Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
3.367 views
Examinând recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”. Acest caz de casare are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă de către inculpat – persoana fizică sau persoană juridică – pe care instanţa de apel a considerat-o infracţiune, când în realitate, fapta nu se regăseşte în niciuna din prevederile legii penale ca infracţiune.
Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existenţa unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existenţa unei fapte concrete şi tipicitatea (corespondenţa dintre trăsăturile faptei concrete şi modelul de incriminare).
În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurentul A. referitoare la condamnarea pentru o presupusă faptă de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată ca urmare a întocmirii mai multor dosare penale, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată. Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reţinute în sarcina recurentului, pentru care s-a dispus soluţia definitivă de condamnare la pedeapsa amenzii penale pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din 16.02.2019), prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., întruneşte elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondenţă între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii.
Potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen.: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
În art. 335 alin. (2) din C. pen. este prevăzută o infracţiune sancţionată mai blând decât infracţiunea reglementată de dispoziţiile art. 335 alin. (1) din C. pen. care prevede următoarele: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”.
Potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine în următoarele cazuri:
b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din C. pen.
(2) La retinerea permisului de conducere, în cazurile prevazute la alin. (1), titularului acestuia i se elibereaza o dovada înlocuitoare cu sau fara drept de circulatie.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi la art. 102 alin. (4) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din C. pen., dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.
(6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea clasării, renunţării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Practica judiciară este constantă în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii examinate în toate situaţiile în care o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul în perioada în care dreptul de a conduce al acesteia este suspendat.
În ceea ce priveşte starea de fapt, aceasta a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel, reţinându-se că, la data de la data de 16.02.2019, în jurul orei 23:01, inculpatul A. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare x pe Şos. Bucureşti – Ploieşti, nr. 7A, din Bucureşti, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice”. „În ceea ce priveşte temeiul acestei suspendări, (…) instanţa de apel a reţinut că acesta este reprezentat de săvârşirea anterioară de către inculpat la data de 24.10.2017 a infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (dosar penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti), infracţiune în raport de care s-a dispus prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti, modificată prin decizia penală nr. 1070/29.09.2020 a Curţii de Apel Craiova, stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei”.
Or, raportat la situaţia factuală reţinută prin decizia penală atacată şi care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casaţie, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că instanţa de apel a răspuns apărării inculpatului, arătând că prin procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 16.02.2019 care i-a fost adus la cunoştinţa inculpatului A. şi acesta l-a semnat, este menţionat şi dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti format ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni la data de 24.10.2017, în legătură cu care s-a reţinut suspendarea dreptului de a conduce.
În acest sens, prin hotărârea recurată, s-a reţinut că „Inculpatul a avut drept de a conduce suspendat în perioada 24.10.2017-29.09.2020, suspendare ce a operat în temeiul legii ca urmare a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., independent de implementarea acestei măsuri în vreun sistem informatic”.
Procedând, conform art. 447 din C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice stabilite şi configurarea legală a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului că acţiunea ce i-a fost reţinută în sarcină şi pentru care a fost condamnat, astfel cum s-a stabilit cu titlu definitiv de către instanţa de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întruneşte elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
Aşadar, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile formulate de recurentul inculpat A. în sensul că la data de 16.02.2019, atunci când a fost depistat conducând auto pe drumurile publice în Mun Bucureşti nu avea şi nu putea să aibă dreptul de a conduce restricţionat/suspendat, având în vedere că nu privesc legalitatea hotărârii recurate, ci temeinicia, solicitând reinterpretarea situaţiei de fapt, care nu mai poate fi repusă în discuţie în acest cadru procesual.
Prin urmare, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. pentru care recurentul inculpat a fost condamnat, curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
