Conflicte de muncă. Suspendarea provizorie a executării (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Decizia ÎCCJ (SC I) nr. 1472/2016

C. muncii: art. 274, NCPC: art. 97, NCPC: art. 484, NCPC: art. 450 alin. (1) și (3), NCPC: art. 451 alin. (2), NCPC: art. 453, NCPC: art. 460, NCPC: art. 466, NCPC: art. 483 alin. (1), NCPC: art. 719 alin. (6) și (7), Legea nr. 2/2013: art. 18 alin. (2), Legea nr. 304/2004: art. 21 și art. 31 alin. (2), 

Potrivit, dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, cu modificările ulterioare, hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.

În temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării, iar potrivit alin. (3) cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel, prevederile art. 719 alin. (6) din același act normativ fiind aplicabile.

Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ. prevăd că dacă există urgență, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, încheierea instanței în această situație nefiind supusă niciunei căi de atac.

Aparent, între textele legale menționate există o neconcordanță cu privire la calea de atac la care poate fi supusă hotărârea pronunțată în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare provizorie a executării este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului, la curtea de apel.

Prin urmare, cum în speță sentința civilă nr. 1551 din 12 februarie 2016 a Tribunalului București este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunțată în soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării formulată prin cererea de apel este definitivă, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise hotărârea supusă executării.

În ceea ce privește normele de competență, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciara prevede că, secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care mi pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel, în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 31 alin. (2) din aceeași lege „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții”.

Coroborând dispozițiile legale incidente, menționate anterior și aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenței materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă întrucât, deși potrivit art. 719 alin. (6) C. proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în prezenta speță este pronunțată, în faza procesuală a apelului, de către curtea de apel.

În reglementarea dispozițiilor C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004, menționate anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în economia textelor de lege nu există o prevedere care să confere expres instanței supreme competență în soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri.

Se reține și că, în materia suspendării, art. 484 C. proc. civ. stipulează că, în situația în care se formulează în recurs o cerere de suspendare a executării hotărârii atacate, aceasta se va fi soluționa prin încheiere motivată, definitivă, deci care nu mai este supusă unei alte căi de atac.

Prin urmare, deși conform prevederilor legale menționate anterior încheierea de suspendare a executării provizorii pronunțată în apel poate fi atacată cu apel, în situația particulară în care aceasta a fost pronunțată de curtea de apel, devine o hotărâre definitivă, cu un regim juridic ce poate fi asimilat celui reglementat de art. 484 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanța imediat superioară, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 483 alin. (1) prevăd că hotărârile date în apel sunt supuse recursului, iar art. 466 C. proc. civ. definesc ce hotărâri sunt supuse apelului, astfel, alin. (1) „Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede în mod expres altfel”, iar alin. (2) prevede că „sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță”.

Or, încheierea apelată prin prezenta cale de atac nu se regăsește în niciuna din ipotezele textului legal citat, fiind o hotărâre dată în apel, astfel încât calea de atac cu care a fost învestită instanța în prezenta speță reprezintă, practic, un apel, la apel, ceea ce în condițiile art. 460 alin. (1) nu este posibil decât cu încălcarea principiului unicității căii de atac.

Pentru toate aceste considerente, calea de atac intitulată „apel” formulată de petentul B. împotriva încheierii de ședință din 19 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Față de soluția dispusă în cauză, potrivit art. 453 C. proc. civ., petentul a pierdut procesul și, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, în favoarea intimatei A., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Astfel, în raport de înadmisibilitatea vădită a căii de atac formulată de petentul B., care a fost invocată în mod expres prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată ca fiind nepotrivit de mare onorariul de 2.673,30 lei (justificat cu factura din 2 august 2016 și extrasul de cont din 17 august 2016) pretins de avocatul intimatei A., raportat și la complexitatea cauzei, precum și la munca depusă de acesta.