Competenţă teritorială exclusivă. Situaţia în care reclamantul are calitatea de instituţie publică

• Legea nr. 1/2011: art. 114 alin. (3) (4) şi (5)
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (3)
• NCPC: art. 135 alin. (1) şi (4)

Prin cererea înregistrată, la data de 05.10.2020, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta, Universitatea Tehnică „A.” Iași, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Administrația Fondului mentru Mediu, suspendarea executării Deciziei privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanțare nr. x/20.11.2020, emise de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

(Î.C.C.J., SCAF, Decizia nr. 3745 din 17 iunie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte reține că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, dispun că „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestui articol, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Aspect necontestat, reclamanta Universitatea Tehnică „A.” Iași are calitatea de instituție publică, potrivit art. 114 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși, în cauză, reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului. Dispozițiile legale instituie o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei Universitatea Tehnică „A.” Iași și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Administrația Fondului pentru Mediu, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză în fond este cea în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtului.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București.

Sursa informației: www.scj.ro.