Condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare. Dispunerea arestării pe o perioadă de 30 de zile în vederea predării către autorităţile străine

• Legea nr. 302/2004: art. 115
• Legea nr. 302/2004: art. 84
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 86 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 88 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 96 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 98
• NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Faptul că persoana solicitată nu a consimțit la predare nu conduce la concluzia că se impune respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, câtă vreme aceasta nu a invocat vreun motiv justificat în acest sens, cu atât mai mult cu cât ea însăși și-a exprimat dorința de a fi prezentă la judecarea căii de atac declarate împotriva hotărârii de condamnare. Or, curtea de apel a reținut că, prin predarea persoanei solicitate autorităților franceze, se asigură inclusiv dreptul său de a lua parte la procedurile judiciare care urmează a se desfășura în cauză.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 810 din 2 octombrie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând hotărârea contestată, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., dispunând în mod legal arestarea acestuia pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile franceze.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Astfel, mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă, așadar, că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind conținutul și forma mandatului.

În acest sens, se observă că Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanță din Paris a emis la data de 13 iulie 2018 un mandat european de arestare față de cetățeanul român A., întrucât prin hotărârea celei de-a 16-a Camere Corecționale, secția 1 a Tribunalului de Înaltă Instanță din Paris, pronunțată la data de 22 martie 2017, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 113-2, 225-4-1, 225-4-2, 225-20, 225-21 și 225-25 din C. pen. francez (trafic de ființe umane în raport cu mai multe persoane) și de art. 113-2, 225-2, 225-7, 225-11, 225-20, 225-21, 25-24, 225-25 din C. pen. francez (proxenetism agravat prin pluralitatea victimelor).

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a reținut, în esență, că persoana solicitată A. avea rolul de proxenet în rețeaua de prostituție familială stabilită în Bois de Boulogne și Porte de Clichy (Paris), victimele fiind chiar soția sa, B., zisă C. sau D. și cele două surori ale acesteia, E. (prietena unuia dintre capii rețelei, F., condamnat în acest dosar la o pedeapsă de 9 ani închisoare) și G.. De asemenea, s-a menționat că, urmare investigațiilor desfășurate de autoritățile judiciare franceze, s-a constatat că persoana solicitat A. și-a adus soția în Franța cu scopul de a o supune prostituției, aspect care a reieșit din viramentele pe care acesta le făcea către România sau pe care soția acestuia i le făcea din Franța către România, când nu erau împreună. În plus, s-a precizat că ancheta autorităților judiciare franceze a stabilit plata redevențelor pentru ocuparea locurilor de prostituare pe care persoana solicitată le plătea, precum și rolul în supravegherea fetelor.

Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, se regăsesc printre cele enumerate în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv la pct. 3 al articolului menționat), care duc la executarea mandatului european fără verificarea dublei incriminări a faptei, în cazul în care sunt pedepsite în statul emitent cu o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin trei ani.

De asemenea, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că nu există niciuna dintre situațiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, ca motive obligatorii ori opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Totodată, se observă că, deși în fața primei instanțe persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea către autoritățile din Franța, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul din 2 octombrie 2018, contestatorul A. a menționat în mod expres, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, că dorește să fie predat autorităților franceze.

În fine, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus, în temeiul art. 97 alin. (2) și art. 115 din Legea nr. 302/2004, ca predarea să se facă cu respectarea beneficiului regulii specialității și cu respectarea condiției ca, în situația în care se va pronunța o hotărâre de condamnare cu o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Prin urmare, având în vedere că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din același act normativ, precum și că nu există vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 195/F din data de 22 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.