Competența soluționării pricinilor având ca obiect protecția și promovarea drepturilor copilului. Protecția intereselor persoanei ocrotite (NCC, NCPC, L. nr. 272/2004)

20 dec. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 251

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 65/2018

NCPC: art. 94 lit. a) coroborat cu art. 114 alin. (1), art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 1, art. 114 alin. (1), art. 126 alin. (1), art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1); L. nr. 272/2004: art. 133; NCC: art. 92, art. 124

Conferintele Video Universul Juridic

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. x/204/2017 la data de 31 mai 2017, reclamanta A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 257/2013, în contradictoriu cu pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se suplinească acordul pârâtului pentru ca minorul C., născut la 31.05.2008, să călătorească în străinătate împreună cu aceasta.

Prin sentința nr. 3428 din 22 septembrie 2017, Judecătoria Câmpina a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, reținând că cererea de chemare în judecată are ca obiect suplinire consimțământ pârât și este întemeiată pe Legea nr. 257/2013, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care stabilesc în mod expres competența pentru cererile privitoare la stabilirea filiației.

Instanța a mai constatat că nici prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea fac referire la cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă, prezenta cerere fiind întemeiată pe Legea nr. 257/2013, iar nu pe dispozițiile C. civ.

Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare Ia bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât cele care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.”

Judecătoria Câmpina a concluzionat că, per a contrario, rezultă că pentru litigiile privitoare la persoane competența teritorială este absolută, motiv pentru care reclamantul nu are drept de alegere, aplicabil în cauză fiind art. 107 C. proc. civ.

Cum pârâtul are domiciliul în municipiul București, sectorul 3, competența de soluționare aparține instanței în a cărei rază teritorială se regăsește acest domiciliu, în speță, Judecătoria sector 3 București.

Prin sentința nr. 12599 din 14 noiembrie 2017 Judecătoria sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunțat astfel, Judecătoria sector 3 București a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că minorul locuiește în fapt cu mama sa, reclamanta, în comuna Telega, jud. Prahova, fiind înscris la școală în această localitate.

Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile pentru determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, instanța a reținut aplicabilitatea art. 94 lit. a) coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în speță interesând domiciliul efectiv al copilului, iar nu domiciliul pârâtului.

Reținându-se că minorul C. locuiește în mod statornic cu mama sa în comuna Telega, jud. Prahova, rezultă că față de domiciliul în fapt actual al copilului și de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Câmpina, în a cărei circumscripție teritorială are locuința efectivă minorul cu privire la care reclamanta solicită intervenția instanței în vederea soluționării unei neînțelegeri privind modul de exercitare a drepturilor părintești, este instanța competentă să soluționeze cauza în prima instanță.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 (în prezent art. 133) „Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului”, iar potrivit alin. (2) din același act normativ „Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul”.

Textul legal instituie, în cauzele reglementate de Legea nr. 272/2004, o competență specială, în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul minorului cu privire la care se solicită instituirea unei măsuri speciale, în speță, pronunțarea unei hotărâri prin care să se suplinească acordul unuia dintre părinți (pârâtul) pentru ca minorul să călătorească în străinătate împreună cu celălalt părinte (reclamanta).

Potrivit art. 92 C. civ. „(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic; (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic; (3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal”.

Conform textului legal redat, pentru a se reține că domiciliul minorului este la unul dintre părinți, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta.

Or, în cauză, din actele dosarului rezultă că minorul C. locuiește cu mama sa, reclamanta A., în comuna Telega, jud. Prahova, localitate situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Câmpina, care reprezintă astfel, instanța de la domiciliul copilului în sensul art. 124 alin. (1) (în prezent art. 133) din Legea nr. 272/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 257/2013 ce reprezintă temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.

Chiar dacă prin Legea nr. 257/2013 au fost aduse modificări sub diverse aspecte Legii nr. 272/2004, în ceea ce privește competența soluționării pricinilor având ca obiect protecția și promovarea drepturilor copilului, aceasta a rămas cea instituită prin art. 124, devenit ulterior art. 133 prin renumerotare, respectiv instanța de la domiciliul copilului.

Rezultă că, prima instanță s-a dezînvestit în mod nelegal atunci când, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. a ignorat norma specială în materie (art. 124 din Legea nr. 272/2004) care din rațiuni ce țin de protecția intereselor persoanei ocrotite instituie aceeași competență cu cea prevăzută de prevederile din C. proc. civ., respectiv în favoarea instanței de Ia domiciliul persoanei ocrotite.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Sursa informației: www.scj.ro.

Competența soluționării pricinilor având ca obiect protecția și promovarea drepturilor copilului. Protecția intereselor persoanei ocrotite (NCC, NCPC, L. nr. 272/2004) was last modified: decembrie 18th, 2018 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter