Concediere colectivă. Conformitatea dispoziţiilor naţionale cu cele ale Directivei nr. 98/59/CE a Consiliului (Art. 65 C. mun.)

• Codul muncii: art. 65
• Directiva nr. 98/59/CE

Potrivit prevederilor art. 1 lit. a) din directivă, concedierea colectivă este acea concediere efectuată de un angajator „dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului”, legislația națională fiind în concordanță cu norma comunitară, pe lângă definirea concedierii, și în ceea ce privește perioada de timp la care s-a raportat, și anume: perioada de 30 de zile.
Cât timp prevederile directivei se regăsesc în legislația națională, aplicabile, în cauză, sunt aceste dispoziții din legea internă, neputându-se lua în considerare efectul direct al normei comunitare.
Pe de altă parte, nu s-ar putea discuta de producerea unui efect direct al normei comunitare, decât pe verticală, deoarece teoria efectului direct al directivei se bazează pe ideea de culpă a statului, făcând astfel imposibilă existența efectului direct orizontal, context în care nu poate opera într-un litigiu inițiat de o persoană împotriva altei persoane, cum este cazul din speță.

(C. Ap. Timișoara, S. litigii de muncă și asigurări sociale, dec. civ. nr. 514 din 15 februarie 2012)

Brînduşa Vartolomei
Avocat Baroul Bucureşti

Decizia Curţii de Apel Timişoara este eronată din următorul punct de vedere: dacă se acceptă că art. 68 alin. (2) C. mun. exclude alte posibile ipoteze [care sunt „asimilate” concedierilor colective – art. 1 alin. (2) din Directiva 98/59/CE referitoare la această materie sau, în termeni sinonimi, „se iau în calcul” – art. 68 alin. (2) C. mun.], textele în cauză rămân fără niciun ecou practic, apar ca inutile. Or, o astfel de soluţie este ilogică şi, concomitent, contravine voinţei reale a legiuitorului. În realitate, art. 68 alin. (2) se referă la acele acte juridice care sunt determinate de iniţiativa angajatorului şi care au ca efect încetarea contractului individual de muncă (prin acordul părţilor sau prin demisie). În cazul în care ambele acte (unul bilateral, celălalt unilateral) se produc ca urmare a insistenţelor/presiunilor angajatorului, care invocă situaţia sa dificilă (economică, tehnică, organizatorică), potrivit art. 68 alin. (2) – dacă sunt în număr de 5 – se iau în calcul/sunt asimilate, fiind integrate, ex lege, concedierilor colective. Este ceea ce decurge, de altfel, din considerentele Deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care precizează că se asimilează concedierilor colective „evenimentul care valorează licenţiere fiind constituit printr-o manifestare de voinţă a angajatorului de a pune capăt contractului individual de muncă (fără a fi vorba de o concediere propriu-zisă)” – cauza C-188/2003 dată într-o cerere de decizie prejudicială introdusă de Arbeitsgerecht Berlin (decizie obligatorie pentru instanţele din România).

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!