Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
102 views
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin demersul judiciar iniţiat, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite privind pe creditorul B. prin C. împotriva debitorului D..
Înalta Curte constată că dezinvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma considerentelor privind localizarea sediului creditorului, respectiv norma de competenţă prevăzută de art. 651 alin. (1) teza a II-a şi, respectiv, cea din art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ.
Astfel, Judecătoria Galaţi a apreciat că instanţa de executare este cea de la sediul creditorului, deoarece debitoarea nu avea domiciliul stabilit în România.
Judecătoria Târgovişte a constatat că nici debitoarea şi nici creditoarea nu au domiciliul, respectiv sediul pe teritoriul României, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza finală, competentă fiind instanţa de la sediul executorului judecătoresc investit de creditor, declinând competenţa către Judecătoria Galaţi.
Competenţa instanţei de executare se determină potrivit regulilor cuprinse de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ce dispune că „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.
Astfel, textul legal expus instituie regula conform căreia competenţa este acordată, succesiv, instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului şi, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.
În cauza de faţă, prin cererea de încuviinţare a executării silite înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 25 iunie 2024 se solicită încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei D., care nu mai are domiciliul stabilit în România, începând din 02 noiembrie 2022, aceasta fiind singurul debitor la care executorul judecătoresc a făcut referire în cererea cu care a investit instanţa.
De asemenea, în cauză, se constată că sediul creditoarei B. este în Malta, astfel cum aceasta a arătat prin cererea de executare silită înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A., aflată la dosarului Judecătoriei Galaţi.
Este fără relevanţă în stabilirea competenţei faptul că creditorul B. şi-a indicat drept sediu pentru comunicarea actelor de procedură în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, la F. S.R.L., în condiţiile în care din cererea de executare silită şi înscrisul denumit „notificare cesiune de creanţe” aflat la dosarul Judecătoriei Galaţi rezultă că sediul acestuia se află în Malta, alegerea de sediu producând efecte strict în planul comunicării actelor de procedură.
Împrejurarea că societatea creditoare are un reprezentant cu sediul în România este lipsită de relevanţă pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, întrucât sediul reprezentantului nu este un criteriu legal de stabilire a competenţei, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ.
În acest context, devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., care prevăd expres că, în cazul în care nici domiciliul sau, după caz, sediul debitorului şi nici al creditorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Într-o atare situaţie, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare va reveni instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte sediul Biroul Executorului Judecătoresc A. învestit de creditor.
Instanţa constată că sediul Biroul Executorului Judecătoresc A., astfel cum rezultă din cererea de executare silită aflată la dosarul Judecătoriei Galaţi, precum şi din încheierea nr. 2932/19.06.2024 aflată la fila x din acelaşi dosar, se află în se află în Adjud, Str. x I. Cuza, nr. 42, judeţul Vrancea din circumscripţia Judecătoriei Adjud.
În acest context instanţa de executare competentă este Judecătoria Adjud în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc investit de către creditor, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acesteia.
Sursa informației: www.scj.ro.
