Competența funcțională a instanțelor judecătorești și calitatea procesuală pasivă în cauzele având ca obiect „ridicarea sechestrului asigurător”, după rămânerea definitivă a hotărârii penale

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

 În acest tip de cauze au fost conturate opinii divergente cu privire la instituția în contradictoriu cu care trebuie soluționată cauza, pe care le vom expune în continuare.Printre condițiile de exercitare a acțiunii civile, enumerate de art. 32 Cod procedură civilă, se numără și calitatea procesuală, care, potrivit art. 36 Cod procedură civilă, rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului litigios.

Aceasta reprezintă un concept juridic folosit pentru a desemna îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară (legitimatio ad causam), ce nu implică cu necesitate existența unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție, respectiv între persoana pârâtului și persoana celui obligat în raportul de drept substanțial, fiind suficientă doar justificarea dreptului și a obligației unei persoane de a participa (ca parte) în procesul civil^[17].

În practica judiciară^[18], s-a statuat că reclamantul este titularul dreptului sau interesului încălcat sau lezat, iar pârâtul este, de regulă, numai persoana despre care se afirmă că a încălcat dreptul sau interesul reclamantului.

Din punctul de vedere al subiectelor care participă la activitatea judiciară, aceasta poate fi activă, împrejurare în care ea privește îndreptățirea unei persoane de a reclama în justiție, respectiv titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății și pasivă, atunci când vizează obligația unei alte persoane de a răspunde față de pretențiile invocate împotriva sa.

Sarcina justificării calității procesuale atât active, cât și pasive, aparține reclamantului, care, în cadrul cererii de chemare în judecată, va trebui să expună împrejurările de fapt sau de drept din care rezultă îndreptățirea sa de a-l acționa în judecată pe pârât.

Condiția calității procesuale decurge din scopul procesului civil, acela de rezolvare a situațiilor conflictuale ce apar în viața socială și din necesitatea unei optime administrări a justiției, ce presupune desfășurarea procedurii cu participarea persoanelor îndreptățite să fie părți în procesul civil, reprezentând o cerință care trebuie să fie întrunită în orice proces civil, indiferent de obiectul acestuia.

Calitatea procesuală pasivă reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile și este dată de identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății^[19], reprezentând una din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana împotriva căruia este formulată cererea de chemare în judecată pentru legala formulare și exercitare a acțiunii civile, ce presupune existența unei identități între persona chemată în judecată și persoana debitoare din raportul juridic dedus judecății^[20].

În general, are calitate procesuală pasivă în procesul civil acel subiect de drept împotriva căruia reclamantul tinde a-și valorifica pretenția dedusă judecății, adică subiectul pasiv din raportul juridic de drept material afirmat de către reclamant, evident, ori de câte ori acțiunea se grefează pe un astfel de raport de drept material preexistent^[21].

Într-o primă viziune, s-a apreciat că acțiunea trebuie promovată în fața unei instanțe civile, în contradictoriu cu statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât acesta este cel care răspunde, în litigii, în numele statului român, are calitate procesuală pasivă, fiind titularul obligației de a răspunde în raportul juridic dedus judecății, potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și ale art. 3 pct. 81 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice prin care se stipulează că Ministerul Finanțelor reprezintă Statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ^[22].

De asemenea, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința civilă nr. 13 F din data de 19.02.2020, a apreciat că statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și unitatea administrativ-teritorială deposedată de terenuri au calitate procesuală pasivă, într-o cauză, în care s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra mai multor terenuri, în vederea asigurării confiscării speciale, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție -Secția de combatere a infracțiunilor conexe, măsură menținută de Curtea de Apel București -Secția a II-a penală și de Instanța Supremă. Cu privire la justificarea calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, plecând de la aspectele relevante ale considerentelor Deciziei în interesul legii nr. 2 din data de 19.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și „având în vedere că, în ceea ce privește terenul în litigiu, măsura sechestrului asigurător a fost instituită în vederea asigurării confiscării speciale, Curtea constată că Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală în cauză, neavând relevanță autoritatea care a instituit măsura asigurătorie. Mai mult, prin decizia penală nr. 32/07.02.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul revenirii anumitor terenuri (…) în domeniul public al Statului sau, după caz, în domeniul public sau privat al Municipiului (…), urmând ca Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, și unitatea administrativ-teritorială să întreprindă, în condițiile legii civile, demersurile necesare (…)”.

Într-o altă cauză^[23], reținându-se că „sechestrul judiciar a fost instituit în favoarea persoanei vătămate din cadrul procesului penal, adică Statul Român prin ANAF, pentru repararea pagubei și tot în favoarea Statului Român în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare efectuate de acesta în procesul penal”, acesta ar justifica calitate procesuală pasivă.  În consecință, cererea formulată în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Judecătorie, a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că Ministerul Public nu este parte în raportul juridic invocat de reclamant, adică să dețină un drept sau o obligație față de reclamant, fiind, la momentul instituirii sechestrului, organul judiciar care a instrumentat cauza penală și care s-a desesizat de aceasta la momentul sesizării instanței penale.

Jurisprudența în materie, prin cererile adresate în dosarele în care sunt parte, a arătat că reprezentanții Ministerului Finanțelor solicită judecarea unei astfel de cauze în contradictoriu cu organul care a instituit sechestrul și invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilitatea unei astfel de cereri, sau necesitatea judecării dosarului de către o instanță penală, lucruri care au fost considerate într-o opinie^[24] că sunt complet eronate, întrucât judecarea cauzei de către o instanță civilă nu conduce la încălcarea competenței penale și nici a autorității de lucru judecat, așa cum se susține în mod constant de către reprezentanții acestui minister, care încearcă să distorsioneze sensul textului de lege.

Într-o altă cauză^[25], cererea a fost formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean, cu privire la care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta și a soluționat cererea, după ce au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, „partea vătămată din dosarul penal soluționat definitiv” și Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contrar opiniei expuse anterior, în alt dosar^[26] s-a apreciat că nu justifică calitate procesuală pasivă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care a luat măsura sechestrului asigurator în cursul urmării penale pentru următoarele considerente: „În condițiile în care, potrivit art. 952 Cod procedură civilă, sechestrul asigurător se instituie în scopul valorificării bunurilor indisponibilizate în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu, reprezentat în cauză de sentința penală definitivă, iar în speța de față acest creditor nu este Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Această calitate o justifică numai persoanele, fizice sau juridice, care, potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința penală, au calitatea de creditori ai proprietarului autoturismelor respective”.

În același sens^[27], s-a reținut că „unitățile Ministerului Public, deși măsura sechestrului asigurator a fost dispusă prin Ordonanță, nu au calitate procesuală pasivă în cauza de față”.

Într-o altă optică^[28], s-a apreciat că nu justifică legitimitate procesuală pasivă nici Agenția Națională de Administrare Fiscală, nici Inspectoratul General al Poliției Române și nici Parchetul de pe lângă Judecătorie, ci doar „persoana vătămată”, motivată de următoarele considerente: „În contestație, potrivit legii procesuale civile, părți sunt creditorul și debitorul, părți ale unui raport juridic obligațional. Astfel, măsura asiguratorie a sechestrului judiciar a fost luată de către organele de urmărire penală pentru asigurarea reparării unei eventuale daune produse persoanei vătămate (…). Instituția care a dispus sau a luat măsura asiguratorie nu are calitate în procesul civil, ci doar în cadrul procesului penal, până la soluționarea acestuia în mod definitiv. De asemenea, doar în condițiile în care măsura asiguratorie a fost instituită pentru recuperarea unei pagube produse statului român, calitate procesuală pasivă ar avea Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca organ abilitat pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor fiscale datorate statului. În consecință raportul juridic, astfel cum a fost dedus judecății, privește sub aspectul cadrului procesual pasiv pe persoana vătămată, iar nu pe intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală – Agenția Județeană a Finanțelor Publice (…), Inspectoratul General al Poliției Române, sau Parchetul de pe lângă Judecătoria (…)”.

Soluția a fost confirmată de instanța superioară acesteia^[29], care a reținut în esență că: „măsura a fost aplicată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria (…), pentru recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămată în dosarul penal. La aplicarea acestei măsuri, intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Agenția Națională de Administrare Fiscală au avut numai atribuții de punere în executare și monitorizare și nu sunt abilitați să procedeze la o eventuală radiere a acestei măsuri. În ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătorie (…) conform art. 89 alin. (3) din Legea 304/2004, această instituție nu are personalitate juridică și nu are capacitate procesuală pentru a sta valabil în proces. Concluzionând, apelanții au inițiat o cerere deficitar formulată, în contradictoriu cu părți care nu au calitate și capacitate în prezenta cauză. Totodată nu au respectat principiul simetriei și nu au solicitat instituției care a aplicat măsura ridicarea acesteia, demers care deschide calea unei acțiuni în instanță, în condițiile art. 19 și 250 și urm. C. pr. penală”.

Într-o altă viziune^[30], s-a apreciat că, pe lângă partea civilă din dosarul penal, trebuie să figureze în procesul de ridicare măsură asigurătorie, justificând calitate procesuală pasivă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Județului sau Municipiului – Administrația Finanțelor Publice în funcție de județ, motivat de faptul că este organul fiscal care a emis actele de executare pentru recuperarea sumelor potrivit hotărârii penale definitive și are atribuții în efectuarea formalităților de executare silită.

Dintr-o perspectivă diferită^[31], s-a apreciat că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu poate sta în proces întrucât „nu a avut nici un rol în instituirea sechestrului, nefiind parte în raportul juridic născut prin înființarea sechestrului”, deși această măsură asigurătorie a fost instituită pentru recuperarea daunelor materiale ce i-au fost cauzate, constituindu-se parte civilă în procesul penal.

Având în vedere divergențele jurisprudențiale analizate, ne raliem viziunii potrivit cu care, competența funcțională în soluționarea cauzelor având ca obiect „ridicare sechestru aigurător” după soluționarea definitivă a cauzei penale, aparține instanțelor civile, calitate procesuală pasivă având Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Județului – Administrația Finanțelor Publice în funcție de județ, precum și, pentru ipoteza în care există, persoana vătămată ce s-a constituit partea civilă în procesul penal.