Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
134 views
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate prin recurs şi cu apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Raportul întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, s-a constatat că reclamantul A., a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât, în calitate de primar al oraşului Ardud, judeţul Satu-Mare, a emis Dispoziţia nr. 494 din 18.12.2019, prin care a numit-o pe fiica sa C. în funcţia de asistent manager în proiectul „Prime Care RO-HU Acces Transfrontalier la servicii de urgenţă şi asistenţă medical primară de înaltă calitate în comunităţi mici”, funcţie în exercitarea căreia aceasta a încasat de la Primăria Ardud în perioada aprilie 2020 – ianuarie 2021, suma de 13.750 RON. S-a mai reţinut prin acelaşi raport de evaluare că în exercitarea funcţiei de primar, reclamantul a semnat Contractul de furnizare produse de curăţenie şi igienă nr. 8111/16.09.2021, încheiat de Primăria Oraşului Ardud cu asociaţia B. (societate în cadrul căreia acesta deţine calitatea de membru cooperator fondator – 16 părţi sociale în valoare de 100 RON fiecare, cotă de participare 3.48%), iar în temeiul acestui contract acea societate a încasat, în intervalul octombrie 2021 – martie 2022, suma de 21.955,5 RON.
Obiectul disputei judiciare în calea de atac a recursului constă în soluţia de menţinere a raportului de evaluare nr. x/17.11.2022 în privinţa conflictului de interese constând în încălcarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din legea nr. 161/2003, prin emiterea, de către recurentul- reclamant, în calitate de primar al oraşului Ardud, a Dispoziţiei nr. 494 din 18.12.2019.
Sub aspect factual, din analiza documentelor şi informaţiilor primite de intimata-pârâtă pentru perioada supusă evaluării şi depuse la dosarul cauzei, s-au reţinut următoarele:
– A. a exercitat în perioada 23.06.2016 – 14.10.2020 funcţia de primar al oraşului Ardud, judeţul Satu-Mare pentru mandatul 2016-2020 şi exercită, începând cu data de 14.10.2020, funcţia de primar al oraşului Ardud, judeţul Satu-Mare pentru mandatul 2020-2024;
– În exercitarea funcţiei de primar a emis dispoziţia nr. x/18.12.2019 prin care a numit-o pe fiica sa în funcţia de asistent manager în proiectul „Prime Care RO-HU Acces Transfrontalier la servicii de urgenţă şi asistenţă medical primară de înaltă calitate în comunităţi mici”;
– În temeiul dispoziţiei nr. 494/2019 fiica sa a încasat, de la Primăria Ardud, în intervalul aprilie 2020- ianuarie 2021, suma de 13.750 RON.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, „Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative”.
Circumstanţiind această definiţie legală a conflictului de interese la situaţia primarilor şi viceprimarilor, dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, stipulează că „Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I”.
La rândul lui Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019 prevede la art. 228 alin. (1) că „Alesul local aflat în conflict de interese în condiţiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, are obligaţia să se abţină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv”;
În interpretarea acestui cadru normativ, instanţa de fond a ajuns la concluzia- corectă- că „existenţa conflictului de interese, sub aspect administrativ, se verifică în situaţia în care decizia persoanei supuse interdicţiei legale este influenţată sau prezintă riscul de a fi influenţată de interesul său personal, al soţiei sau al rudelor şi ar afecta major luarea deciziilor corecte şi imparţiale de către acea persoană”.
Cu toate acestea, atunci când a făcut aplicarea normelor de drept astfel interpretate la situaţia de fapt reţinută în cauză, judecătorul fondului a considerat că aceasta se încadrează în ipoteza conflictului de interese, care presupune „întrunirea cumulativă a trei elemente: deţinerea unei funcţii publice, emiterea în exercitarea acestei funcţii a unor dispoziţii şi obţinerea de către soţul sau ruda de gradul I a persoanei care exercită funcţia publică, a unui folos material în urma respectivelor dispoziţii”, fără nicio referire la elementul de ordin subiectiv punctat în paragraful anterior.
Este adevărat că prin dispoziţiile articolului 70 din Legea nr. 161/2003 legiuitorul nu pretinde, pentru constatarea existenţei conflictului de interese, ca interesul personal de natură patrimonială al persoanei ce ocupă o funcţie publică sau o demnitate publică să influenţeze efectiv îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin în cadrul funcţiei sau demnităţii, fiind suficient, în acest scop, să se constate că acel interes ar fi de natură să ridice suspiciuni asupra obiectivităţii acelei persoane în îndeplinirea atribuţiilor sale.
Procedând în modul prezentat mai sus, prima instanţă a pornit însă de la premisa că legătura de rudenie şi beneficiul patrimonial determină în mod necesar, în orice circumstanţe, influenţarea sau posibilitatea de influenţare a îndeplinirii cu obiectivitate a atribuţiilor primarului şi nu a făcut o analiză efectivă a argumentelor reclamantului, referitoare la inexistenţa unei afectări- deja produse ori potenţiale- a imparţialităţii deciziei sale în contextul particular dedus judecăţii: faptul că fiica sa avea încă din anul 2015 calitatea de funcţionar public în cadrul autorităţii administraţiei publice locale, dobândită prin concurs; de-a lungul timpului au fost emise acte de încadrare sau reîncadrare salarială, inclusiv în perioada 23.06.2016- 12.04.2018, ce a făcut obiectul evaluării finalizate prin raportul de evaluare nr. x/09.08.2019, în care s-a reţinut că nu au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al conflictelor de interese în materie administrativă; dispoziţia în discuţie a fost emisă în exercitarea atribuţiilor de ordonator de credite şi în limitele impuse de prevederile Legii nr. 153/2017, care în art. 16 alin. (1) reglementează majorarea salariilor de bază ale personalului nominalizat în echipele proiectelor finanţate din fonduri europene nerambursabile; prin includerea în echipa de implementare a unuia dintre proiectele cu finanţare europeană derulate la nivelul Primăriei Oraşului Ardud nu i s-a creat fiicei reclamantului un regim favorizant în raport cu ceilalţi funcţionari publici din cadrul aparatului de specialitate, urmărindu-se distribuirea echilibrată a sarcinilor de serviciu.
Or, după cum s-a reţinut în mod judicios, de altfel, în sentinţa atacată, rolul reglementării conflictului de interese este acela de a preveni situaţiile în care funcţionari publici, aleşii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenţei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor, asociaţilor sau persoanelor juridice cu care au o relaţie de angajament, un anumit avantaj.
Cu alte cuvinte, existenţa conflictului de interese se verifică în situaţia în care decizia persoanei supuse interdicţiei legale este influenţată sau prezintă riscul de a fi influenţată de interesul său personal, al soţului sau al rudelor şi ar afecta major luarea deciziilor corecte şi imparţiale de către acea persoană.
În contextul astfel configurat, Înalta Curte constată că, deşi a examinat amplu şi detaliat circumstanţele de fapt, instanţa de fond nu a procedat la o analiză reală a tuturor elementelor de ordin obiectiv şi subiectiv care circumstanţiau marja de apreciere a recurentului- reclamant în exercitarea funcţiei, a implicaţiilor şi a gravităţii faptei imputate şi a eventualului prejudiciu produs, analiză care ar fi fost în măsură să conducă la o justă punere în balanţă a intereselor potenţial afectate în cauză, inclusiv din perspectiva criteriul proporţionalităţii, o cerinţă pe care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C-40/21, a apreciat că instanţa trebuie să o aibă în vedere în analiza legalităţii raportului de evaluare, de vreme ce o eventuală constatare a legalităţii acestuia este urmată automat de aplicarea unor sancţiuni de o gravitate deosebită.
În acest sens, instanţa europeană a subliniat că aplicarea legislaţiei în materia conflictului de interese trebuie să conducă la aplicarea unei sancţiuni adecvate gravităţii încălcării pe care o reprimă, ţinând seama de obiectivul de a asigura integritatea şi transparenţa în exercitarea funcţiilor şi a demnităţilor publice, precum şi de a preveni corupţia instituţională. Această situaţie nu s-ar regăsi atunci când, în mod excepţional, având în vedere obiectivul amintit, impactul măsurii dispuse asupra situaţiei personale, profesionale şi economice a persoanei suspuse evaluării se dovedeşte deosebit de grav, fiind disproporţionat în raport cu nivelul redus de gravitate al comportamentul ilicit constatat.
Dreptul la o cale de atac efectivă presupune printre altele ca titularul acestui drept să poată avea acces la o instanţă competentă să asigure respectarea drepturilor care îi sunt garantate de dreptul Uniunii şi, în acest scop, să examineze toate aspectele de drept şi de fapt pertinente pentru soluţionarea litigiului cu care este sesizată. În speţă, acest drept presupune ca instanţa să poată controla legalitatea raportului de evaluare care îl priveşte pe reclamant şi, dacă este cazul, să anuleze raportul respectiv, precum şi sancţiunile aplicate în temeiul acestuia, inclusiv sub aspectul criteriului proporţionalităţii.
Aşadar, având în vedere natura faptei de conflict de interese, faptă ilicită care impune cu necesitate reţinerea atât a elementului obiectiv constând în existenţa unei acţiuni contrare normelor de drept, cât şi a elementului subiectiv raportat la vinovăţia persoanei în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente din perspectiva modalităţii concrete în care cele două elemente au fost reţinute în cauză în ceea ce îl priveşte pe recurentul-reclamant, limitându-se la o analiză formală a situaţiei juridice deduse judecăţii, aspecte care atrag incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Nu va fi reţinut ca fiind întemeiat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează situaţiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, pentru că raţionamentul judiciar pe care s-a fondat sentinţa atacată este explicat în mod adecvat, cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., criticabilă fiind, aşa cum s-a arătat mai sus, maniera de interpretare şi aplicare a normelor de drept material.
Înalta Curte nu a avut în vedere, ca fiind întemeiată, nici critica încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nefiind îndeplinite cerinţele art. 431 C. proc. civ., în condiţiile în care recurentul- reclamant a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu referire la un raport de evaluare care a vizat o altă perioadă şi alte fapte decât cele analizate în cauza de faţă şi nu a trecut prin filtrul unui control judecătoresc de legalitate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza cauza din perspectiva tuturor aspectelor mai sus reliefate, inclusiv prin raportare la cele statuate de CJUE în cauza C-40/21 (Hotărârea din 4 mai 2023), urmând să stabilească nu doar latura obiectivă a conflictului de interese, ci şi vinovăţia, ca element subiectiv al acestuia.
Sursa informației: www.scj.ro.
