Competența de soluționare a recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă (NCPC, VCPC, O.U.G. nr. 75/2008, L. nr. 76/2009, L. nr. 76/2012)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 474/2018

O.U.G. nr. 75/2008: art. 1, art. 2, art. 1 și 11;  VCPC: art. 2 lit. c), art. 3 pct. 3; NCPC: art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2, art. 281 și art. 281^1, art. 281^2, art. 281^3 alin. (3); L. nr. 76/2009: articolul unic pct. 1 și 2; L. nr. 76/2012: art. 3

Sentința civilă nr. 58/F din 19 septembrie 2008 a fost pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că; „(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariate, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanța, de curțile de apel, (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanța de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție”.

Art. 2 din același act normativ stipula în sensul că : „(1) dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei, ordonanțe de urgența se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac”.

Dispozițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competență specială derogatorie de la jurisdicția reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea acestora.

Curtea Constituțională a statuat că „stabilirea în competența instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță are ca erect extinderea sferei sale de competență și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă”.

Urmare deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. Soluționarea caii de atac a recursului în aceste litigii a fost dată în competența curților de apel, în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Ulterior, dispozițiile legale mai sus enunțate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curții Constituționale sus­menționate și abrogării dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate de recurenții-pârâți E., reprezentat prin F. Brașov, D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 58/F din 19 septembrie 2009, pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au fost soluționate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 365/R din 2 aprilie 2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor art. 1 și 11 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare edificării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță {în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 din același act normativ, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curților de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 281^3 alin. (3) C. proc. civ., „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281^1, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281^2 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea”.

Față de considerentele arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., va declina competența de soluționare a recursurilor declarat recurenții-pârâți E., reprezentat prin F. Brașov, și D. împotriva încheierii din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apei Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/62/2008, în favoarea Curții de Apei Brașov.

Sursa informației: www.scj.ro.