Condițiile şi termenele de introducere a cererii de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ

3 dec. 2019
Articol UJ Premium
Vizualizari: 3429
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

La 1 aprilie 2019 în Republica Moldova a intrat în vigoare Codul nr. 116 din 19.07.2019 (în continuare Codul Administrativ), care vine să înlocuiască Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000 (în continuare Legea 793/2000), care a activat 19 ani pe teritoriul țării.

Codul Administrativ vine cu o multitudine de modificări și chiar novații pentru legislația țării, acesta a fost preluat din legislația Germaniei. Codul este compartimentat în 4 cărți, iar cartea a treia reglementează procedura contenciosului administrativ.

Procedura în fața instanței de contencios administrativ începe cu introducerea acțiunii în instanța de contencios administrativ. Astfel, dacă persoana care se consideră vătămată într‑un drept al său recunoscut de lege și nu este mulțumită de modul cum a fost soluționată cererea sa de către organele administrației publice, după epuizarea procedurii prealabile, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.

Instanța de contencios administrativ poate fi sesizată, de asemenea, dacă persoana nu a primit răspuns la cererea prealabilă. Persoana poate solicita de la instanța de contencios administrativ anularea în tot sau în parte a actului administrativ respectiv contestat, încasarea prejudiciului material sau moral cauzat prin efectul actului administrativ.

Din art. 6 al Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată de Republica Moldova la 24 iulie 1997 (în continuare‑CEDO) rezultă, că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale privind încălcarea drepturilor civile. Este vorba despre cazul adoptării unui act administrativ care afectează aceste drepturi.

Actelor administrative le sunt asimilate și cazurile de nesoluționare în termenele legale ori respingerea cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate. De aici rezultă, că persoana se poate adresa instanței de contencios administrativ și în cazurile în care ea se consideră vătămată într‑un drept al său prin nesoluționarea în termenul legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.

Conform art. 211 din Codul Administrativ, în cererea de chemare în judecată se indică instanța la care a fost depusă, numele și prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul acestuia, dacă reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare și codul fiscal, numele și prenumele repre­zentantului legal sau împuternicit și adresa lui, în cazul în care cererea se depune de un reprezentant, denumirea pârâtului în calitate de autoritate publică și sediul acesteia, pretențiile reclamantului, circumstan­țele de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția, enumerarea tuturor probelor pe care reclamantul le deține și le poate prezenta, datele despre respectarea procedurii prealabile, dacă o astfel de procedură este prevăzută de lege. Totodată cererea de chemare în judecată poate cuprinde și alte date importante pentru soluționarea cauzei, precum și demersurile reclamantului.

Potrivit art. 195 din Codul Administrativ, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului nr. 225 din 30.05.2003 (în continuare C. pr. civ.), cu excepția art. 169‑171. Prin urmare, acțiunea se depune în scris, în limba de stat, cu respec­tarea complementară a condițiilor prevăzute de art. 166 C. pr. civ.

Totodată, trebuie să fie invocat detaliat obiectul litigiului: anularea unui act administrativ, obligarea soluționării unei cereri și plata despăgubirilor, iar la acțiune se vor anexa obligatoriu actul administrativ a cărui anulare se cere sau refuzul autorității administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept, iar în cazul în care nu a primit acest refuz va anexa o copie a cererii prealabile pe care a adresat‑o autorității administrative și dovada daunelor materiale cauzate prin actul emis ori prin refuzul soluționării cererii.

Acțiunea se semnează de către reclamant personal sau de reprezentantul lui legal sau împuternicit, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul de Procedură Civilă. Cererea depusă în instanță trebuie să fie însoțită de atâtea copii ale înscrisurilor câți pârâți sunt indicați în cerere și tot atâtea copii ale înscrisurilor se anexează pentru toți pârâții, inclusiv pentru instanța de judecată, precum și de confirmarea despre rezultatele procedurii prealabile. Dacă reclamantul nu va respecta aceste prevederi ale legii, instanța va declara ca inadmisibilă acțiunea în contenciosul administrativ în cazul în care reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată, în condițiile prevederilor art. 207 alin. 2 lit. h) C. pr. civ.

Cererea de chemare în judecată poate fi înaintată instanței de contencios administrativ de către persoana vătămată într‑un drept al său recunoscut de lege cu condiția îndeplinirii procedurii prealabile, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 209 din Codul Administrativ, acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată incorect, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea prealabilă. Pentru acțiunea în realizare, acțiunea în constatare și acțiunea de control normativ nu există termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ.

Acest termen nu se extinde asupra pretențiilor de despăgubiri cauzate printr‑un act administrativ emis de autoritatea publică, el fiind un termen general de prescripție stipulat expres de prevederile Codului Civil al Republicii Moldova.

În literatura română de specialitate se pune problema termenului de prescripție în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu‑i cunoscută la data judecării acțiunii în anulare.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Legea contenciosului administrativ român prevede că termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei.

În opinia sa profesorul A. Iorgovan susține că este vorba tot de termenul special de 1 an de zile prevăzut de art. 5 aliniat ultim din Legea contenciosului român[1].

Anterior, d‑l. V.I. Prisăcaru considera că termenul de prescripție ce trebuie respectat până la adoptarea unei noi reglementări este de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă[2].

În privința acestei probleme Legea 793/2000 (în vigoare până la 31 martie 2019), prevedea expres, că în cazul în care persoana vătămată într‑un drept al său a cerut anularea actului administrativ fără a cere și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care persoana în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, iar în cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea actului administrativ, cererea de despăgubiri este adresată instanței de drept comun competente în termenul general de prescripție, prevăzut de Codul civil.

Prin lege însă pot fi stabilite și alte termene de acționare în judecată[3].

Astfel, potrivit art. 72 alin. 3 din Codul electoral aprobat prin Legea nr. 1381‑XIII din 21.11.1997[4], acțiunile și hotărârile organelor electorale pot fi contestate în termen de 3 zile de la data săvârșirii acțiunii sau adoptării hotărârii, fără respectarea procedurii prealabile.

Ținând cont de cele expuse, putem concluziona că nu se admite adresarea concomitentă cu cererea prealabilă la organul competent și cu cererea de chemare în instanța de contencios administrativ, în special când respectarea procedurii prealabile este obligatorie.

Acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se declară inadmisibilă în temeiul expirării termenului de prescripție, contrar prevederilor art. 209 din Codul Administrativ. O novație a Codului Administrativ este faptul, că expirarea termenului de prescripție poate fi invocat din oficiu de către instanța de judecată.

Nu se admite înaintarea acțiunii în instanță, până la expirarea termenului de examinare a cererii prealabile de către organul competent, sau expirarea termenului de soluționare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege. În asemenea cazuri instanța va declara acțiunea ca inadmisibilă, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 208 din Codul Administrativ cu privire la obligativitatea respectării procedurii prealabile.

Pornind de la explicațiile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 27/2001, vom sublinia că în cazul în care persoana se va adresa repetat cu o cerere prealabilă în cadrul termenului stabilit de art. 14 alin. 1 din Legea 793/2000, termenul de apelare în judecată va curge de la data primirii ultimului răspuns[5].

Potrivit art. 209 alin. 3 din Codul Administrativ, pentru acțiunea în realizare, acțiunea în constatare și acțiunea de control normativ nu există termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ. Din interpretarea acestui alineat ajungem la concluzia că persoana lezată într‑un drept al său recunoscut de lege printr‑un act ad­ministrativ cu caracter normativ sau când aceasta solicită o constatare a unui fapt sau impunerea la un anumit comportament, aceasta poate introduce acțiunea în instanța de contencios administrativ fără limită de timp sau, altfel spus, dreptul la acțiune este imprescriptibil.

În ceea ce privește dreptul persoanei la contestarea actului cu caracter in­dividual, legislatorul stabilește un termen de 30 de zile de la data îndeplinirii procedurii administrative prealabile, iar acest termen este unul de prescripție și începe să curgă din momentul în care se naște dreptul în sens material, iar neexercitarea dreptului la acțiune în terme­nul stabilit conduce la stingerea acestui drept.

Bazându‑ne pe literatura de specialitate, împărtășim opinia că dreptul la acțiune poate avea două sensuri: unul material și unul procesual.

În sens procesual, dreptul la acțiune este dreptul la intentarea acțiunii, iar în sens material ‑ dreptul la satisfacerea ori la admiterea acțiunii[6].

În sens material dreptul la acțiune se naște de la data comunicării răs­punsului la cererea prealabilă de către organul emitent sau ierarhic superior sau de la data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri, ori de la data expirării termenului pentru soluționarea acestor cereri și se poate exercita în termen de 30 de zile.

Fiind un termen de prescripție, termenul de sesizare a instanței de conten­cios administrativ poate fi supus suspendării, întreruperii, iar persoana poate fi repusă în termen.

Potrivit art. 210 din Codul Administrativ, persoana care din motive temeinic jus­tificate și independente de voința sa a omis termenul de prescripție poate fi repusă în termenul de înaintare a acțiunii în condițiile art. 65 din Codul Administrativ.

Introducerea în proces a funcționarului public în litigiile în materie de contencios administrativ nu obstrucționează accesul liber la justiție, ci, dim­potrivă îl facilitează prin oferirea posibilităților ulterioare. Anterior, Legea 793/2000 prevedea expres că acțiunea poate fi formula­tă și împotriva funcționarului public al autorității publice pârâte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluționeze cererea în care se solicită despăgubirii. Deci aici se poate isca întrebarea dacă o asemenea cerință a legii este oportună, deoarece poate genera pericolul de paralizare a capacită­ților funcționarului public, de a lucra sau a acționa într‑un mod responsabil, acesta considerând că trebuie să‑i fie teamă să apară personal în calitate de parte adversă în instanța de contencios administrativ pentru a nu fi obligat să plătească repararea, posibil chiar și în cazurile unui grad redus de neglijență.

Or, această normă nu se află în contradicție cu prevederile CEDO și formularea cererii împotriva funcționarului public care activează în cadrul autorității publice pârâte ce a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluționeze cererea în cazurile în care se solicită despăgubiri este o garanție a cetățenilor care se adresează la autoritățile publice pentru soluțio­narea unei cereri și în conformitate cu prevederile Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158‑XIII din 04.07.2008 și ale Legii cu privire la petiționare nr. 190‑XIII din 19.07.1994.

Totodată, funcționarul public acționat în justiție de către reclamant putea să cheme în garanție pe superiorul său ierarhic care i‑a ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluționarea cererii și acesta este inclus în proces ca intervenient accesoriu din partea pârâtului. Dacă acțiunea reclamantului de acest gen se va admite, funcționarul public poate fi obligat să plătească des­păgubirile solidar cu autoritatea publică.

Astfel, condiția nemijlocită privitoare la introducerea în proces a func­ționarului public în litigiile în materie de contencios administrativ reiese din disponibilitatea reclamantului de a formula pretenții față de funcționarul public al autorității administrative emitente sau care a refuzat să soluționeze cererea, adică aceasta se află la discreția reclamantului, în asemenea cazuri în litigiile în materie de contencios administrativ funcționarul public urma a fi in­trodus în proces ca intervenient accesoriu din partea pârâtului, în condițiile prevăzute de art. 67, 68 și 69 C. pr. civ.

În cazul în care funcționarul public nu a fost inclus în proces, autoritatea publică poate să înainteze instanței de drept comun o acțiune de regres față de superiorul funcționarului public sau față de conducătorul autorității publice.


* Articol este extras din Volumul Conferinței internaționale a doctoranzilor în drept – Studii și cercetări juridice europene, Timișoara, 2019:

https://www.ujmag.ro/drept/diverse/conferinta-internationala-a-doctoranzilor-in-drept-studii-si-cercetari-juridice-europene

[1] A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ , Nemira, 1996, p. 277.

[2] V. I. Prisăcaru, Contenciosul administrativ român, Ed. All Beck, București, 1998, p. 205.

[3] V. Zubco, A. Pascari, Gh. Crețu, Procedura contenciosului administrativ, Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile, Coordonator: Mihai Poalelungi, Chișinău, Ed. Cartier Juridic, 2006, p. 51‑52.

[4] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 81/667 din 08.12.1997.

[5] Pct. 31 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție 27/2001.

[6] А. Кожухарь: Право нa cyдeбную зaщumy в исковом производстве, Кишинэу, Изд. Штиинца, 1989, p. 27.

Condițiile și termenele de introducere a cererii de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ was last modified: noiembrie 27th, 2019 by Radu Cezar Crețu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Radu Cezar Crețu

Radu Cezar Crețu

Este doctorand în cadrul Facultății de Drept, Universitatea de Stat din Moldova.
A mai scris: