Concurs de infracţiuni. Principiul aplicării globale a legii penale fără a fi permisă combinarea prevederilor din legile penale succesive (NCP, NCPP, L. nr. 78/2000, L. nr. 187/2012)

3 sept. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 143

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 295/2019

NCP: art. 5, art. 35 alin. (1), art. 40 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k), art. 297 alin. (1), art. 309, art. 367 alin. (2); L. nr. 78/2000: art. 13^2, art. 132; NCPC: art. 585 alin. (1) lit. a); L. nr. 187/2012: art. 10

Data Protection; Un an de la aplicarea GDPR în România, Ediția a VII-a

Cu titlu premergător, Înalta Curte apreciază că se impune a se identifica situația juridică a contestatorului condamnat, în raport de Sentința penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curții de Apel Constanța și prin Sentința penală nr. 148/10.07.2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus condamnarea sa.

Astfel, prin Sentința penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curții de Apel Constanța s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsă complementară de 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Faptele reținute în sarcina sa, au fost săvârșite în intervalul 2009 – 27.11.2013.

Prin Sentința penală nr. 148/10.07.2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul A. a fost condamnat la următoarele pedepse:

– 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., ca pedeapsă complementară, aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și

– 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă complementară, aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus în baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (2) C. pen. aplicarea pedepsei cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen.

Faptele din dosarul în care a fost pronunțată Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost comise în perioada noiembrie 2002 – iulie 2005.

Astfel, în mod judicios, Curtea de Apel a reținut că, prin raportare la data comiterii infracțiunilor și data rămânerii definitive a hotărârilor de condamnare, infracțiunile pentru care contestatorul A. a fost condamnat prin cele două hotărâri menționate anterior, sunt concurente și în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (2) C. pen. a contopit pedepsele principale de 4 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 148/10.07.2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curții de Apel Constanța, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani și 4 luni închisoare (reprezentând un spor de o treime din totalul de 7 ani închisoare al celorlalte pedepse) și a aplicat petentului condamnat A. pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare.

Înalta Curte nu poate reține susținerea contestatorului condamnat potrivit căreia în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 Legea nr. 187/2012, în sensul că la stabilirea legii penale mai favorabile, în cazul pluralității de infracțiuni, se are în vedere data săvârșirii infracțiunilor.

Prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 vizează o situație distinctă de cea existentă în speță, respectiv atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi mai favorabilă, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi. Or, în cauză, contestatorul petent a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat în perioada când era în vigoare C. pen. din 1969, respectiv în perioada noiembrie 2002 – iulie 2005 și în perioada 2009 – 2013 și în ambele cauze penale a fost analizată aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt aplicabile numai în situația în care cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului C. pen., când tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni va fi obligatoriu cel prevăzut de noul C. pen. – art. 39 – 40, mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a finalizat pluralitatea infracțională.

În același context argumentativ, Înalta Curte reține că în cauză nu este incidentă nici Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât aceasta vizează exclusiv situația în care infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub legea veche, dar pedepsele individuale au fost stabilite la momente diferite, însă în baza aceleiași legi penale, respectiv C. pen. în vigoare, care în ambele cauze a fost determinat drept legea nouă.

În cauză, se constată că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului au fost comise sub imperiul C. pen. din 1969, însă la judecarea în fond a cauzelor s-a analizat legea penală mai favorabilă și în ambele cauze penale a fost stabilită ca fiind legea penală nouă.

Astfel, în raport de aceste considerente și în procedura modificării pedepsei, conform art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se impune aplicarea dispozițiilor din Noul C. pen., ce reglementează stabilirea pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni, pentru a respecta principiul aplicării globale a legii penale, fără a fi permisă combinarea prevederilor din legile penale succesive.

În procedura prevăzută în art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., instanța nu poate modifica niciuna dintre hotărârile judecătorești definitive prin care s-a dispus condamnarea separată pentru fiecare dintre infracțiunile care compun concursul, practic, în această procedură instanța este abilitată exclusiv să aplice pedeapsa rezultantă, în cadrul unei judecăți distincte în care nu poate combina prevederile din C. pen. anterior cu prevederile noului C. pen. reținerea unei situații contrare ar conduce la crearea unei lex tertia și ar nesocoti dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 – potrivit căreia dispozițiile art. 5 din noul C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile -întrucât, în cadrul judecății distincte pe care o presupune aplicarea pedepsei rezultante, instanța nu poate combina prevederile din C. pen. anterior cu prevederile noului C. pen., ci aplică în mod global prevederile uneia dintre legile succesive în cauza care are ca obiect contopirea pedepselor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 59/P din data de 09 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Concurs de infracțiuni. Principiul aplicării globale a legii penale fără a fi permisă combinarea prevederilor din legile penale succesive (NCP, NCPP, L. nr. 78/2000, L. nr. 187/2012) was last modified: septembrie 1st, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter