Conflict negativ de competență. Prorogarea voluntară de competență în favoarea instanței sesizate (NCPC, L. nr. 8/1996)

5 feb. 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 313

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 673/2018

NCPC: art. 107-112, art. 113 alin. (3) pct. 9, art. 116, art. 126 alin. (1), art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (I); L. nr. 8/1996: art. 7

Codul administrativ - 2019. Editie tiparita pe hartie alba

S-a reținut că potrivit autorizațiilor/licențelor neexclusive din 07 iulie 2010 (filele 39 și 41 dosar) părțile au stabilit în cuprinsul art. 7: „Orice neînțelegere intervenită în interpretarea și executarea prezentei autorizații va fi soluționată pe cale amiabilă. în caz contrar, soluționarea oricăror litigii cu privire la interpretarea și executarea prezentei autorizații, precum și cu privire la respectarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare, se face de către instanța de judecată competentă din București”.

Tribunalul Harghita a constatat că prin această convenție părțile au inserat, expres, o clauza atributivă de competență prin care au convenit ca litigiul ce se va ivi între ele în legătură cu executarea contractului să fie judecat de către o anumită instanță, alta decât cea competentă în mod obișnuit.

Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ.: „Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să ie judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă”.

În raport de voința părților și de dispozițiile legale enunțate, Tribunalul Harghita a reținut că a avut loc o prorogare convențională a competenței ce rezultă din inserarea în cuprinsul autorizațiilor/licențelor neexclusive din 07 iulie 2010 a clauzei atributive de competență.

Convenția prin care părțile au stabilit ca pricina să fie judecată de instanța competentă din București, respectiv Tribunalul București, este încheiată în condiții de regularitate. Clauza este expresă, desemnează exact instanța aleasă și nu încalcă normele de competență absolută.

Față de acestea, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Harghita și a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (I) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele;

Prin acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, reclamantul A. a invocat nerespectarea de către pârâta SC B. SRL a mai multor obligații legale în materia drepturilor conexe dreptului de autor, ceea ce atrage antrenarea în sarcina acesteia a răspunderii civile delictuale.

Art. 113 alin. (3) pct. 9 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că „în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din NCPC, mai sunt competente; (…) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă”.

Potrivit art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În vederea îndeplinirii obligațiilor legale decurgând din valorificarea drepturilor aparținând membrilor A., au fost emise autorizațiile/licențe neexclusive din 07 iulie 2010, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor de pe acestea, conform Legii nr. 8/1996, respectiv pentru utilizarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual (filele 39-41 dosar Tribunalul București).

La art. 7 din fiecare dintre aceste autorizații se prevede că „Orice neînțelegere intervenită în interpretarea și executarea prezentei autorizații va fi soluționată pe cale amiabilă. în caz contrar, soluționarea oricăror litigii cu privire la interpretarea și executarea prezentei autorizații, precum și cu privire la respectarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, se face de către instanța de judecată competentă din București”.

Cu toate că respectivele convenții nu reprezintă însăși cauza cererii de chemare în judecată, fiind vorba despre obligații izvorâte din lege, convențiile produc efecte din perspectiva stabilirii instanței competente, întrucât clauza menționată anterior are valoarea unei alegeri de competență în privința oricăror litigii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 8/1996.

În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., „Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă”.

Întrucât competența de soluționare a litigiului de față nu este una exclusivă, ci alternativă, iar litigiul vizează drepturi de creanță, clauza atributiva de competență stipulată de către părți la art. 7 din convenții produce efecte în cauză, în sensul prorogării voluntare de competență în favoarea instanței sesizate, alta decât instanțele la care se referă art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Contrar susținerilor Tribunalului București, din modalitatea de formulare a acestei clauze atributive „soluționarea oricăror litigii se face de către instanța de judecată competentă din București” rezultă opțiunea părților de soluționare a cauzei de către Tribunalul București, acesta fiind, raportat la natura litigiului, singura instanță competentă să soluționeze pricina din raza teritorială a municipiului București.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare revine Tribunalului București, sens în care va dispune.

Sursa informației: www.scj.ro.

Conflict negativ de competență. Prorogarea voluntară de competență în favoarea instanței sesizate (NCPC, L. nr. 8/1996) was last modified: februarie 5th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter