Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în perioada în care dreptul de a conduce este suspendat. Recurs în casație respins ca fiind nefondat

22 mai 2024
Vizualizari: 104
  • NCP: art. 334
  • NCP: art. 335 alin. (2)
  • NCP: art. 336
  • NCP: art. 337
  • NCP: art. 338 alin. (1)
  • NCP: art. 339 alin. (2) (3) şi (4)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
  • NCPP: art. 447
  • NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
  • O.U.G. nr. 195/2002: art. 102 alin. 3 lit. a)
  • O.U.G. nr. 195/2002: art. 111 alin. (1)

În baza art. 396 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000 de RON, reprezentând 200 de zile-amendă, cuantumul stabilit al unei zile-amendă fiind de 15 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptă din 16.02.2019).

În baza art. 63 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

S-a constatat că se menține amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare dispuse în sarcina inculpatului A. prin decizia penală nr. 1070/29.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 29.09.2020 (faptă din 24.10.2017).

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.200 de RON (600 de RON pentru faza de urmărire penală și 600 de RON pentru faza de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 355/RC din 7 iunie 2023)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”. Acest caz de casare are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă de către inculpat – persoana fizică sau persoană juridică – pe care instanța de apel a considerat-o infracțiune, când în realitate, fapta nu se regăsește în niciuna din prevederile legii penale ca infracțiune.

Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existența unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existența unei fapte concrete și tipicitatea (corespondența dintre trăsăturile faptei concrete și modelul de incriminare).

În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurentul A. referitoare la condamnarea pentru o presupusă faptă de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată ca urmare a întocmirii mai multor dosare penale, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată. Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casație, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reținute în sarcina recurentului, pentru care s-a dispus soluția definitivă de condamnare la pedeapsa amenzii penale pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din 16.02.2019), prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., întrunește elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondență între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii.

Potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen.: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

În art. 335 alin. (2) din C. pen. este prevăzută o infracțiune sancționată mai blând decât infracțiunea reglementată de dispozițiile art. 335 alin. (1) din C. pen. care prevede următoarele: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani”.

Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine în următoarele cazuri:

b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2), (3) și (4) din C. pen.

(2) La retinerea permisului de conducere, în cazurile prevazute la alin. (1), titularului acestuia i se elibereaza o dovada înlocuitoare cu sau fara drept de circulatie.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și la art. 102 alin. (4) din prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din C. pen., dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.

(6) La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea clasării, renunțării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Practica judiciară este constantă în ceea ce privește reținerea infracțiunii examinate în toate situațiile în care o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul în perioada în care dreptul de a conduce al acesteia este suspendat.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În ceea ce privește starea de fapt, aceasta a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, reținându-se că, la data de la data de 16.02.2019, în jurul orei 23:01, inculpatul A. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare x pe Șos. București – Ploiești, nr. 7A, din București, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice”. „În ceea ce privește temeiul acestei suspendări, (…) instanța de apel a reținut că acesta este reprezentat de săvârșirea anterioară de către inculpat la data de 24.10.2017 a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (dosar penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești), infracțiune în raport de care s-a dispus prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, modificată prin decizia penală nr. 1070/29.09.2020 a Curții de Apel Craiova, stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei”.

Or, raportat la situația factuală reținută prin decizia penală atacată și care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casație, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că instanța de apel a răspuns apărării inculpatului, arătând că prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 16.02.2019 care i-a fost adus la cunoștința inculpatului A. și acesta l-a semnat, este menționat și dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești format ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la data de 24.10.2017, în legătură cu care s-a reținut suspendarea dreptului de a conduce.

În acest sens, prin hotărârea recurată, s-a reținut că „Inculpatul a avut drept de a conduce suspendat în perioada 24.10.2017-29.09.2020, suspendare ce a operat în temeiul legii ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., independent de implementarea acestei măsuri în vreun sistem informatic”.

Procedând, conform art. 447 din C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice stabilite și configurarea legală a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului că acțiunea ce i-a fost reținută în sarcină și pentru care a fost condamnat, astfel cum s-a stabilit cu titlu definitiv de către instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunește elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Așadar, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile formulate de recurentul inculpat A. în sensul că la data de 16.02.2019, atunci când a fost depistat conducând auto pe drumurile publice în Mun București nu avea și nu putea să aibă dreptul de a conduce restricționat/suspendat, având în vedere că nu privesc legalitatea hotărârii recurate, ci temeinicia, solicitând reinterpretarea situației de fapt, care nu mai poate fi repusă în discuție în acest cadru procesual.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. pentru care recurentul inculpat a fost condamnat, curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în perioada în care dreptul de a conduce este suspendat. Recurs în casație respins ca fiind nefondat was last modified: mai 21st, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.