Condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a CCR cu o excepţie de neconstituţionalitate. Recurs respins ca nefondat (NCPP, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 356/2018

L. nr. 47/1992: art. 29; NCPP: art. 68 alin. (2), art. 275 alin. (2)

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți, sau din oficiu, de către instanță ori de procuror în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., în vigoare, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. nu îndeplinește condiția legăturii cu soluționarea cauzei întrucât obiectul cauzei îl reprezintă contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 121 din 01 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/212/2016, ambele hotărâri fiind definitive.

Analizând condiția de admisibilitate conform căreia dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că, în raport de obiectul cauzei, în cadrul contestației în anulare nu se pot analiza aspecte stabilite cu autoritate de lucru judecat în cadrul soluționării apelului, atât încheierea de respingere a declarației de abținere, cât și decizia pronunțată în apel bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat de către instanța de apel că legătura între excepția de neconstituționalitate invocată și soluționarea cauzei a fost creată artificial în raport de limitele în care este ținută Curtea să soluționeze contestația în anulare, iar sesizarea Curții Constituționale ar fi lipsită de interes.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în Decizia penală nr. 360/P din 22 martie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie este nefondat, urmând a fi respins.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.