la justiție, din orice perspectivă – constituțională, socială ș.a.m.d. –, fără garantarea accesului cetățenilor, justițiabililor, la servicii juridice de calitate, este exclusă.
Aceasta este ideea cu care eu plec de la acest congres și care sper să prindă contur.

Av. dr. Sergiu Stănilă: Este pentru prima dată, cred, și particip în această calitate de membru al consiliului UNBR, la primul meu congres. Dar cred că este pentru prima dată când Congresul Avocaților se organizează sub forma unui congres tematic – sper să nu mă înșel. A doua oară. Iar tema aleasă este foarte interesantă și foarte actuală – accesul la justiție. Acum, este adevărat că accesul la justiție este un drept fundamental al cetățeanului, al omului, chiar – vorbea și colegul meu Cristian, anterior, despre fiscalizarea excesivă a justiției. Ar trebui, totuși, să găsim soluții și problema principală este că decidenții nu suntem noi. Noi putem doar să le semnalăm și să le solicităm identificarea și aplicarea de soluții. Poți garanta accesul liber la justiție al cetățeanului, dar în același timp trebuie să garantezi și pârghiile necesare eficientizării și efectivizării acestui acces la justiție. Nu este firesc ca o taxă de timbru, spre pildă, să poată ajunge la 25.000 de euro, iar pentru prestația unui avocat în calitate de curator judiciar instanța să-i fixeze o remunerație de 30 de lei sau pentru prestația unui avocat într-o cauză penală din oficiu instanța să fixeze un onorariu de 150 de lei. Discrepanțele sunt inimaginabile și trebuie identificate și aplicate soluții pentru asigurarea efectivă, atât a accesului la justiție și, până la urmă, pentru asigurarea pârghiilor necesare, repet, printre care și asistența judiciară profesionistă din partea unui avocat.

Av. Cristian Domocoș: Categoric, ideea cu care și eu am venit – și toți colegii mei nici nu putem pune problema decât în acest fel. Există multiple viziuni asupra problemelor Justiției. Rolul congresului va fi să identificăm principalele probleme, problemele comune, pe care le întâlnim la nivelul întregii țări și, în același timp, să creăm poate și un plan de acțiune pentru a încerca – e mult spus a soluționa – a ameliora aceste probleme.

Cornel Dărvășan: Vă mulțumesc foarte mult pentru prezența în studioul nostru, la emisiunea noastră, în această ocazie.
Doamnelor și domnilor, au fost împreună cu noi dl avocat Cristian Domocoș, decanul Baroului Bihor, dl avocat Sergiu Stănilă, decanul Baroului Timiș, d-na avocat Anca Nicchi, decanul Baroului Harghita și dl avocat Bogdan Ilea, decanul Baroului Sălaj. Vă doresc mult succes în activitate și să fie cu rezultate maxime acest congres, atât pentru dumneavoastră, cât și pentru forurile decizionale de mai târziu. Pentru că e o barieră, încă. Nu tot ce se propune de către baroul avocaților se va lua în considerare la forul decizional de mai departe. Dar cred că orice for decizional legislativ trebuie să țină cont în primul rând de oamenii din teritoriu, care știu exact care sunt problemele adevărate ale Justiției.

Vă mulțumesc foarte mult, sunt Cornel Dărvășan – vă dăm întâlnire mâine, la aceeași oră, la o nouă ediție a emisiunii Legal Point. La revedere.


Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Astfel, cu ocazia Congresului avocaților 2017 organizăm Maratonul Legal Point 2.

Joi, 23 martie 2017, ora 17:00, a avut loc a patra emisiune TV „Legal Point” din seria „Maratonul Legal Point 2”, pe canalul „UJ-TV”, găzduit de portalul universuljuridic.ro

Având în vedere că tema congresului este „Avocatul și accesul la justiție”, realizatorii emisiunii, Cornel Dărvășan și Nicolae Cîrstea, au adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, patru invitați speciali: av. Cristian Domocoș, decanul Baroului Bihor; av dr. Sergiu Stănilă, decanul Baroului Timiș; av. Anca Nicchi, decanul Baroului Harghita și av. Bogdan Ilea, decanul Baroului Sălaj.

Tema emisiunii a fost „Despre frumusețea și provocările avocaturii”.

Au fost abordate următoarele subiecte:

– Probleme cu privire la examenul de admitere în avocatură;
– Frumusețea avocaturii;
– Barierele lingvistice ale accesului la justiție;
– Mediatizarea excesivă a actului de justiție;
– Sfaturi pentru studenții care se pregătesc pentru admiterea la Barou.

Maratonul Legal Point 2 a fost transmis în direct pe www.universuljuridic.ro.

Maratonul Legal Point 2 cu ocazia Congresului avocaților 2017 – av. Cristian Domocoș, av dr. Sergiu Stănilă, av. Anca Nicchi, av. Bogdan Ilea: Despre frumusețea și provocările avocaturii was last modified: martie 29th, 2017 by Universul Juridic
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter