Condițiile de admisibilitate ale revizuirii. Apel (NCPP)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 101/A/2017
NCPP: art. 275, art. 421, art. 452, art. 453, art. 455, art. 456, art. 457, art. 459, art. 464, CP: art. 208, alin. (1) și art. 209, alin. (1), lit. a), g, i și alin. (4), art. 288; Legea nr. 39/2003: art. 7; Legea nr. 682/2002: art. 19; CEDO: art. 13
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, motivele de revizuire se limitează doar la cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen. – s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Celelalte motive de netemeinicie sau nelegalitate, care nu sunt prevăzute de lege drept cazuri de declarare a căilor extraordinare de atac, pot fi invocate doar prin intermediul căilor ordinare de atac.
Față de sistemul actual al căilor de atac, care prevede doar dublul grad de jurisdicție, hotărârea rămânând definitivă în apel, ca ultima cale de atac prin care poate fi devoluat fondul cauzei, cazurile de revizuire nu sunt susceptibile de o interpretare extensivă. Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a revizuirii vizează exclusiv elemente de temeinicie și de legalitate, prin raportare la cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Instanța apreciază că această limitare a revizuirii doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia au putut invoca apărări în fapt și în drept și a existat posibilitatea de reparație a urmărilor pe care le-ar fi putut produce o condamnare posibil eronată. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).
Cu privire la condițiile de exercitare a revizuirii, altele decât încadrarea motivelor indicate de persoana care a declarat această cale de atac în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453, alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea privesc: hotărârile ce pot fi supuse revizuirii (art. 452 C. proc. pen.), termenul de exercitare a revizuirii (art. 457 C. proc. pen.), persoanele care pot cere revizuirea (art. 455 C. proc. pen.), conținutul cererii de revizuire (art. 456 C. proc. pen.).
Îndeplinirea acestor condiții determină admiterea în principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei fiind subsecventă admiterii în principiu.
Conform alin. (4) al art. 459 C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de revizuire atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol, respectiv:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456, alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456, alin. (4).
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 464 C. proc. pen., în cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, nu va putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleași motive.
Sub un prim aspect, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată, conform art. 457, alin. (1), teza I, revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire se cere, conform art. 455, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., iar prin Sentința penală nr. 145/2014, Curtea de Apel Alba Iulia a rezolvat fondul cauzei, în sensul că a dispus condamnarea apelantului-revizuent pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, furt calificat cu consecințe deosebit de grave prevăzut de art. 208, alin. (1) și art. 209, alin. (1), lit. a), g, i și alin. (4) C. pen. anterior și fals material în înscrisuri oficiale, în forma instigării, prevăzută de art. 288, alin. (1) C. pen. anterior.
Totodată, reține că cererea a fost formulată și motivată în scris, a fost indicat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453, alin. (1), lit. a) C. proc. pen.
Însă, subsecvent, Înalta Curte constată că această hotărâre a mai făcut obiectul revizuirii în cauza nr. 739/57/2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, cauză în care revizuentul B. a invocat aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a solicitat reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate.
Or, prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul B. a invocat, în esență, aceleași motive de fapt și de drept, iterate în cererea anterioară, respinsă ca inadmisibilă, prin Sentința penală nr. 93/2016 din 25 octombrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Cum motivele pentru care apelantul-revizuent B. a solicitat în prezenta cauză revizuirea Sentinței penale nr. 145/2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, au făcut anterior obiectul cererii de revizuire soluționată prin Sentința penală nr. 93/2016 din 25 octombrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de apelantul-revizuent B. și, pe cale de consecință, netemeinicia apelului declarat de acesta.
Totodată, subliniază că, raportat la soluția instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, constatarea incidenței dispozițiilor art. 464 C. proc. pen., cu aceeași consecință juridică, a inadmisibilității noii cereri de revizuire bazată pe aceleași temeiuri de fapt și de drept ca cea care a făcut obiectul dosarului nr. nr. 739/57/2016 al Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, nu sunt de natură a crea apelantului-revizuent o situație mai grea în propria cale de atac.
De altfel, Înalta Curte reține și justețea argumentelor pentru care Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a apelantului B., însă apreciază, față de aplicabilitatea dispozițiilor art. 464 C. proc. pen., că această analiză nu era necesară.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și 6 C. proc. pen.;
Sursa informației: www.scj.ro.
