Conflict negativ de competență în materia încuviințării executării silite împotriva unor autorități publice centrale. Determinarea instanței competente teritorial

• NCPC: art. 112
• NCPC: art. 127
• NCPC: art. 135
• NCPC: art. 651
• NCPC: art. 666

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr. x/2024, la data de 27 februarie 2024, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301 din data de 11 mai 2021 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 4775 din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare silită.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1128 din 18 aprilie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sectorului 4 București îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului vizează încuviințarea executării silite pornite de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A., la cererea creditoarei B., împotriva debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301 din data de 11 mai 2021 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 4775 din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Focșani și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale instanțelor în conflict cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite se face în raport cu dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. potrivit cu care „(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Norma juridică menționată impune ca stabilirea competenței să se raporteze la sediul sau domiciliul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condițiilor impuse de legiuitor.

În speță, creditoarea B. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva a doi debitori, respectiv Curtea de Apel București, cu sediul în București, și Tribunalul București cu sediul în București.

În materia executării silite, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul coparticipării procesuale pasive.

În cauza dedusă judecății, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Sectorului 4 București, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 666 din C. proc. civ., executorul judecătoresc a optat pentru instanța de la sediul Curții de Apel București, aceasta fiind competentă, în considerarea dispozițiilor art. 651 din același act normativ.

Înalta Curte reține că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. potrivit cu care „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Din conținutul normei edictate rezultă că legiuitorul a instituit o prorogare legală de competență în situația în care creditorul – judecător, grefier, etc – își desfășoară activitatea în cadrul instanței căreia îi revine competența de soluționare a cauzei, iar textul de lege nu poate fi interpretat extensiv, întrucât sunt circumstanțiate expres persoanele care intră sub incidența sa și instanța vizată.

În cauză, nu este îndeplinită condiția premisă stipulată de art. 127 din C. proc. civ. întrucât creditoarea are calitatea de grefier la Judecătoria Sectorului 3 București și nu în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță învestită cu cererea de încuviințare a executării silite și competentă în considerarea dispozițiilor art. 651 din același act normativ. Eventualitatea declarării unei căi de atac în prezenta cauză, respectiv formularea unei contestații la executare și a căii de atac aferente, nu pot determina extinderea sferei de aplicare a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Sursa informației: www.scj.ro.