Conexarea dosarelor. Cerere de revizuire. Recurs (CPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 174/2016

CPC:  art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1), art. 322 pct. 5

În esență, prin criticile formulate, revizuenții au arătat că nu au depus la dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită actele invocate ca fiind „noi” și care proveneau din Dosarul nr. xxx/1/2005 al Curții de Apel Suceava, deoarece, deși au solicitat instanței conexarea acestui dosar la Dosarul nr. xxx/39/2010, în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, cererea le-a fost respinsă, iar cu privire la înscrisurile invocate ca acte „noi” și în baza cărora soluția ar fi fost alta, așa cum au fost expuse mai sus, au arătat că aceste acte au fost emise urmare a cererilor formulate de revizuenți în considerarea celor reținute de instanța de recurs, și că au fost în imposibilitatea de a depune aceste acte, deoarece nu aveau cum să cunoască cum va motiva instanța de recurs, fiind astfel „vorba de o împrejurare mai presus de voința lor”.

Prin urmare, rezultă că recurenții revizuenți au susținut că nu au putut înfățișa în procesul finalizat cu decizia atacată actele aflate la Dosarul nr. xxx/1/2005, cât și înscrisurile emise ulterior pronunțării acestei decizii, în baza cărora soluția ar fi fost alta, din împrejurări mai presus de voința lor reprezentate de respingerea cererii de conexare a Dosarului nr. xxx/1/2005 al Curții de Apel Suceava la dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, și de faptul că revizuenții din prezenta cauză nu aveau cum să cunoască motivarea instanței de recurs, care a reținut că dreptul la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu aparține vânzătorului și nu cumpărătorului.

Aceste critici sunt nefondate, întrucât soluția curții de apel este legală, în speță, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Rezultă că pentru a se putea invoca prima ipoteză prevăzută de această dispoziție legală și a se admite cererea de revizuire, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții; partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Fiind vorba despre condiții cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar și numai a uneia dintre acestea are drept consecință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În speță, se constată că revizuenții au invocat prima ipoteză reglementată de această dispoziție legală, dar nu au dovedit împrejurarea mai presus de voința lor care să îi fi împiedicat să înfățișeze înscrisurile invocate ca fiind „noi” în procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv, cazul de forță majoră care i-a împiedicat să administreze aceste probe, cu referire la înscrisurile aflate la Dosarul nr. xxx/1/2005 al Curții de Apel Suceava.

Susținerea recurenților revizuenți potrivit căreia nu li se poate imputa faptul că nu au „produs” în instanță înscrisurile aflate la Dosarul nr. xxx/1/2005 al Curții de Apel Suceava pentru că s-au aflat într-o situație de forță majoră determinată de respingerea cererilor de conexare a acestui dosar la dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, se constată că este nefondată, deoarece respingerea cererilor de conexare a celor două dosare nu i-a pus pe recurenții revizuenți într-o situație mai presus de voința lor, care să îi fi împiedicat să înfățișeze înscrisurile aflate la dosarul respectiv în procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, câtă vreme aceștia, în calitate de părți în acel dosar, puteau atât să procure actele respective, cât și să le înfățișeze în procesul finalizat cu decizia atacată.

Prin urmare, cum revizuenții, cărora le incumbă sarcina probei, nu au făcut dovada unor împrejurări mai presus de voința lor care să nu le fi permis să intre în posesia înscrisurilor aflate la Dosarul nr. xxx/1/2005 al Curții de Apel Suceava pe durata soluționării procesului în fond, se constată că susținerea acestora în combaterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire nu poate fi primită.

În ceea ce privește înscrisurile invocate ca „acte noi” de către recurenții revizuenți reprezentate de adresa din 7 aprilie 2015 a A.N.A.F.; adresa din 15 aprilie 2015 a Arhivelor Naționale; adresa din 5 mai 2015 a Consiliului Județean, adresele din 25 martie 2015 și din 18 iunie 2015 ale SC C. SA Botoșani, în susținerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se constată că prin decizia recurată s-a reținut corect că aceste înscrisuri nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece au fost emise ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, la 18 iunie 2014, astfel că susținerea recurenților revizuenți potrivit căreia aceste înscrieri „au existat la data judecății” este nefondată.

Or, întrucât adresele invocate de recurenții revizuenți ca acte „noi” au fost emise ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, respectiv, nu aveau ființă la data când s-a dat această hotărâre, se constată că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întemeiat pe aceste înscrisuri, nu există, deoarece aceste adrese nu pot servi ca temei al cererii de revizuire formulate de revizuenți în baza acestei dispoziții legale.

În această situație, analizarea îndeplinirii oricăreia dintre condiții prevăzute de lege, așa cum au fost expuse mai sus, pentru admisibilitatea cererii de revizuire formulate de recurenții revizuenți în temeiul acestor înscrisuri este de prisos.

De aceea, criticile formulate de recurenții revizuenți potrivit cărora au fost în imposibilitatea „de a depune acte”, în procesul finalizat cu decizia atacată, întrucât nu cunoșteau motivarea deciziei ce s-a pronunțat în recursul declarat împotriva acestei decizii, fiind vorba astfel de acea împrejurare mai presus de voința lor, nu vor fi analizate.

În concluzie, față de aceste considerente, se constată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții A. și B.

Sursa informației: www.scj.ro.