Concurs de infracțiuni. Legea penală mai favorabilă. Recurs (CP/NCP; CPP)

Universul Juridic
15 Iun 2017
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 493

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 995/2014

CP: art. 34, art. 74 lit. a), art. 145, art. 246 – 250, art. 258 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 290 alin. (1)  ;NCP: art. 16 alin. (6), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 66 lit. a) și b), art. 175, art. 297, art. 298, art. 308 alin. (1), (2), art. 309, art. 321 alin. (1), art. 320, art. 320 alin. (2) și (3)21, art. 321, art. 322 alin. (1) ; CPP: art. 385 alin. (2) lit. d),  art. 38515 alin. (1) lit. b), art. 192 alin. (2) și (3); Legea nr. 78/2000: art. 132, art. 181 alin. (1); Legea nr. 656/2002: art. 23 (1) lit. c); 

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în modificările aduse până la data de 1 februarie 2014 limitele de pedeapsă erau de la 3 la 15 ani, iar prin modificările aduse acestui articol prin pct. 9 din Legea nr. 187/2012 limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

Vara premiilor la UJmag.ro

Referitor la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, limitele de pedeapsă până la data de 1 februarie 2014 erau de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar prin pct. 12 din Legea nr. 187/2012 acesta a fost modificat în sensul că limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Referitor la art. 246 din Vechiul C. pen. se constată că are ca limite de pedeapsă închisoarea de la 6 luni la 3 ani, corespondent în art. 297 din N.C.P. cu limite de pedeapsă 2 ani la 7 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Art. 248 din Vechiul C. pen. are limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 5 ani închisoare. Astfel limitele de pedeapsă prevăzute de N.C.P. sunt mai mari.

Art. 2481 din Vechiul C. pen. are limite de pedeapsă de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, corespondent în N.C.P. fiind art. 309 N.C.P. potrivit căruia limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

N.C.P. unifică cele trei variante ale abuzului în serviciu prevăzut în vechiul C. pen., neexistând decât minime deosebiri de ordin terminologic între cele două reglementări.

Ca și în prezent acest text devine incident numai dacă fapta nu întrunește condițiile specifice ale conținutului uneia dintre infracțiunile speciale care se săvârșesc tot în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către un funcționar public, reglementate distinct, în norme speciale de reglementare.

Limitele de pedeapsă prevăzute în N.C.P. sunt mai mari, iar pedeapsa complementară, anume circumstanțiată de lege, devine obligatorie.

N.C.P. nu mai protejează distinct interesele organelor sau instituțiilor de stat ori altor unități din cele la care se refereau dispozițiile art. 145 vechiul C. pen., acestea fiind incluse în categoria persoanelor juridice în N.C.P.

Art. 289 alin. (1) din Vechiul C. pen. are limite de pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare corespondent fiind art. 321 alin. (1) din N.C.P. cu limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare.

Se mențin prevederile din actuala reglementare, dar se majorează limitele inferioare de pedeapsă. Deosebirea față de vechiul C. pen. este dată de calitatea subiectului activ al infracțiunilor prev. de art. 320 alin. (2) și (3)21 din N.C.P. (funcționar public, în loc de funcționar), noțiune ce a fost redefinită în art. 175 din N.C.P. Potrivit expunerii de motive (pct. 2.42), N.C.P. a optat pentru asimilarea cu funcționarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităților publice și care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătorești etc). Deși aceste persoane nu sunt propriu-zis funcționari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al autorității statale competente și sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifică asimilarea lor cu funcționarii. Atunci când anumite incriminări nu sunt compatibile cu statutul acestor persoane, ori nu s-a dorit aducerea lor sub incidența unui anumit text de incriminare, a fost prevăzută în mod expres neaplicarea textului cu privire la persoanele menționate. Se menține conținutul infracțiunii din actuala reglementare, mărindu-se doar limitele de pedeapsă.

Singurul element de noutate îl reprezintă introducerea modalității normative prev. de art. 321 (falsul intelectual), alături de art. 320 (falsul material în înscrisuri oficiale).

Referitor la art. 23 (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu modificările aduse până la data de 1 februarie 2014, se constată că limitele de pedeapsă erau închisoare de la 3 la 12 ani, articol care a fost modificat prin art. 111 din Legea nr. 187/2012, iar limitele de pedeapsă fiind de la 3 la 10 ani.

Art. 290 (1) Vechiul C. pen. are limite de pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau amendă, corespondent fiind art. 322 alin. (1) din N.C.P. cu limite de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani sau amendă. S-a menținut în N.C.P. conținutul infracțiunii din Vechiul C. pen. mărindu-se doar limitele de pedeapsă. Singurul element de noutate îl reprezintă introducerea modalității normative prev. de art. 321 (falsul intelectual) alături de art. 320 (falsul material în înscrisuri oficiale).

Art. 249 alin. (1) din Vechiul C. pen. are limite de pedeapsă de la o lună la 2 ani sau amendă corespondent în N.C.P. fiind art. 298 N.C.P. cu limite de la 3 luni la 3 ani închisoare sau amendă.

N.C.P. nu mai condiționează incriminarea faptei de producerea unei tulburări însemnate a bunului mers a organului sau instituției de stat ori altei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. anterior ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane, limitându-se la condiția producerii unei pagube sau vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, ultimă categorie în care include și sfera entităților prevăzute în reglementarea anterioară. însemnătatea tulburării și, respectiv, importanța vătămării, nu mai sunt condiții pentru incriminare.

Totodată, varianta agravată prevăzută de alin. (2) al art. 249 din Vechiul C. pen. nu mai are corespondent în N.C.P.

Limitele de pedeapsă sunt majorate față de vechiul C. pen.

Prevederea își vădește necesitatea și prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (6) din N.C.P. care unifică regimul sancționator prevăzut pentru acțiunea sau inacțiunea comisă cu aceeași formă de vinovăție, fraza a II-a a textului consacrând teza că faptele săvârșite din culpă, indiferent că sunt de acțiune sau de inacțiune, vor constitui infracțiuni numai dacă legea prevede acest lucru în mod expres.

Referitor la art. 258 alin. (1) din Vechiul C. pen., regimul sancționator constă în aceea că maximul pedepsei se reduce cu o treime, corespondent fiind art. 308 alin. (1), (2) din N.C.P., regimul sancționator prevăzând că limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Potrivit reglementării Vechiului C. pen., dispozițiile art. 246 – 250 se aplicau și celorlalți funcționari, cu precizarea că în acest caz maximul pedepsei se reducea cu o treime. Potrivit N.C.P. dispozițiile care incriminează faptele de corupție și infracțiunile de serviciu se aplică în mod corespunzător și persoanelor care exercită în orice condiții o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice sau în cadrul oricărei persoane juridice, caz în care limitele speciale se reduc cu o treime.

În Vechiul C. pen. cauza de atenuare a pedepsei se referea numai la faptele de serviciu, nu și la cele de corupție, acestea din urmă având ca subiect activ, în oricare dintre variantele lor de incriminare, atât funcționarul public, cât și funcționarul, cu un sistem de sancționare comun. De observat că, deși N.C.P. include în categoria infracțiunilor de serviciu și divulgarea informațiilor secrete de stat, omite a le menționa printre acele infracțiuni de serviciu ce pot fi comise de alte persoane în condițiile art. 308 din N.C.P., deși, în considerarea însărcinării lor, respectivele persoane pot lua cunoștință despre acest tip de informații.

Art. 249 alin. (2) din Vechiul C. pen. are limite de pedeapsă de la 2 la 10 ani închisoare. Această variantă agravantă a neglijenței în serviciu a infracțiunii tip de la art. 249 alin. (1) din Vechiul C. pen. nu mai are corespondent în N.C.P. Limitele de pedeapsă sunt majorate în N.C.P. față de Vechiul C. pen. pentru infracțiunea tip (de la alin. (1) art. 249 Vechiul C. pen.).

Varianta agravată prevăzută de alin. (2) al art. 249 C. pen. anterior nu mai are corespondent în N.C.P. Limitele de pedeapsă sunt majorate față de Vechiul C. pen.

Prevederea își vădește necesitatea și prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (6) din N.C.P. care unifică regimul sancționator prevăzut pentru acțiunea sau inacțiunea comisă cu aceeași formă de vinovăție, fraza a II-a a textului consacrând teza că faptele săvârșite din culpă, indiferent că sunt de acțiune sau de inacțiune, vor constitui infracțiuni numai dacă legea prevede acest lucru în mod expres.

Referitor la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) din Vechiul C. pen. se reține că acestea nu mai sunt prevăzute de noile reglementări ale N.C.P.

În ambele texte conținuturile circumstanțelor atenuante legale au fost inițial identice, numai succesiunea lor fiind diferită.

În ceea ce privește dispozițiile art. 75 alin. (2) din N.C.P. se observă că acest text nu a menționat ca circumstanță atenuantă judiciară nici conduita buna a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și nici atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii.

Evident că o astfel de atitudine ar putea fi avută în vedere la aprecierea generală a conduitei infractorului.

Astfel că și din acest context legea penală veche este mai favorabilă inculpaților, circumstanțele atenuante rămânând câștigate prin aplicarea lor de instanțele anterioare.

În ce privește concursul de infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34, potrivit căruia în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În N.C.P. regimul sancționator al concursului de infracțiuni, este prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) și instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speța de față ar duce la aplicarea unor pedepse mai severe pentru inculpați.

Ca atare, se constată că în privința concursului de infracțiuni, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile săvârșite, în privința cărora s-a reținut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior.

Nici sub aspectul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților, legea penală nouă nu se va aplica, având în vedere că aplicarea acestei pedepse a fost determinată de condamnarea acestora pentru infracțiunile pentru care au fost cercetați și condamnați care prevăd această sancțiune corelativ pedepsei principale și care nu a suferit modificări după data de 1 februarie 2014, iar cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum și drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 alin. (2) lit. d) din Vechiul C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpata D.L.R. împotriva Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) din Vechiul C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați și de inculpații D.M., R.A.Ș., B.L., S.A., B.S. și M.C.I. împotriva aceleiași deciziei penale.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) din Vechiul C. proc. pen.;

Sursa informației: www.scj.ro.

Concurs de infracțiuni. Legea penală mai favorabilă. Recurs (CP/NCP; CPP) was last modified: iunie 14th, 2017 by Universul Juridic

Recomandări

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Ultimele comentarii

Abonează-te la newsletter